Titluri de stat sau contracte pentru diferența la energie? (Op-ed)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Pentru investitori, rentabilitatea și riscul sunt două elemente foarte importante care le ghidează comportamentul.

În luna martie, statul a propus investitorilor două facilități de a-și investi banii, facilități cu un profil de risc similar: titluri de stat Fidelis în euro, pe cinci ani, cu o dobândă anuală garantată de 5%, și contracte pentru diferența în energie pentru cei care investesc în fotovoltaic, cu un preț garantat care ar putea fi de 91 euro/MWh, timp de 15 ani.

Încerc mai jos să clarific care dintre cele două facilități, cu profil de risc similar, este mai rentabilă.

Să presupunem că există un investitor care dorește să investească în titluri de stat 1 milion de euro. Statul îi garantează venituri de 50 000 euro anual, timp de cinci ani. În afara de investiția inițială, nu mai există niciun cost de operare, inflația este asumată de investitor, iar investiția este scutită de impozit pe profit.

Dacă dorești să investești 1 milion de euro într-o capacitate de producție în fotovoltaic, atunci poți instala 2 MW care să îți producă aproximativ 2600 MWh pe an, timp de 25 de ani. La un preț pe MWh ce ar putea fi 91 euro, veniturile generate de investiție sunt de 209300 euro pe an. Din ele se scad cheltuielile operaționale de aproximativ 10000 euro. Statul este dispus să îți garanteze un venit de aproximativ 200 000 euro timp de 15 ani, venit care se ajustează anual cu inflația și la care plătești impozit pe profit după ce ai un cost cu amortizarea de aproximativ 60000 de euro pe an.

Dacă la titlurile de stat generezi venituri garantate de 250 000 euro pe cinci ani, în proiectele de fotovoltaic garantate de stat generezi cam de trei ori mai mult în perioada similară și îți mai rămân 20 de ani de operare.

Concluzii:

1. Investițiile în contracte pentru diferența la fotovoltaic garantate de stat sunt mult mai avantajoase decât cele în titluri de stat, chiar și în situația în care prețul garantat de stat ar fi de 70 euro/MWh și nu de 91 euro/MWh.
2. Generozitatea statului este surprinzătoare în condițiile în care în ultimii doi ani s-au instalat câteva mii de MW, fără ca această schemă de garantare să existe. Practic, la titlurile de stat este o necesitate pe care nu o am la contractele pentru diferență. Rentabilitatea nu urmează deloc nevoia în facilitățile de investiții propuse de stat în luna martie.

Conceptul și filozofia contractului pentru diferență inventat de britanici a fost de a încuraja investițiile în sectorul nuclear, într-un moment de blocaj al acestuia.

Rolul statului în economie trebuie să scadă, nu să crească prin diverse scheme de intervenție.

N.Red.: Răzvan Nicolescu a fost ministru al Energiei și fost președinte al Autorității UE de Reglementare în domeniul Energiei (ACER). Acum este membru în boardul Institutului European de Inovare și Tehnologie. Opiniile prezentate reprezintă poziția sau și nu pe cea a redacției