G4Media.ro

Tradiție de Crăciun în Islanda: Inundație de cărți

Tradiție de Crăciun în Islanda: Inundație de cărți

Islandezii au o tradiție veche de decenii: dăruiesc în special cărți de Crăciun. Jolabokaflod se numește fenomenul – inundația de cărți, de Crăciun. Obiceiul are motive istorice, transmite postul de radio Deutsche Welle.

În fiecare noiembrie, în Islanda se petrece un fel de ”tsunami”, pe care islandezii nu numai că îl privesc relaxați, ci îl și încurajează. Este vorba despre Jolabokaflod – inundația de cărți: vechea tradiție de a dărui cărți de Crăciun. Conform Asociației Editurilor Islandeze, 70 la sută dintre islandezi dăruiesc cel puțin o carte de Crăciun.

Cea mai mare parte a cărților publicate in Islanda apare pe piață toamna târziu. Iar în noiembrie se publică Bokatindi, un catalog opulent, în acest an de 84 de pagini, care este distribuit tuturor locuitorilor. Acesta conține publicațiile noi islandeze, aparținând tuturor genurilor literare.

La întrebarea ”Ce să dăruiesc în acest an?”, islandezii găsesc aici cel puțin un răspuns. Mai ales că cele 83 de librării de pe insulă reduc masiv prețurile cărților în perioada dinaintea Crăciunului, cel puțin dacă facem o comparație cu alte țări. Dar până și supermarket-urile și discounter-urile oferă cărți înaintea Crăciunului, la prețuri foarte mici.

În țara iubitorilor de cărți

Și la Târgul de Carte de la Frankfurt a fost clar că islandezii au o relație specială cu cărțile. În 2011, Islanda a fost oaspetele de onoare la acest târg, atrăgând astfel atenția publicului asupra literaturii islandeze.

La acea vreme, fosta președintă islandeză, Vigdís Finnbogadóttir, a vorbit la deschidere despre importanța cărților în țara sa, despre cum acestea au ”încălzit” nordul îndepărtat, dar și despre continuitatea limbii islandeze, care nu s-a schimbat mai deloc din timpurile scrierilor medievale, în urmă cu o mie de ani.

Și într-adevăr, literatura medievală islandeză s-a păstrat de-a lungul timpului mai bine decât orice altă literatură nordică. Această caracteristică unică a făcut ca literatura să devină centrală pentru identitatea micului stat, care abia în 1944 și-a câștigat independența, după sute de ani de dominație norvegiană și daneză.

În 1955, islandezul Halldór Laxness a câștigat Premiul Nobel pentru literatură, eveniment care a adus scrierile islandeze în lumina reflectoarelor literaturii mondiale moderne.

Și așa, insula a devenit țara iubitorilor de cărți. Un studiu publicat în 2013 arată că 90 la sută dintre islandezi citesc cel puțin o carte pe an, iar peste jumătate dintre locuitori citesc mai mult de opt cărți într-un an.

Chiar dacă Islanda este țara cu cea mai redusă densitate a populației din Europa, se află pe locul al doilea, după Marea Britanie, la numărul cărților publicate pe cap de locuitor, conform Asociației Internaționale a Editorilor, IPA.

Vai de cel care nu dăruiește cărți

”Literatura este terapia mea”, scria în 2018 şefa guvernului islandez, Katrin Jakobsdóttir, în prefața variantei în limba germană a unui catalog de Jolabokaflod.

Nu doar pentru ea ci şi pentru toți concetățenii ei, highlight-ul sărbătorii Crăciunului, imediat după cina în familie, este lecturarea unei noi cărți. Jakobsdottir a adăugat că în Islanda e de prost gust să nu primești măcar o carte de Crăciun.


Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

2 comentarii

  1. Să reținem cifra: 83 de librării la 400 000 de oameni.

  2. Poti sa ai si 1 mld. de librarii.Daca mass media si televiziunile nu promoveaza daruirea unei carti de Mos Craciun, pentru a schimba perceptia publica a poporului roman, ca noi de sarbatori suntem numai dupa mancare, degeaba.
    De asemenea, de retinut ca in perioada Craciunului, Islanda prin agentii comerciali, librarii etc. ieftinesc cartile si nu ridica pretul, ca sa atraga cititorii.
    Sau ca Franta, unde statul subventioneaza la cei care sunt la pensie posibilitatea abonarii la un cotidian.