G4Media.ro

Un idol otrăvit sau de ce le va fi greu politicienilor liberali…

Un idol otrăvit sau de ce le va fi greu politicienilor liberali să fie liberali într-o democrație ca a noastră

Structura votului de la alegerile europarlamentare a arătat că, probabil, vom avea o democrație mai civilizată. Civilizată da, dar și liberală? Căci, fără liberalism economia noastră nu va putea funcționa bine, chiar dacă prin lentila minții raționalist constructiviste, care a preluat controlul în societate, spațiul se deformează pentru a lăsa în afara câmpului vizual libertatea economică, de care nu vorbește nimeni, dar fără de care nivelul nostru de trai nu ar putea crește nici absolut, nici relativ la alții. În orice caz, este sigur că, poziția noastră nu s-a modificat, din acest punct de vedere, față de celelalte țări din Uniunea Europeană: suntem pe același penultim loc.

Orice democrație începe cu idealul libertății și sfârșește, mai devreme sau mai târziu, chiar dacă în unele cazuri acest lucru nu devine evident până în ultimul moment, prin a adopta egalitatea ca idol. Lordul Acton spunea că socialismul (care avea ca idol egalitatea) „este o infirmitate care apare în toate democrațiile mature” (Essays on Freedom and Power, The Free Press, p. 130). Dar acest ideal al egalității, care nu se poate realiza decât prin forță, nu poate fi realizat niciodată până la capăt și definitiv, rămânând o himeră care face ca forța de a lua de la unii pentru a da la ceilalți să fie mereu prezentă și, eventual, în creștere. Forța însă este în profundă opoziție cu libertatea.

Aceasta este problema partidelor liberale din ziua de astăzi: vălul raționalismului constructivist s-a așezat peste ochii celor mai mulți. Le va fi greu liberalilor să fie liberali în campaniile ce vor veni. Principiile care îi unesc pe cei ce fondează partide liberale există la început, dar deși poate rămân în inimile celor care iubesc libertatea, ele sunt abandonate treptat din necesitatea de a câștiga votanți. Încă din anii 70-80, subliniind această idee, Hayek arăta că democrația a devenit tot mai mult un sistem fără o protecție împotriva grupurilor de interese, care se pot organiza pentru a exercita presiuni asupra guvernelor pentru a le repara insatisfacțiile lor. În consecință, un guvern care ar avea o astfel de putere ar putea interfera nelimitat cu orice domeniu al vieții oamenilor. Dacă ar avea această putere, arată Hayek, guvernele nu ar putea să nu o utilizeze pentru a rezolva toate doleanțele grupurilor de interese de la care au primit voturi, pentru că nu le-ar mai primi.

Politicienii au, astfel, interesul să se protejeze de o atare poziție, căci nu pot satisface toate interesele și, în final, pierd alegerile pentru că alegând să satisfacă unele interese lasă multe alte interese nesatisfăcute. Acest lucru s-a văzut clar la alegerile din 26 mai. Creșterea salariilor și a pensiilor în ritmuri nesustenabile au intrat în contradicție cu interesele libertății afacerilor și au părut injuste între grupuri. Este doar unul dintre multe exemple care pot fi date.

Nu există, a arătat Hayek (Law, Legislation and Liberty, vol. 3, 1993), decât o soluție pentru ca guvernele să nu devină prizonierele grupurilor de interese: instituirea de principii generale. Acestea pot fi cuprinse în legi cu acest caracter sau în Constituție, care să stabilească clar granițele măsurilor particulare. Dar democrațiile din timpurile noastre au ajuns să fie foarte laxe în ceea ce privește principiile generale, iar parlamentele însele pot, în anumite limite, vota beneficii pentru diferite grupuri din societate, deoarece ele cred că reprezintă voința majorității. În numele acestei ficțiuni, ele schimbă legile care instituie principiile care ar trebui să le limiteze puterea de a crea măsuri particulare după cum cred că reprezintă „voința poporului”. Tentația politicienilor de a alege între principii și voința poporului este mare, așa cum arată în prezent extinderea populismului în multe democrații care nu au o tradiție în a considera și trata principiile ca sfinte.

Aceasta este, în esență, cea mai profundă metodă de a încălca separația dintre puterea legislativă și cea executivă: parlamentele se substituie în bună măsură guvernelor, iar dacă nu se substituie direct, cer guvernelor, după principiul „eu te-am făcut, eu te omor”,  să promoveze măsuri care pot încalcă principii generale scrise în vreo lege. Aceasta este, în cel mai profund sens chiar baza pentru încălcarea independenței celeilalte puteri, și anume puterea juridică. Gândiți-vă câte guverne și din ce motive s-au schimbat în ultimii doi ani și jumătate în România. Iar dacă este nevoie, legea aceea se schimbă pentru a face legală măsura cerută de parlament. Pe această rută se încalcă în modul cel mai profund, dar și cel mai greu vizibil, separația puterilor în stat și, în final, libertatea în societățile moderne.

