The Financial Times: De ce ar fi trebuit să-l ascult pe Garri Kasparov în privința lui Putin / Marele maestru al șahului a fost ignorat când a avertizat în privința Rusiei

În urmă cu câțiva ani marele maestru rus al șahului Garri Kasparov a fost invitat la cină în casa mea din New York. A fost o seară de o intensitate memorabilă. Ajunși la desert, decidenții și finanțiștii americani prezenți la masă au avut privilegiul de a asculta opiniile lui Kasparov despre Rusia, țară din care el a fugit în 2013, după ce-l contestase pe Vladimir Putin, scrie The Financial Times, citată de Rador.

Kasparov i-a avertizat că Putin devine tot mai autoritar, tot mai izolat de Occident și, drept urmare, crește probabilitatea ca el să-și verse năduful într-un mod periculos pe vecini precum Ucraina.

Când restul mesei i-a respins gălăgios prevestirile catastrofale, Kasparov a început să se încingă și, pe măsura ce vinul curgea, conversația devenea atât de aprinsă, încât începusem să mă tem că unii vor pleca de supărare. Astfel că, deși împărtășeam multe dintre temerile lui Kasparov, am decis să fac pace și să schimb subiectul, trecând la șah.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

A fost una dintre cele câteva ocazii în care l-am auzit pe Kasparov prezicând în mod corect un dezastru – doar pentru a-i fi respinsă ideea. Săptămâna trecută am vorbit cu el la telefon și, amintindu-și de acea noapte, mi s-a plâns:

„Am fost uimit de lipsa de disponibilitate a oamenilor [din Vest – n.a.] de a asculta aceste avertismente, fiindcă eu am crescut în URSS și știu totul despre evenimentele istorice ale secolului 20. Știam că ei l-ar fi putut opri pe Hitler în 1935 și 1936 și 1937, și n-au făcut-o. Dar ceea ce spun eu a fost respins de foarte multe ori din capul locului.”

De ce n-au acceptat occidentalii analiza lui Kasparov? E o întrebare importantă, dat fiind că foarte mulți observatori au reacționat printr-un șoc total la evenimentele din Ucraina. Printre cei mai mari vinovați se află elitele vestice care au afaceri în Rusia. „Nimeni dintre cunoscuți nu se aștepta ca Putin să invadeze efectiv!”, mi-a spus în weekend un expatriat, fost director al unei firme comerciale din Rusia, care între timp a demisionat. „Tuturor pur și simplu nu ne vine să credem.”

Kasparov crede că problema o constituie tendința de a presupune că toți îți împărtășesc viziunea despre lume. Cheia o reprezintă aici ideile occidentale privind motivația și rațiunea. Cultura vestică e îmbibată de etosul capitalist, susținut de supoziția larg răspândită cum că profitul este motivația supremă a calculelor politice și că sintagma „economia, prostule” stă la baza procesului decizional, în Rusia și oriunde altundeva. Colapsul URSS a consolidat această gândire, din moment ce părea că principiile pieței și interesele globale de afaceri triumfaseră.

În consecință, conducătorii și companiile occidentale au închis de obicei ochii atunci când Putin a ținut discursuri care îi demonstrau clar programul naționalist și expansionist, după care a anexat Crimeea. Mai rău chiar, ei nu și-au dat seama cât de izolat ajunsese Putin.

Din contră, din moment ce oligarhii ruși deveniseră o prezență familiară în mediul de afaceri global, Putin a fost considerat o extrapolare a acelui grup. Nu a fost luată în serios ideea că el e atât de pornit pe distrugerea democrației și expansiunea Rusiei încât e dispus să accepte pagube economice grave.

„Nu e ca și cum ar fi acționat pe ascuns; totul s-a întâmplat cât se poate de la vedere”, mi-a spus Kasparov. „Dar după războiul rece a existat un soi de alergie la orice avertismente privind repetarea evenimentelor. Exista o supoziție că Putin nu va distruge niciodată afacerilor, întrucât părea irațional ca el să facă acest lucru.”

Dat fiind că a prezis atât de bine actualele evenimente, l-am întrebat pe Kasparov ce ar putea urma. El crede că Putin a „pierdut deja” bătălia, în sensul că obiectivul său primordial de a anexa rapid Ucraina a eșuat. „Eu nu cred că un conducător ucrainean poate accepta orice mai prejos de retrocedarea teritoriului [din Crimeea – n.a.]. Acest război se va încheia cu drapelul ucrainean deasupra Sevastopolului.”

Dar el subliniază că „nu e clar ce preț vor plăti ucrainenii pentru acest lucru”, din moment ce ar fi o prostie să se aștepte ca Putin să bată curând în retragere, doar din cauza presiunii economice. Unicul instrument care ar putea forța un deznodământ pozitiv rapid, crede el, este ca NATO să impună o zonă de excludere aeriană sau să se implice direct. „Putin respectă doar forța.”

Ar putea fi un puci deznodământul? Kasparov nu se așteaptă la așa ceva prea curând, însă presiunea în acest sens se acumulează. „Știm din istorie că unul dintre cele mai importante ingrediente [ale unui puci – n.a.] este înfrângerea militară geopolitică. Aceasta ar transmite un mesaj puternic tuturor straturilor societății ruse cum că marele boss a dat greș, iar un boss mafiot își permite multe lucruri, numai nu să arate că e slab și pierdut.”

Însă frica de a părea slab îl poate determina pe Putin și să răbufnească. Astfel, arată Kasparov, una dintre cele mai importante întrebări care se pun acum este „dacă oficialii ruși vor îndeplini efectiv ordinele”, în caz că Putin va dispune o lovitură nucleară. El se îndoiește. „În momentul în care o navă de război rusească lansează o rachetă nucleară tactică, NATO va răspunde, plus că e improbabil să existe pentru Putin același fanatism care exista în Germania pentru Hitler. Eu nu cred că avem piloți ruși kamikaze.”

E liniștitor acest lucru? Nu neapărat: o remiză ar amenința Ucraina cu și mai multă suferință și distrugere. Oricum ar fi, pe măsură ce tragedia se desfășoară ea constituie și o mustrare aspră pentru Occident cu privire la pericolul gândirii mărginite și al supoziției că toți privesc lumea prin prisma unei balanțe contabile. Data următoare când o idee neplăcută va isca scandal la masa mea, o voi lăsa să se desfășoare. Uneori sunt în joc lucruri mai importante decât politețea.

Sursa: The Financial Times/ Rador/ Traducere: Andrei Suba