VIDEO Un documentar despre abuzarea minorilor afectează grav biserica catolică din Polonia

În numai trei zile, unsprezece milioane de oameni au vizionat filmul documentar. Nu pe marile ecrane sau la ore de maximă audiență pe posturile de televiziune, ci pe canalul Youtube a avut loc premiera peliculei intitulate „Să nu spui nimănui”. Proiectul a fost finanțat prin chetă, după ce autorii nu au găsit niciun post dispus să producă filmul.

Acum jurnaliștii se bat practic pentru a purta o discuție cu autorii.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

După ce a fost postat pe internet week-endul trecut, documentarul a devenit o temă generală de discuție. „Cred că este momentul potrivit pentru un astfel de film. În presă apăruseră multe articole despre această temă, iar filmul ‘Clerul’ a schimbat tonul discuțiilor”, explică regizorul Tomasz Sekielski. În statisticile Youtube din Polonia, filmul a avansat pe primul loc în topul vizionărilor, iar în Islanda, Irlanda sau Norvegia se numără printre cele mai accesate producții. Varianta subtitrată în engleză face deja înconjurul lumii.

Privind în ochii torționarului

Frații Sekielski (Marek fiind producătorul) au reușit nu doar să le aducă pe victime în fața camerelor de filmat, ci și să le confrunte cu agresorii lor. Între timp, distinșii făptași au fost și ei confruntați cu trecutul lor. După ani buni de tăcere, protagoniștii dezvăluie detalii intime. „Aveam șapte, opt ani. M-ați atins acolo unde nu ar trebui, în locuri intime”, spune Ana, de 39 de ani, privindu-și agresorul în ochi. De abia după mai multe încercări, definește exact agresiunea: „V-ați masturbat cu mâna mea.”

Preotul, care se află în fața ei, pare calm, ca și cum ar fi așteptat îndelung acest moment, poate temător, poate sperând în iertare. Acoperindu-și fața cu mâinile, preotul întreabă: „Ce să fac eu acum?” Își regretă faptele și se roagă deseori pentru cei agresați. Dacă Ana l-ar fi căutat atunci când mai era încă în putere, ar fi „reparat cumva” greșeala. „Tocmai mi-ați oferit bani?” se îngrozește Ana. Niciun ban din lume nu ar putea repara trecutul.

Groasele ziduri ale bisericii

Toată Polonia vorbește acum despre acest film și nu doar în internet. Într-o țară în care 90 la sută din locuitori se declară catolici și cuvântul preotului continuă să cântărească mult, această nouă și profundă tematizare a abuzului reprezintă un cutremur social. Nu doar din cauza poveștilor personale ale victimelor, ci și pentru că filmul dezvăluie mecanismele, rezistența din interiorul bisericii, de care s-au lovit victimele: uși închise, lipsa generală de încredere față de victime și traumele lor. Și acestea sunt teme detaliat prezentate în film alături de reconstituirea abuzurilor.

„Pedofilia în cadrul bisericii rămâne o problemă de sistem”, declară preotul iezuit Jacek Prusak în discuția cu televiziunea privată TVN24. „Nu ar trebui să reducem totul la nivelul făptașilor. Aceasta este doar o parte a medaliei. Cealaltă este instituția în care au loc faptele și care facilitează sau justifică asemenea acțiuni.”

Reprimarea și trecerea sub tăcere abordată după un exemplu fictiv în filmul „Clerul” sunt cu mult depășite de realitatea prezentată în filmul documentar. Pelicula prezintă cazul unui preot condamnat pentru abuzarea minorilor care, după eliberarea din detenție, a fost din nou trimis să lucreze cu copii și tineri. Filmat cu camera ascunsă, preotul poate fi văzut din nou în fața minorilor, în biserică. Acum el însuși a solicitat să fie scos din rândul preoțimii.

