Un elev care redescoperă istoria strălucește și se afirmă, îndrumat de profesorul său. Un lucru absolut minunat! Ce facem cu ora de istorie? – Mihai Manea, președintele Asociației Profesorilor de Istorie

Zilele trecute am citit o veste care sincer m-a bucurat mult. Un elev al clasei a XI-a de la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu a publicat o lucrare și anume Începuturile Țării Românești. Între invazie și dominație, în care susține că fondatorul statului muntean ar fi fost legendarul Negru Vodă și nu Basarab I.

• „Învață din ieri, trăiește pentru astăzi și speră pentru ziua de mâine. Cel mai important lucru este să nu încetezi niciodată să te întrebi.” – Albert Einstein

Elevul abordează problema duratei istorice, rolul tradiției istorice orale, mult discutatul „descălecat” și altele. Aceasta este un lucru absolut minunat! Un elev de liceu, care strălucește, se afirmă, îndrumat de profesorul său și lansează un nou punct de vedere în plan științific. Un lucru absolut rar! Un gest necesar și profund salutar a fost reprezentat și de cuvintele frumoase și de încurajare oferite elevului de către Ministrul Educației și Cercetării.

Elevul în cauză în ieșirile sale la nivel public a reluat și câteva idei în planul metodologiei ce merită atenția totală a noastră, a tuturor cadrelor didactice, specialitatea istorie, dar, mai ales, a factorilor diriguitori ai învățământului românesc. Astfel, s-a accentuat ideea rigidității actuale a conținutului disciplinei istorie– prea mult accent pe memorare, cea a efortului prea mic acordat încă digitalizării la ora de istorie, cea a analizei surselor/izvoarelor istorice de către elevi sub coordonarea profesorului de la clasă etc.

Dar, înainte de a continua, haideți să nu uităm cadrul în care se află în prezent învățământul românesc. Abia scăpată de un ciclu electoral (alegeri locale, legislative și prezidențiale de peste un an), cu profunde efecte traumatizante, în care extremismul și-a spus cuvântul destul de adânc, România se pregătește pentru un program bugetar de corijare a cheltuielilor publice, dar și de formarea unui nou executiv.

Mă număr printre acei care am salutat încă de la început direcțiile de acțiune, multe novatoare, enunțate de Ministrul Educației și Cercetării. Cred că în acest moment se poate crea o reală platformă de a modernizare a învățământului. Astfel, numai în ultima perioadă s-au realizat câteva documente ce vor să propună o diagnoză – atât de mult necesară și dorită – în educația românească. Mă refer la Raportul de diagnostic al educației și cercetării din România. Realizări prezente și implicații pentru noi reforme în educație (Raportul QX) (39 p.) (ce bine ar fi să fie popularizat mai mult în rândul cadrelor didactice direct implicate!) și Raportul OECD, Reviews of National Policies for Education, Education and Skills in Romania (227 p.) (ce bine ar fi să fie diseminat și parțial într-o traducere în limba română pentru cadrele didactice direct implicate).

Cei care urmăresc noile luări de poziție ale factorilor diriguitori din ultimele luni au remarcat că sunt abordate tot mai multe domenii ale educației românești – pentru a menționa câteva: examenele naționale, salarizarea și evaluarea anuală a cadrelor didactice, situația normei didactice, mai puțin conținut, mai multă învățare “profundă” și altele. Un lucru de lăudat este reprezentat de activitatea experților în educație…desigur, inclusiv a celor ce vin din lumea ONG-urilor, grupați în tot felul de coaliții, alianțe și altele, mulți cu expertiză în management și învățământ preșcolar, dar care dau și dau și dau sfaturi cum să fie ora de matematică, istorie, educație socială. Dar ce facem cu firul ierbii, cu oamenii ce lucrează zilnic la baza sistemului educațional? Este oare de ajuns doar consultarea publică a acestora la prezentarea unui proiect de act legislativ?

Personal, aștept, precum cred că așteaptă toți dăscălii, punerea în aceste zile în dezbaterea publică a proiectului final al Planurilor-Cadru pentru învățământul liceal. Acolo vom vedea, sunt de părere, multe direcții noi, sper, reținute din larga dezbatere realizată în această primăvară.

• Citește pe Edupedu.ro analiza integrală semnată de Mihai Manea, profesor de istorie, doctor în istoria relațiilor internaționale și studii europene, președintele Asociației Profesorilor de Istorie din România