G4Media.ro

De ce Viktor Orban şi aliaţii lui nu vor câştiga alegerile UE.…

De ce Viktor Orban şi aliaţii lui nu vor câştiga alegerile UE. Populiştii de dreapta cred că alegătorii sunt obsedaţi de imigraţie. Dar nu este aşa

Politica democratică are nevoie de dramatism. Alegerile sunt o formă de sesiune terapeutică în care alegătorii sunt confruntaţi cu cele mai rele temeri ale lor – un nou război, colapsul demografic, criză economică, orori ecologice – dar ajung să fie convinşi că ei au puterea de a evita dezastrul, scrie The Guardian, citat de Rador.

Odată cu apropierea alegerilor, remarca Alexis de Tocqueville în timpul călătoriilor lui prin SUA la începutul secolului XIX, intriga devine mai activă şi agitaţia mai vie şi mai răspândită.

Întreaga naţiune cade într-o stare febrilă… Imediat ce rezultatul s-a pronunţat… totul devine calm, iar râul care pentru un moment a ieşit din matcă revine paşnic în albia sa.

Dacă Tocqueville are dreptate, atunci în faţa ochilor noştri, UE se transformă într-o reală democraţie. Prin tradiţie lipsite de evenimente şi plictisitoare, alegerile pentru Parlamentul European produc pentru prima dată dramatismul rezervat de obicei scenei naţionale.

Cu două luni înaintea votului, o majoritate a europenilor împărtăşesc impresia că se va întâmpla ceva important şi că acelor europeni care nu se deranjează să voteze le este rezervat un loc special în iad.

Dar cine va fi beneficiat la încheierea campaniei electorale?

Este prea devreme să spunem. Deocamdată, politicienii au reuşit să convingă o majoritate a oamenilor că Europa se află în pragul unei catastrofe, dar mai rămâne să fie convinşi că cetăţenii au puterea de a o evita.

Brandul de furie al vestelor galbene este resimţit în multe state membre ale UE, dar apropiatele alegeri europene nu vor fi o repetiţie a referendumului Brexit, dintr-un simplu motiv: niciun partid populist major (fie de dreapta, fie de stânga) nu pledează astăzi făţiş pentru ieşirea din uniune sau din zona euro.

În acelaşi timp, aceste alegeri nu vor fi nici o repetiţie a celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale franceze din 2017 câştigate de Emmanuel Macron.

Un sondaj de opinie care va fi curând dat publicităţii de think-tank-ul Consiliul European pentru Relaţii Externe şi YouGov arată că europenii nu sunt net împărţiţi în pro-europeni şi naţionalişti. Sondajul prezintă patru categorii diferite de cetăţeni.

Prima este formată din desperados – o combinaţie între cei care se tem de sfârşitul lumii şi cei care se tem de sfârşitul lunii.

Ei sunt convinşi că atât UE cât şi statele naţiune sunt defecte. Statistica arată că acesta este cel mai mare grup în multe state membre, dar nu neapărat grupul care include cei mai probabili votanţi.

Urmează grupul celor care cred că situaţia este mai bună decât crezi – alegători care privesc în jur şi au tendinţa să creadă că în pofida tuturor eşecurilor lor, atât UE cât şi statele naţiune funcţionează.

Apoi sunt bruxelezii fervenţi – cei care cred că UE funcţionează, dar guvernele lor naţionale sunt defecte (majoritar aflate în Europa Centrală şi Sudică).

În fine, sunt cei care reprezintă o minoritate minusculă – naţionaliştii nostalgici: cei care cred că UE este problema şi că statul naţiune este soluţia. Aceste patru grupuri sunt foarte inegal distribuite între ţările din UE.

Teama multor proeuropeni este că actuala polarizare a politicii europene va funcţiona în avantajul dreptei populiste şi că premierul Ungariei, Viktor Orban va reuşi să transforme acest scrutin într-un referendum despre eşecul Bruxellesului de a se ocupa de migraţie.

Dar această teamă este excesivă.

Intenţia lui Orban de a transforma alegerile într-un referendum asupra migraţiei pur şi simplu nu va avea efectul scontat, din trei motive. Primul, deşi migraţia rămâne o preocupare serioasă pentru mulţi alegători, aceasta nu este îngrijorarea dominantă în multe ţări.

