The Financial Times: De ce Xi Jinping se confruntă cu o decizie dificilă în privința Ucrainei / Parteneriatul „fără limite” al Chinei cu Rusia comportă riscul unei confruntări fățișe cu Vestul

Chiar înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, Vladimir Putin s-a întâlnit cu Xi Jinping la Beijing. În scurt timp cele două țări au anunțat un parteneriat „fără limite”, scrie The Financial Times, într-o analiză semnată de Gideon Rachman.

Dacă parteneriatul China-Rusia este într-adevăr nelimitat sau nu am putea afla în zilele următoare, întrucât s-a scris că Moscova a cerut ajutor militar Beijingului. Dacă Xi va răspunde afirmativ solicitării, atunci China va fi intrat de facto într-un război prin interpuși cu SUA și statele NATO care susțin Ucraina. Acea decizie ar putea însemna sfârșitul sistemului economic globalizat care a alimentat vreme de 40 de ani ascensiunea extraordinară a Chinei.

Rusia și China împărtășesc o ostilitate profundă față de puterea globală a Americii. Însă ele abordează foarte diferit rivalitatea cu SUA. China își permite să joace „jocul pe termen lung”, bazându-se pe forța sa economică pentru a modifica balanța mondială a puterii. Însă Rusia, de pe o poziție economică mai slabă, a riscat în Ucraina, mizând pe forța brută.

Iar acum pariul lui Putin periclitează jocul pe termen lung al Chinei. Decidenții chinezi vor fi prevăzut în cele din urmă o ruptură în relațiile cu SUA, însă acum, mulțumită Rusiei, se pot aștepta la o confruntare mult mai timpurie cu Occidentul.

Dacă Beijingul va ajuta Moscova să ocolească sancțiunile occidentale, e probabil ca și el să devină ținta unor sancțiuni secundare – un aspect care va fi subliniat săptămâna aceasta de Jake Sullivan, consilierul prezidențial american pentru securitate națională, la întâlnirea sa cu Yang Jiechi [șeful diplomației chineze – n.trad.].

Aprovizionarea armatei ruse cu armament ar duce la apeluri pentru pedepsirea Chinei prin sancțiuni occidentale, boicoturi ale consumatorilor și retrageri ale corporațiilor din țară.

O victorie rapidă a Rusiei i-ar fi convenit Chinei. Versiunea preferată a Beijingului, conform căreia puterea americană e într-un declin implacabil, ar fi părut și mai credibilă. Iar circumstanțele ar fi putut fi propice unui atac chinez împotriva Taiwanului.

În schimb, Rusia s-a împotmolit. Alianța vestică a fost revigorată, iar SUA și aliații lor au dezvăluit un nou arsenal de sancțiuni economice, care Beijingului trebuie să-i pară foarte amenințător.

China este acum nevoită să digere vestea că, din cauza sancțiunilor occidentale, Rusia și-a pierdut accesul la cea mai mare parte a rezervelor externe. După cum explică și economistul Barry Eichengreen, principalul motiv pentru care țările dețin rezerve externe este pentru a le folosi „ca pe un tezaur de război care poate fi accesat în caz de conflict geopolitic”. Or China, țara cu cele mai mari rezerve externe din lume, tocmai a descoperit că-și poate pierde brusc accesul la tezaurul ei de război.

China e departe de a fi în măsură să-și asigure singură necesarul de energie și alimente. E îngrijorată deja de decenii de „Dilema Malacca” – posibilitatea ca marina americană să-i impună o blocadă prin întreruperea unor rute cruciale de transport maritim.

Investițiile enorme făcute de China în marină au parțial menirea să evite această posibilitate. Acum însă, China trebuie să ia în calcul și faptul că înghețarea rezervelor ei externe, cuplată cu alte sancțiuni financiare, ar putea fi o posibilitate la fel de amenințătoare ca blocada navală.

E cu atât mai frustrant pentru China cu cât nu are o cale facilă de a ieși din această situație. Soluția evidentă ar fi să se bazeze tot mai mult pe propria monedă, renminbi, în tranzacții. Însă Beijingul s-a ferit să-și facă moneda deplin convertibilă, temându-se că acest lucru poate duce la o destabilizatoare fugă a capitalului.

Faptul că sancțiunilor financiare contra Rusiei li s-au alăturat și UE, Regatul Unit, Elveția, Coreea de Sud, Japonia și Singapore a dus la constituirea unui front unit al economiilor dezvoltate, unul care ar trebui să îngrijoreze Beijingul.

China obișnuiește să se măsoare în raport cu SUA, bifând din mers repere importante: cea mai mare putere comercială, cea mai mare economie (măsurată în funcție de puterea de cumpărare), cea mai mare flotă. Însă dacă Beijingul trebuie acum să se măsoare nu numai cu SUA, ci și cu UE, Regatul Unit, Japonia, Canada și Australia, poziția lui relativă pare mult mai puțin puternică.

Este limpede că e mult mai dificil să izolezi China economic decât să-i impui sancțiuni Rusiei – care nici ele nu-s lipsite deloc de daune colaterale. China a integrată profund în lanțurile occidentale de aprovizionare. Multe multinaționale occidentale au plasat China în centrul strategiei lor de afaceri.

Din acest motiv, până și unii dintre politicienii americani cei mai ostili Chinei au acceptat interdependența economică sino-americană ca pe un fapt dat. Însă o criză mondială îi poate forța pe oameni să-și reevalueze până și supozițiile elementare. Ideea unei ruperi economice a Vestului de China, cândva inimaginabilă, începe să pară mai plauzibilă. Ar putea chiar fi pe placul naționaliștilor economici, tot mai numeroși în Vest, care consideră acum că globalizarea a fost o eroare catastrofală.

Și calculele militare ale Chinei par deodată mai complicate. Dacă experimentata armată rusă nu se poate impune cu ușurință într-o invazie terestră în Ucraina, cum ar putea executa China o mult mai complicată invazie de pe mare în Taiwan?

Experiența ucraineană sugerează că taiwanezii vor riposta, iar China va trebui să accepte pierderi grele – întrucât Occidentul va acorda un ajutor militar considerabil Taiwanului. Și chiar dacă Joe Biden a exclus în mod repetat implicarea în luptă de partea Ucrainei, el a dat totuși de înțeles că SUA ar putea apăra Taiwanul.

Se presupune adesea că China va fi partenerul dominant în parteneriatul „fără limite” cu Rusia, însă decizia lui Xi de a se alia cu Putin pare acum o eroare. E dificil să joci un joc pe termen lung atunci când îți legi soarta de un jucător care riscă în mod nesăbuit.

Sursa: Financial Times/ Rador/ Traducere: Andrei Suba

Sursa foto: AFP / POOL / Maxim SHIPENKOV