Curaj vs. „nimicnicie”

Reacțiile conducerii bisericii nu s-au lăsat așteptate. Foarte repede a reacționat arhiepiscopul Poloniei Wojciech Polak. Înaintea premierii filmului, situația era cu totul alta. Întocmai ca și alte înalte fețe bisericești, Polak a refuzat să stea de vorbă cu autorii filmului. În finalul documentării, Sekielski prezintă răspunsul oficial al arhiepiscopiei în care filmul este considerat ca fiind părtinitor. După premiera online, poziția s-a schimbat cu 180 de grade. Conducerea bisericii a prezentat direct în week-end scuze victimelor, iar Polak a mulțumit producătorilor pentru curaj, declarându-se profund impresionat. „Marea suferință a victimelor stârnește sentimente de durere și rușine. Le mulțumesc tuturor celor care au avut curajul să vorbească despre suferința lor. Cer scuze pentru fiecare rană provocată de reprezentanții bisericii”, se arată într-o declarație scrisă semnată de Polak. Deocamdată e vorba despre abuzuri comise de 382 de preoți din 1990 până astăzi.

Asemănătoare este și poziția șefului conferinței episcopale, Stanislaw Gadecki. Cu totul altfel a reacționat însă arhiepiscopul de Gdansk, Leszek Glodz, care este considerat ca reprezentând aripa ultra-conservatoare a bisericii catolice din Polonia. Interpelat de o jurnalistă, el a declarat că are altceva mai bun de făcut decât să își piardă vremea cu lucruri „de nimic”. Câteva ore mai târziu, politicienii partidului liberal de stânga „Primăvara” au proiectat filmul în fața casei lui Glodz. Dintre partidele creditate cu șanse mari la alegerile parlamentare din toamnă, formațiunea nou înființată critică cel mai direct biserica.

Urmează fapte?

Însuși Grzegorz Schetyna, șeful celui mai mare partid de opoziție „Platforma civică”, care s-a străduit să aibă o relație bună cu biserica, s-a distanțat precaut: „Lupta împotriva pedofiliei nu este o luptă cu biserica, dar în apărarea copiilor nu vom face niciun compromis.” Mai multe partide de opoziție solicită o comisie mai amplă de anchetă, care să cuprindă și reprezentanți ai victimelor. Se insistă și asupra permiterii accesului la arhivele bisericii.

Premiera filmului a avut loc într-o perioadă politică fierbinte. Alegerile europarlamentare se derulează în doar câteva zile, urmează în toamnă scrutinul legislativ și anul viitor se va alege noul președinte al Poloniei. Partidul de guvernământ PiS, care se consideră apărător al credinței și bisericii, se prezintă acum ca luptător împotriva abuzării minorilor de către reprezentanții bisericii catolice. Partidul se angajează în combaterea abuzurilor, declara la o întrunire electorală șeful PiS Jaroslaw Kaczynski, insistând asupra unor pedepse mai dure. „Extrem de dur vor fi pedepsiți cei care au o responsabilitate față de copii, ceea ce e valabil și în cazul preoților, dar și al persoanelor publice. Vrem să fim extrem de stricți. Dar justifică abuzurile comise de unii preoți atacurile asupra bisericii? Au voie să fie jigniți acum catolicii? Nu!”

Între timp, guvernul condus de premierul Mateusz Morawiecki a propus schimbări în dreptul penal. În viitor, abuzurile de acest tip vor fi pedepsite cu până la 30 de ani privare de libertate, faptele nu vor putea fi prescrise iar vârsta celor protejați a fost majorată de la 15 la 16 ani.

Evident este deja că după acest film tăcerea nu își mai are locul și subiectul nu mai poate fi ținut sub preș. Cu atât mai mult cu cât autorii planifică o continuare. Urmează să fie publicată și o carte. Există mult mai multe cazuri decât cele prezentate în cele două ore ale documentarului. Sunt povești pe care biserica le-a păstrat mult timp doar pentru ea. Poate prea mult timp, periclitând practic rolul ei fundamental ca loc de încredere, susținere și mângâiere.

Preoțimea este înainte de toate asociată acum cu „pedofilia”, deplânge situația un expert din rândurile bisericii. Urmările sunt evidente: tot mai puțini seminariști, tot mai mulți tineri care întorc spatele bisericii și refuză cursurile de religie. Pe scurt: asistăm la o secularizare accelerată.

Documentarul integral, cu subtitrare în limba engleză, poate fi urmărit aici:

Sursa: Deutsche Welle / Autor: Magdalena Gwozdz