Mesajul anti-imigraţie din 2015 al lui Orban a avut efect din cauză că oamenii care nu văzuseră niciodată un refugiat în viaţa lor vedeau zilnic reportaje TV în direct despre miile de oameni care treceau graniţa UE.

Acum nu mai este aşa.

Numărul migranţilor ilegali care au pătruns în UE în ultimul an este egal cu numărul mediu al turiştilor care au vizitat Atena într-o singură zi din luna august.

Până şi în Europa Centrală, tema migraţiei şi-a pierdut acum locul central. Sondajul arată că polonezii, ungurii şi românii sunt mult mai îngrijoraţi de corupţia guvernului decât de influxul ipotetic de străini.

Iar în Polonia, Republica Cehă şi Slovacia, alegătorii preocupaţi în primul rând de corupţie vor vota cu o probabilitate mai mare decât cei care se tem de migraţie.

Contrar opiniei larg răspândite, s-ar prea putea ca ţări ca Slovacia, Polonia şi România să aducă veşti bune pentru proeuropeni la aceste alegeri.

Constatările studiului sugerează că Orban intuieşte mai puţin care sunt temele de reală preocupare astăzi pentru central-europeni, decât preşedintele Consiliului European, Donald Tusk – critic neabătut al guvernului naţionalist al Poloniei.

Al doilea motiv pentru care scrutinul din 2019 nu va fi o reiterare a anului 2015 este că în Europa de astăzi niciun mare partid politic nu pledează pentru politica graniţelor deschise.

Limita este libertatea în condiţii de securitate, scria Macron în recenta scrisoare pe care a adresat-o europenilor, făcând apel la crearea unui Consiliu European pentru Securitatea Internă care ar fi responsabil de controale stringente la frontieră.

Deci noul consens al progresiştilor din Europa este că frontierele bine protejate sunt un vaccin împotriva epidemiei zidurilor, după cum spune gânditorul francez Régis Debray.

În al treilea rând, campania lui Orban focalizată pe migraţie va eşua din cauza celui mai bine păstrat secret al UE de astăzi, anume că în Europa Centrală şi în unele părţi ale sudului Europei, neliniştea anti-migraţionistă ţine mai puţin de imigranţi cât de emigranţi.

Un banc popular în Germania de Est comunistă era că autorităţile se temeau că ultimul est-german ar fi plecat în Occident ar fi uitat să stingă lumina. Acum bancul a revenit.

Problema de azi a Europei Centrale nu diferă cu mult de cea cu care se confrunta Germania de Est în 1961, când guvernul ei a construit zidul. Se estimează că vreo 3,4 milioane de români au plecat din ţara lor în Europa de Vest, în anii scurşi de la aderarea ţării lor la UE în 2007.

Iar numărul ungurilor care au emigrat de la venirea la putere a lui Orban este acum mai mare decât cifra celor care au fugit după zdrobirea revoltei din 1956 de către forţele sovietice.

Faptul că populiştii de dreapta guvernează în unele părţi din Europa Centrală nu a făcut decât să întărească dorinţa oamenilor de a emigra. Teama care bântuie societăţile îmbătrânite din Europa Centrală este că este posibil ca această generaţie să fie martora plecării ultimului medic şi ultimei infirmiere. Depopularea şi declinul demografic sunt veritabila tragedie a Europei Centrale.

Aşa că cea mai mare provocare în relaţiile Est-Vest din UE este următoarea: cum se poate face pentru ca mobilitatea în Europa să nu devină o stradă cu sens unic, de la Est la Vest, şi cum pot fi compensate societăţile europene pentru investiţiile făcute de ele în educaţia propriilor cetăţeni care ulterior se mută în Germania sau Franţa. Dar aceasta nu este o problemă despre care vorbesc populiştii de dreapta.

Articol de Ivan Krastev, analist politic şi preşedintele Centrului pentru Strategii Liberale din Sofia, Bulgaria

Sursa foto: Facebook

Citiți și: BREAKING FIDESZ, suspendat din PPE. Tomac: PNL și PMP au votat în favoarea deciziei, iar UDMR contra ei/ Reacția premierului Ungariei și acuzațiile lansate de Guy Verhofstadt în direcția FIDESZ și PPE

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

11 comentarii

  1. Oare in UE nu se stie ca Orban e pionul Rusiei infiltrat ca sa distruga UE? La fel ca și Dragneev in Ro.

  2. Articol impecabil. As vrea sa adaug ca nu trebuie sa ignoram ca la granita s-se-e a UE sunt 300.000.000 de oameni care asteapta startul pt a navali la bunastare.

