G4Media.ro

Ultima zi din Săptămâna Mare: Se pomeneşte despre îngroparea trupului lui Iisus.…

sursa foto:captura video

Ultima zi din Săptămâna Mare: Se pomeneşte despre îngroparea trupului lui Iisus. În noaptea Învierii, ţăranul român lua pasca, dar şi alte alimente pe care le îndesa într-o desagă spre a fi sfinţite la biserică

Sâmbăta este ultima zi a Săptămânii Mari, când se pomeneşte despre îngroparea trupului lui Iisus şi coborârea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica la viaţă veşnică pe cei din veac adormiţi, transmite News.ro.

În noaptea de sâmbătă spre duminică, după miezul nopţii, toţi creştinii merg la biserică aşteptând marea bucurie a Învierii Domnului.

În noaptea Învierii, ţăranul român lua pasca, dar şi alte alimente – dacă avea – pe care le îndesa într-o desagă spre a fi sfinţite la biserică. După încheierea Sfintei Liturghii, dimineaţa se întorcea acasă cu lumânarea aprinsă şi o stingea de grindă. După ce mânca sfânta anafură, pasca, ouăle şi celelalte bucate sfinţite la biserică, împreună cu toţi casnicii săi, aşeza masa înfruptându-se din toate cele pregătite din timp şi prelungind, astfel, bucuria de care se împărtăşise la sfânta biserică. Pe masa sărbătorii de Paşti un loc aparte îl ocupă mielul, care este considerat de etnologi, aliment ritual, dar şi un simbol hristic, scrie antropologulCiprian Voicilă, MNŢR.

Se ştie că de vineri seara, de la Prohod, până la slujba Învierii la biserică nu mai trag clopotele.

Paştile

„Cea mai mare, mai însemnată, mai sfântă şi mai îmbucurătoare sărbătoare de peste an, după spusa românilor de pretutindene, e sărbătoarea Paştilor, Paştile sau Învierea Domnului, întâi, pentru că în această zi „Hristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”, iară pre cei vii răscumpărându-i de sub jugul păcatului strămoşesc şi împăcându-i cu Dumnezeu; şi al doilea, pentru că ea cade totdeauna la începutul primăverii, anotimpul cel mai frumos şi mai plăcut, când toate în natură învie. Drept aceea, românii nu numai că aşteaptă sărbătoarea aceasta, şi mai ales după un post atât de îndelungat şi de greu cum e Postul Mare sau Păresimile, cu cel mai mare dor şi bucurie, ci ei caută în acelaşi timp ca locuinţele lor să fie cât se poate de bine îngrijite şi curate şi a se pregăti cu toate cele trebuincioase astfel că, sosind sfintele Paşti, toate să se afle în cea mai bună rânduială”, după cum scrieSimion Florea Marian în „Sărbătorile la români. Cincizecimea”.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

4 comentarii

  1. Poate le pune într-un viș (paner etc) frumos decorat, cu un șervet frumos ornata speciala pentru aceste mari sărbători. Regret că am citit acest titlu care umilește 2000ani de creștinism . Românii (ca și restul creștinilor) nu „îndeasă in desagă” oua, sarmale, pască și alte mâncăruri special gătite pentru sărbători. Sărbătorile sunt momente speciale tratate cu respect. Un respect care există în ADN-ul acestui neam. Sincer. M-am simțit umilit de acest titlu. Pentru că în comunitatea noastră creștină nu se îndeasă nimic nicăieri. Noi ne pregătim cu grija și respect pentru acest moment senzațional.

    • Hai sa din puțin seriosi. Doar cam din secolul XIII exista izvoare temeinice despre creștinarea noastră. Știi vreo biserica/mănăstire veche de mai mult de 1500 ani, situata pe la noi? Până atunci…a fost un mileniu de „pauza” pe teritoriul actual sau întunecat- cum zic alții. Despre creștinarea românilor sunt suficiente articole scrise de istorici, inclusiv prezentate pe net!, iar conținutul acestora nu prea demonstrează existența a 2000 ani de creștinism pe la noi.

  2. O rectificare. Era vorba despre COȘ (și nu viș)…

  3. Primele mănăstiri pe glob au apărut prin sec III -IV. In zona Sinai. Ca sa vorbim de Sec. VI-VII in Romania înseamnă că eram într-un trend normal. Dacă mai luăm în calcul faptul că mănăstirile cele mai vechi de pe glob sunt in zone pustii și aride, in timp ce viața religioasă a românilor era într-o zonă fertilă dorita de toți migratorii…. înseamnă că este mai bine decât sec.III in Sinai. Iar viața religioasă nu a apărut și dezvoltat în temple și lăcașuri sfinte pe teritoriul României vin peșteri și comunitati mici, rurale. Peștera Sfântului Andrei și astăzi este greu accesibilă. Gândiți -va cum era acum 1990 de ani….