Nu am auzit în această campanie, după cum nu am auzit în niciuna precedentă, despre necesitatea de a separa mai bine puterile în stat și de domnia legii. Am auzit numai de statul de drept, ceea ce nu e același lucru cu domnia legii, și de voința poporului. Mai precis, referitor la aceasta din urmă, am auzit politicieni care au spus că odată ajunși în Parlament vor vota pentru a aduce la îndeplinire voința poporului. Voința poporului? Nu voința legilor? Fără domnia legii, de la voința poporului nu mai sunt mulți pași până la justiția populară. Când îi mai auziți pe cei ce doresc votul dumneavoastră că promit să voteze pentru a îndeplini voința poporului, temeți-vă, căci în numele acelei voințe este cel mai ușor de justificat forța, indiferent de ce formă are ea (fizică, psihică, sub forma fricii, impozite excesive, reglementări de comandă și control etc) și întrebați-i ce înțeleg ei prin domnia legii.

Altfel, a vota voința poporului este ceva fantasmagoric, neidentificabil decât în legătură cu diverse grupuri de interese și presiune. Când poporul cedează puterea, nu o cedează niciodată necondiționat, ci  în schimbul unor principii care trebuie scrise în legi, prezervate și respectate. Fără acele legi, puterea nu face decât să se amestece în treburile individuale ale cetățenilor, chiar dacă acest lucru nu este evident de la început pentru toată lumea. Acest amestec este o formă de manifestare a forței și este echivalent cu pierderea libertății.

Op-ed semnat de Lucian Croitoru, consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR. Opiniile sale nu reprezintă poziția băncii sau a redacției

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

23 comentarii

  1. Gruparile politice romanesti n-au doctrina si perspectiva, doar isi exploateaza si ucid supusii prin rotatie. Asa a ajuns PSD-ul cea mai temuta mafie de crima organizata statala din Estul Europei. Cred ca lui Dancila i-a spus cineva, tata nu da drumul la coduri, uzurparea statului si favorizarea infractorului inseamna puscarie pe viata fara judecata.

  2. Buna ziua!
    Nu sunt expert in niciun fel de „-isme”, nici in liberalism, nici in socialism, nici in conservatorism etc, dar ma gandesc daca nu cumva ar fi momentul sa ne indepartam de orice ideologie de tipul asta si sa devenim pur si simplu pragmatici si conectati la realitate si la nevoile concrete ale oamenilor.
    Sa incercam sa fim fideli oamenilor, si nu unei ideologii.
    In fond, a incerca sa respecti la sange o anume doctrina duce la excese, iar excesul, in orice directie ar fi indreptat, ramane doar un dezechilibru, o indepartare de la cumpatarea atat de necesara in zilele noastre.
    Si as mai spune ceva-poate ca, pe acelasi plan cu „domnia legii” ar fi bine sa fie plasata ideea „echilibrului puterilor in stat”. Nu de alta, dar ati vazut ce se poate intampla cand legea nu e indreptata catre binele general…

    • Cred că nu ai înțeles articolul. principiile generale de care se vorbește ar asigura ca temerile tale să nu se adeverească!

  3. Neo-liberalismul cu „libertatea economică”, adică deregularizare, adică anularea legilor de protecție a mediului, de prrotecție a angajaților, de protecție a concurenței pe piață, nu face decât să întărească companiile mari și să suprime companiile mici, ceea ce este cea mai toxică formă de capitalism.
    Capitalismul a avut succes în Vest deoarece s-a dezvoltat pe o plenitudine de resurse naturale (petrol, cărbune, gaz) și pe nevoile militare ale momentului (cursa înarmării din Războiul Rece). Mereu când ar fi putut Socialismul să se dezvolte, a fost înăbușit de capitalism, ca nu cumva să avem „un exemplu de socialism care a reușit”.
    PSD a fost de dreapta din acest punct de vedere: vezi exploatările de lemn, Roșia Montană, companiile private ce făceau afaceri cu Statul, producând baroni locali, etc.
    Egalitatea este ceva ce civilizația își permite, acum! Probabil acum 100 de ani încă nu și-ar fi permis, dar acum e absolut clar că poate fi realizată.

    • Cred că faci confuzie între corupție și capitalism. e o confuzie comună pe la noi. Văd că deja ai în suflet idolul egalității :). Nu merge cu egalitate pentru că nu suntem egali decât în fața legii și a lui Dumnezeu. În rest suntem inegali încă din faza de concepție. Egalitatea nu se poate realiza decât cu forța. iar dacă prin absurd s-ar realiza, ea însăși este suficientă pentru a distruge baza care a dus la crearea ei.

    • Cred că România are nevoie pentru mult timp de acum încolo de o guvernare liberală (proprietate privată, inițiativa și antreprenoriat, libertate de vot, expresie, etc, ) care să aibă în subsidiar și politici sociale și de protecție a mediului. Nu vad cum ar fi eficienta o guvernare socială azi, caci nu are cu adevărat ce împărții echitabil, pentru că suntem la fundul sacului.