  3. Care 300 mil de oameni? 🙂 Sper ca este o gluma si nu credeti ce scrieti. Altfel, degeaba cititi si apreciati astfel de articole (impecabile, de altfel), pentru ca nu dovediti ca intelegeti esenta lor.

    • Nigeria, Ethiopia, Sudan, Niger, Nigeria, Mali sunt vreo 500 mil, sunt insetati si infometati, cu o medie de 7 copii pe familie si cu structura a populatiei de 60% barbati cu varsta 15-35 ani. Cam tot atatia sunt si prin Bangladesh, Pakistan, birmania, Indonesia. Nu trebuie sa va panicati, dar fiecare barbat de pe planeta vrea sa aiba care ceva, intr-o ordine fireasca: APA, mancare, acoperis, pat, haine, televizor, Mobil, masina, femeie, copii, apartment, bani. Si astea se gasesc in …Europa

  4. Nu stiu daca e voie sa postez asa ceva.Nu am dat importanta nebuniei din Noua Zeelanda pana cum vreo cateva zile cand am dat din intamplare peste manifestul teroristului – pe sarite la un moment dat zicea de cum e afectata azi Franta de migratia extraeuropeana:

    „The final push was witnessing the state of French cities and towns. For
    many years I had been hearing and reading of the invasion of France by
    non-whites, many of these rumours and stories I believed to be
    exaggerations, created to push a political narrative.
    But once I arrived in France, I found the stories to not only be true, but
    profoundly understated.
    In every french city, in every french town the invaders were there.
    No matter where I travelled, no matter how small or rural the community
    I visited, the invaders were there.
    The french people were often in a minority themselves, and the french
    that were in the streets were often alone, childless or of advanced age.
    Whilst the immigrants were young, energized and with large families and
    many children.
    I remember pulling into a shopping centre car park to buy groceries in
    some moderate sized town in Eastern France, of roughly 15-25 thousand
    people. As I sat there in the parking lot, in my rental car, I watched a
    stream of the invaders walk through the shopping centre’s front doors.
    For every french man or woman there was double the number of
    invaders.
    I had seen enough, and in anger, drove out of the the town, refusing to
    stay any longer in the cursed place and headed on to the next town.
    Driving toward the next french town on my itinerary, knowing that
    inevitably the invaders would also been there, I found my emotions
    swinging between fuming rage and suffocating despair at the indignity of the invasion of France, the pessimism of the french people, the loss of
    culture and identity and the farce of the political solutions offered.
    I came upon a cemetery, one of the many mass cemeteries created to bury
    the French and other European soldiers lost in the Wars that crippled
    Europe.
    I had seen many pictures and heard many people discuss the cemeteries,
    but even knowing about these cemeteries in advance, I was still not
    prepared for the sight.
    Simple, white, wooden crosses stretching from the fields beside the
    roadway, seemingly without end, into the horizon. Their number
    uncountable, the representation of their loss unfathomable. I pulled my
    rental car over, and sat, staring at these crosses and contemplating how it
    was that despite these men and womens sacrifice, despite their bravery,
    we had still fallen so far.I broke into tears, sobbing alone in the car,
    staring at the crosses, at the forgotten dead.
    Why were we allowing these soldiers deaths to be in vain? Why were we
    allowing the invaders to conquer us? Overcome us? Without a single shot
    fired in response?”

    • Nu știu daca este cu adevărat vorba despre manifestul criminalului din NZ, dar… dați-mi voie: omul are clar un diagnostic psihiatric – trăiește într-o iluzie auto-indusă, paranoia! Evident și anxietate, depresie, cu siguranță atacuri de panică… Tot felul de fobii.

