Trump, Hrușciov, Vance și cultul personalității (Op-ed)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Recunosc că m-am plictisit de moarte. M-am dat bătut. Nici măcar nu am râs. Aproape două ceasuri de poliloghie incoerentă, auto apologetică, trece de limita suportabilului. Zeflemea ieftină, melasă lacrimogenă, un autocult al personalității de tip Kim, Enver Hodja, Mobutu și Ceaușescu, o totală lipsă de pudoare aplaudată isteric de o divizie de posedați, atâta rămâne de pe urma a ceea ce ar fi trebuit să fie un mesaj despre starea acestei națiuni tot mai divizată, tot mai descumpănită. Într-un cuvânt, lamentabil.

Exact acum 70 de ani, în noaptea din 24 spre 25 februarie 1956, Nikita Hrușciov rostea, în ședința închisă a Congresului al XX-lea al PCUS, rechizitoriul cu titlul „Despre cultul personalității lui I. V. Stalin și urmările sale”.

Hrușciov fusese lacheul, bufonul, sluga celui incriminat, pe drept cuvânt, drept un tiran scelerat. Mă uitam aseară la mutra lui Vance. Este cel care acum câțiva ani l-a asemănat pe Trump cu Hitler.

Între timp, s-a transformat în lacheul, bufonul, sluga lui Donald Trump. Nu-mi reprim gândul că istoria s-ar putea repeta în mod grotesc. Un Vance rostind într-o ședință închisă a Congresului Statelor Unite un rechizitoriu cu titlul „Despre cultul personalității lui Donald Trump și urmările sale”.

O asemenea urmare ar fi chiar ritualul exorcist oficiat de cel mai devotat linge-blide al despotului prăbușit.

Citiți acest text, vă rog, ca pe o fantezie a unui intelectual care i-a citit atent pe Hegel, Marx, Tocqueville, Arendt, Berlin, Aron, Furet, Judt, Kolakowski, Tucker…