    • Ia încearcă sa pui semnul egal între un medic și un muncitor la salubritate, de exemplu. Între un bibliotecar și un pompier. Încearcă sa pui semnul egal între tine, un comunist după cum se pare, care crede ca e “Entitled” și un inventator care asigura progresul. Cum poți sa stimulezi curiozitatea, cercetarea, chiar empatia dacă am fi toți la fel?

    • Tonul face muzica, nu este suficient sa ai dreptate, contează la fel de mult și cum te exprimi.
      Consider că trebuie să ne comportam in online la fel ca in mediul real, fata in fata, cu un minim de respect.
      Mulțumesc.

    • Foarte bine nuantat, Harley si Ion Augustus, subscriu! E o confuzie generala la treaba cu egalitatea.

      S-a ajuns la a percepe diferentele reale(chiar si fizice) dintre noi ca „inegalitati”. De aici si curentele care promoveaza negarea realitatii si promovarea unor iluzii sau dorinte ca realitati.

    • Nu e cazul sa ne simțim jigniți. Sunt convins ca Sorin nu s-a simțit jignit de faptul ca l-am numit comunist. Lenin a spus ca “scopul socialismului este comunismul” iar pentru cei care au uitat sau nu erau născuți Ceaușescu își dorea ca Republica socialista România sa devină Republica comunista România. Singura cale către progres e competiția in orice forma, economică, socială, educațională. Nu poți continua sa câștigi doar premii de participare. Mai trebuie și voce și talent

  4. Sunt de acord cu dvs, dle Augustus, ca in articol se sugera ideea unor principii generale care sa reprezinte fundamentul, coloana vertebrala a maurilor ce pot fi adoptate de politicienii ajunsi la conducerea statelir, dar uneori pot sa apara situatii stringente, care nu sunt acoperite de acele principii.
    Oare nu asa s-a intamplat cand a aparut problema migratiei masive din Siria si Africa in Europa?
    Nu ar trebui ca liderii sa poata adopta solutii care sa nu tina cont de niciun fel de ideologie, ci pur si simplu sa raspunda nevoilor concrete aparute? Oare in acest fel nu s_ar elimina concurentele intre taberele politice, facandu-se loc colaborarii?
    Ma gandesc si eu, asa, ca out-sider al lumii politice, ca polarizarile ar trebui sa aiba loc in jurul cerintelor societatii, si nu in jurul unor doctrine.

  5. Si asta doar pt ca acele principii generale vor esua in doctrine.

  6. Si asta pt ca, mai devreme sau mai tarziu, acele principii generale vor esua intr-o doctrina…

  7. Si ma mai gandesc la ceva-oare nu au intuit exact acest lucru cei de la USR-PLUS si tocmai de asta au castigat (pt ca din punctul meu de vedere asta s-a intamplat, avand in vedere ca lor nu le-a lipsit doar aparatul din teritoriu, dar le-a lipsit si o locomotiva precum Iohannis) alegerile???
    Eu cred ca asta e revolutia in politica de azi.
    Dar, dupa cum spuneam, eu nu ma pricep.
    E doar un fler…

    • Se numește pragmatism, oricum tot îți trebuie o fundație alcătuită dintr-un set de valori și reguli, iar din punct de vedere istoric libertatea și proprietatea individuala, democrația și concurența economica sunt deocamdată soluțiile viabile.

    • Și apropo: zice nenea Voiculescu pe Facebook că a înțeles votul și că e cazul sa schimbe politica și latrinele, fix la o zi după ce Dan Barna a trecut pe acolo…eu unul nu cred in coincidențe!

  8. Mi-a placut articolul…foarte instructiv in ce priveşte diferenta dintre voința poporului si principiile care stau la baza unei guvernari responsabile.

  9. Ideologia dvs este exact motivul succesului partidelor ultranationaliste care au captat precariatul abandonat de socialii democrati ce au imbratisat neoliberalismul.

    99% pasareasca complet rupta de realitate, cu cuvinte goale gen libertate care sunt de fapt un paravan pentru distrugerea protectiei mediului, drepturilor angajatilor si cu un scop unic – protejarea profitului big business.

    La ce ne foloseste ca scapam de baronii PSD daca ideologi ca dvs vin si ne vand marul otravit al „libertatii” corporatiilor de a ne transforma in iobagi pe un camp otravit?

  10. E vreau descentralizare, dereglementare, privatizare. Reducerea masiva a impozitarii muncii, digitalizarea adminitratiei. Limitarea cheltuielilor cu functionarea statului prin constitutie. Desfiintarea multor institutiilor de stat inutile; ninistere. comitete, agentii, comisii, directii, etc. Comasarea unitatilor administrative teritoriale etc. Deasemenea sistemul de protectie sociala trebuie desfiintat si inlocuit cu un venit universal de baza garantat(e mai ieftin) , ancorat de anumiti parametri economici suficient de mic incat sa nu descurajeze munca. Birocractia si coruptia costa mai mult plus ca in prezent prin cumulare se dau deja acesti bani, poate chiar mai multi. O cifra din burta; cam 75 Euro ar putea fi platribila cu conditia reformei si desfiintarii unor institutii. Aberez..nu o sa ne lase Macron cu taxe si impozite mult prea mici.