      Argument? Vede și ȘTIE (crede că știe…) că TOȚI cei care i se perindă prin fața ochilor „în timp ce stă in parcare, în mașina închiriată” sunt INVADATORI. După ce semne? Evident, după „semnul” culorii pielii și a numarului de copii. Aha! Just… ce să zic. Dacă se ducea în Park Lake City se încurca un pic la numărul de copii vs. culoarea pielii (chiar și numărul de neveste, pe ici pe colo, în punctele esențiale), dar dă-le încolo de detalii…

      Această crimă, plus toate atacurile ISIS, precum si „shooting”-ul din USA din 2017 (hotel Mandalay Bay) sau cel de pe insula Utoya și altele, și altele, TOATE sunt rezultatul spalarii pe creier zilnice și în proporție de masă facute cu discursul urii. Fenomenul a căpătat proporții apocaliptice din cauză (sau „datorită” cum ar zice unii…) că internetul permite ascunderea adevăratei identități a celor care croșetează tot felul de scenarii conspirționiste despre lume, viață, bani și politică. Discurs al urii nesancționat la timp pe considerentul „dreptului la liberă exprimare”.

      Pe platforma astfel creată se cațără unii ca Putin, Trump, Orban, Dragnea, Salvini, Le Pen, Farange, care nu fac decât să manipueze jumătăti de adevăr ametecându-le cu spaime și fobii, atingând mai gentil sau mai brutal „corzile sensibile”: „deep state”, complotul planetar, invazii (la europeni-musulmanii, est-europenii etc. la americani – mexicanii, venezuelenii etc.), binomul, Soros, bubulii, reptilienii etc.

      Să nu-mi vorbiți despre cenzură. Una e a fi cenzurat și alta a fi iresponsabil. Sau criminal de-a dreptul. Iar dacă e cineva care crede că nu poți ucide cu cuvintele să priveasca un pic în istoria recentă a sinuciderilor în masă din USA provocate de tot felul pastori sectanți. O să fiți pur și simplu șocați! Și nu, nu exista internet atunci. Doar televizor.

    • Erată: Salt Lake City… ha, ha, ha…

    • Mondialule, din cate mi-aduc eu aminte, tu esti postac, probabil la schimb cu X-link, care si el, la fel ca tine, vine si ne plictiseste cu lungi articole sau pagini in engleza, ca sa ne demonstreze el nu stiu ce. Nu-ti mai bate capul, nu ne intereseaza ce au de scris si spus postacii.
      AutoR, bun comentariu. Articolul este foarte bun, estul Europei are probleme de coruptie si conduceri autarhice, cetatenii este bine sa se prinda odata de gaunosenia unora ca draknea, viktor orban, kacinski Polonia, si care-or mai fi prin Italia, salvini. Pe fundalul coruptiei, diverse banci din Rusia se infiltreaza, dau ele fonduri, de parca rusii nu sunt in gaura economica. Sunt, dar mai bine sa strice si prin Europa cat pot, se intalnesc la colt cu HOTI ordinari ajunsi la putere, ca si pe la noi, si intelegerea-i gata. Toata mizeria asta poate fi oprita clar la nivel european, prin lasarea la poarta PE a populistilor, hotilor, nationalistilor-suveranistilor. Cum asta? Pai, foarte simplu : prin vot! Atat noi, cat si restul UE, doar prin vot sunt aruncati din PE cei care sunt deja pe-acolo, si nici nu mai patrund altii.

  5. Excelent articol, credeam că citesc DW. Impecabil Dl Krastev

  6. Atașez un comentariu german care caracterizează scurt, concis și fără eufemisme adevăratele fațete ale suspendării Fidesz din Partidul European.

    http://www.tagesschau.de/kommentar/orban-263.html

  7. Migratia popoarelor sau a parti din ele, este un fenomen existent de cind e lumea .Dorinta de mai bine ,este aceiasi la toti oamenii planetei .Problema migratiei este relativ mica in Europa .Au venit doar vreo doua mil . de migranti si dintre ei multi au fost trimisi inapoi si vor mai fi trimisi . Populatia UE este de aprox 450 mil de oameni si posibil sa mai creasca ,prin acceptarea de noi state din Balcani . Deocamdata doar anumite grupuri alarmiste , ce incearca sa speculeze politic , pentru voturi , acentueaza acest lucru . Unii oameni ,dintre noi , panicarzi sau panicati nu prea inteleg asta

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.