Cum a transformat Viktor Orban votul la parlamentare într-un referendum despre Ucraina / Zelenski este cea mai frecventă figură pe afișele electorale

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ungaria e probabil singura țară din Europa unde cea mai frecventă figură pe afișele electorale nu-i vreun politician local, ci președintele altui stat. Pe măsură ce se apropie alegerile din 12 aprilie Viktor Orban a transformat Ucraina – și pe Volodimir Zelenski – în principali adversari de campanie electorală. Nici la Kyiv nu vezi pe stradă atâtea postere cu Zelenski ca la Budapesta.

Mesajul FIDESZ e simplist și obsedant: război sau pace, într-o atmosferă fake-1914, de iminenţă a unei campanii militare. Premierul Orban ar fi garantul stabilității, omul care ține Ungaria în afara conflictului și protejează maghiarii de consecințele economice ale confruntării Europei cu Rusia. Vina pentru această confruntare, desigur, fiind împărţită egal între Moscova şi UE, deşi Ungaria face parte din UE, nu din CSI. Opoziția, în schimb, e descrisă ca aliniată perfect la “directivele Bruxelles-ului” și dispusă să târască țara în “războiul altora”.

În mod normal, situaţia economică internă ar trebui să domine dezbaterile de campanie. Nivelul real de trai a tot scăzut în ţara vecină, economia a stagnat, iar șocul inflaționist din ultimii ani a erodat miza de lungă durată a guvernului pe competență și prosperitate; în 2023 rata inflaţiei a avut un record de aproape 18%. După 16 ani la putere, Orban conduce ceea ce este acum unul din cele mai sărace state din UE.

Desigur, clasamentul diferă în funcţie de indicatorii folosiţi, dar toţi marchează un declin al Ungariei până la nivel comparabil cu România şi Bulgaria, ceea ce era de neimaginat cu ani în urmă, iar pe unii indici ai traiului zilnic, chiar sub nivelul lor. Însă în timp ce atacă Bruxelles-ul, Ungaria rămâne unul dintre cei mai mari beneficiari ai fondurilor europene, cu observaţia că multe miliarde euro din fondurile de coeziune rămân doar pe hârtie, blocate din cauza îngrijorărilor legate de statul de drept.

Pe acest fundal, politica externă a Budapestei a fost transformată în substitut de politică internă. Orban se plânge de înţepăturile recente din partea lui Zelenski, dar Ucraina şi preşedintele ei sunt cal de bătaie în toate reclamele electorale FIDESZ de mai bine de un an de zile. În ultima vreme Zelenski l-a înlocuit la Budapesta pe George Soros ca ţintă pentru asasinat ritualic în efigie: un simbol convenabil în jurul căruia pot fi mobilizate frica, identitatea și resentimentul.

Guvernul a pompat masiv în această narațiune-standard printr-un instrument utilizat şi în trecut: „consultările populare”. Alegătorii au primit SMS-uri și chestionare în care au fost întrebați dacă Ungaria ar trebui “să susțină pacea” sau să riște să fie atrasă în război de către Bruxelles și Kyiv. Consultarea nu are valoare juridică, desigur, ci doar rolul să transforme alegerile într-un referendum național pentru neutralitate, parte dintr-un exerciţiu suprarealist de a respinge în gura mare ceea ce nimeni nu ţi-a cerut, doar pentru a ocupa spaţiul public cu teme false.

În același timp, anxietățile economice care alimentează nemulțumirea alegătorilor creasc. Ca atare FIDESZ a reşapat discret discursul despre plafonarea prețurilor și controlul asupra infrastruturii publice şi utilităţilor – control altfel necontestat de nimeni – adică politicile care au stat la baza contractului social propus maghiarilor de Orban la începutul deceniului 2010. Regimul pare conștient că mesajele geopolitice, singure, s-ar putea să nu fie suficiente pentru conservarea puterii.

Dar externalizarea vinei pentru dificultăţi merge dincolo de politica regională. Mesajele pro-guvernamentale îi avertizează pe etnicii maghiari din afara granițelor, în special din România, Serbia și Slovacia, că o victorie a partidului de opoziție TISZA le-ar putea amenința dreptul de vot. O astfel de propunere a opoziţiei de limitare a participării electorale în diaspora nu există, dar manipularea are rostul să solidifice imaginea FIDESZ de protector al națiunii de dincolo de granițe. E drept că voturile diasporei aduc, de regulă, doar unul sau două mandate parlamentare, dar într-o cursă strânsă chiar micile avantaje pot conta.

În Transilvania, unde minoritatea maghiară a înclinat mereu spre FIDESZ, incertitudinea e mare. UDMR, parte a coaliției de guvernare din România și aliat de încredere al Budapestei, s-a confruntat recent cu proteste neobișnuit de vizibile în fieful său conservator din secuime. Primarii s-au speriat, deoarece nu s-au mai confruntat niciodată cu asemenea fractură între elită şi votanţi, greu de plombat doar cu discurs identitar. Conducerea naţională nu ştie cum să livreze FIDESZ jumătatea de milion de voturi promise; abia vreo jumătate s-au înscris pentru vot. Iar confuzia şi contradicțiile se amplifică: premierul Ungariei a tot ironizat guvernul român în această campanie pentru că a mărit impozitele locale după 1 ianuarie, contrastând asta cu politica lui protectivă cu norodul; dar UDMR, de la care aşteaptă voturi în Transilvania, e parte din acest guvern român criticat. Relaţia dintre cele două partide e tot mai inconfortabilă pentru maghiarii ardeleni.

Bătălia politică la Budapesta s-a ascuţit mai mult decât oricând în ultimele decenii. O nouă personalitate de opoziție, Peter Magyar, lider al partidului TISZA, a energizat în ultimul an alegătorii dezamăgiți de opoziția fragmentată și de lunga dominație a FIDESZ. Pe de altă parte, autoritatea morală a regimului s-a fisurat după două scandaluri majore. Grațierea prezidențială în 2024 a unei persoane implicate în mușamalizarea unui caz de abuz asupra minorilor a creat senzaţia de inconsecvență etică la cel mai înalt nivel, sugerând că loialitatea politică şi reflexele instituționale prevalează asupra liniei declarate de toleranță zero.

Problema a fost agravată în 2025 de scandalul “strada Szőlő”, vizând un centru de corecție pentru minori din Budapesta, unde angajații au abuzat sexual copii și au constrâns unii dintre ei să practice prostituția, în timp ce semnalele de alarmă au fost ignorate ani la rând. Împreună, cele două episoade au creat un fractură între retorica bazată pe valori a FIDESZ și realitate. Se năruie astfel o întreagă filozofie de partid construită un deceniu şi jumătate pe autoritate morală și paternalism social.

Prin urmare asistăm la o campanie care seamănă prea puțin cu mobilizarea profesionistă de odinioară şi mai mult cu o serie de manevre defensive ale puterii. Când credibilitatea economică slăbește, politica identitară devine mai zgomotoasă; când prosperitatea scade, dușmanii externi devin extrem utili.

Aceste alegeri nu sunt, deci, despre Ucraina, ci despre cum poate supravieţui un sistem construit pe stabilitate și progres material atunci când oferă tot mai puțin din ambele. Dacă Orbán câștigă, va demonstra din nou că narațiunea politică poate să bată realitatea economică. Dacă pierde, lecția va fi dură: nici cea mai disciplinată mașinărie politică nu poate face campanie la nesfârșit împotriva realităţii. Afișele cu Zelenski care au împânzit Ungaria vor fi astfel simbolul nu al vreunei amenințări externe, ci al agoniei unei epoci politice.