G4Media.ro

Tatăl lui Villi Viorel Păun, tânărul ucis la Hanau: Ne-am confruntat cu…

Tatăl lui Villi Viorel Păun, tânărul ucis la Hanau: Ne-am confruntat cu acte de rasism în Germania! Doi poliţişti, crezând că eu nu înţeleg limba germană, vorbeau între ei şi spuneau ”Nu cred eu că un ţigan ar fi avut curaj”

La un an de la atentatul rasist de la Hanau, în care şi-au pierdut viaţa nouă persoane, toate de origine străină, rudele victimelor aşteaptă încă să li se facă dreptate. Printre ei şi Niculescu Păun, tatăl unui erou, transmite postul de radio Deutsche Welle.

Villi Viorel Păun, tânărul de 22 de ani, care a încercat să îl oprească pe agresor şi a plătit cu viaţa, era singurul copil al unor părinţi veniţi în Germania pentru un trai mai bun.

Niculescu Păun, tatăl celui pe care între timp presa, dar şi autorităţile locale îl numesc „eroul de la Hanau”, a acceptat să stea de vorbă cu Deutsche Welle.

DW: Domnule Niculescu Păun, cine a fost Villi Viorel Păun?

Niculescu Păun: Eroul Villi Viorel este, de fapt a fost, un copil extraordinar. Un copil care ne-a adus numai bucurii. A fost un copil dorit. A fost un copil iubit de noi, prin faptele lui şi atitudinea lui ne-a făcut să îl adorăm.

Dacă aţi putea da timpul înapoi, ce aţi face altfel?

Regret enorm că am venit în Germania. Dacă aş da timpul înapoi, nu aş mai veni pentru nimic în lume în Germania. De ce suntem în Germania? Pentru o viaţă mai bună, ca de altfel cei mai mulţi români care vin aici. Am venit aici pentru o viaţă mai bună, pentru liniştea zilei de mâine, pentru planuri de viitor, ca mai toţi cei care au decis să îşi părăsească ţara, să vină să muncească pe alte meleaguri.

V-aţi confruntat cu acte de rasism?

La noi, în România, nu ne-am confruntat cu acte de rasism, pentru că începând de la bunicul meu, la tatăl meu şi la mine, noi am muncit şi ne-am câştigat pâinea cinstit. Am luptat foarte mult ca să nu fim arătaţi cu degetul în sens negativ.

Ne-am confruntat cu acte de rasism, aici în Germania. Este uluitor ceea ce ni se întâmplă. La câteva luni după atentatul din Hanau, acolo s-a ridicat un monument în memoria fiului meu Villi Viorel. Doi poliţişti, crezând că eu nu înţeleg limba germană, vorbeau între ei şi spuneau: „Nu cred eu că un ţigan ar fi avut curaj civil.”

M-a întristat foarte tare. M-a întristat foarte tare că aici, în Germania, într-o ţară democrată, am crezut prea mult în aceste valori, există această primitivă mentalitate. Şi noi am putea uşor să îi acuzăm pe toţi germanii de nazism, dar ştim cu toţii că nu este adevărat. Sunt oameni şi oameni.

Reproşaţi ceva autorităţilor germane?

Ce să reproşez autorităţilor germane? Villi a fost împuşcat pe data de 19 februarie în Kurt-Schumacher Platz, menţionez faptul că maşina era înregistrată în Germania, Villi avea documentele de la serviciu, legitimaţia, buletinul, cartea de sănătate, toate le avea asupra lui şi cred cu tărie că autorităţile au refuzat să ne informeze. De ce? Nu ştiu.

A doua zi, eu şi cu mama lui ne-am interesat de băiat, iar ei ştiau că Villi este mort. Noi am fost singuri şi ne-am interesat. La aproximativ două-trei săptămâni ne-au trimis acasă alte haine, nu pe cele ale fiului nostru. La aproximativ trei-patru luni după atentat, am primit telefonul lui Villi şi maşina.

Maşina băiatului meu, după cum s-a afirmat în mass-media germană, este simbolul atentatului. Acesta este telefonul fiului meu şi aici sunt apelurile către poliţie din noaptea de 19 februarie. A sunat de patru ori băiatul meu la poliţie şi nu i s-a răspuns.

Deci aveţi mai multe reproşuri?

În acte, ancheta a început în februarie, timp de opt luni de zile eu sunt mort. Mie mi s-a făcut autopsie, nu ştiu de unde au avut datele mele. Sunt total şocat, suntem total şocaţi. Vorbim despre poliţia din Germania, nu despre altă poliţie. Noi românii şi cei din estul Europei, din Balcani, credem prea mult în ei.

Am fost la preşedintele Germaniei, să îi acorde o medalie, ceea ce i se cuvine lui Villi. Lui Villi nu i se potriveşte „timpul nepotrivit, locul nepotrivit”. Nu, Villi venea de la serviciu în noaptea respectivă. Căuta loc de parcare. Menţionez că noi locuiam la circa 100 de metri de primul atentat. Atunci s-a întâlnit cu criminalul.

Există un video, de fapt mai multe, unde se vede cum criminalul a tras asupra maşinii germane trei focuri. Atunci Villi a reacţionat imediat. L-a blocat. Conform actelor de la poliţie, de la apelul de urgenţă, Villi a fost al treilea care a sunat la apelul de urgenţă 112 şi nu i s-a răspuns. De ce nu i s-a răspuns? Domnul ministru (de Interne) Horst Seehofer a zis: „Domnul Păun, ştiţi cine v-a omorât copilul? Tehnologia! Tehnologia v-a omorât copilul!”

Eu şi soţia mea nu ne mai dorim nimic de la societatea germană.


Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

15 comentarii

  1. Imaginati-va supravietuitorii unui cutremur, descriind salvatorii: „in timp ce dadeau la o parte molozul, unii dintre ei se amuzau, spunand ca un cutremur e o femeie grasa la aerobic”.

    Smt ca asta e problema ta cea mai mare?

  2. Germania e o hazna, mai bine staţi în România, votaţi corect şi construiţi ţara.

    • Romania nu are scapare. Nu cu actuala clasa politica. Pacat. Masa critica e deja facuta. Cosmarul lui Coposu e real: si pe dreapta si pe stanga e cam la fel. Sigur ca votez! Mereu atent, mereu cu „Raul cel mai mic” dar asta nu te scoate din groapa. Cel mult, te ajuta sa dai apa la o parte din fata nasului sa mai respiri un pic sa nu te inneci de tot. Dar nu te scoate la liman. Tara e compromisa in momentul de fata. Si oamenii care aleg sa nu-si mai dea ultima farama de viata aici nu trebuie judecati. Uitati-va la generatiile care erau in floarea varstei in 1989. Viata lor a meritat? Nu sunt de ei de vina pentru tot. Cu o clasa bugetara tot mai avara de la an la an, reconstructia Romaniei poate foarte bine sa inceapa dar numai dupa ce luna de luna se platesc sporuri, salarii pensii speciale. Din ce mai ramane, nu se pot face autostrazi, sosele, infrastructura, educatie. Ca nu mai ramane nimic. Si ce valori au copiii in fata? Cabral, Raduleasca, Buble, Razvan si Dani – „ca au bani, vere!” Pacat. Dar exista cel putin doua generatii acuma (cea din 1989 si cea din August 2018)in timpul vietii carora Romania nu se face bine, orice ar face. Nu judecati lumea prea tare. In rest – sa fim sanatosi!

    • Vin banii de la UE pentru infrastructura.

      Cu pretul vietii, raman in Romania, asa praf cum e. Se poate muri si aici si acolo, nu e nicio diferenta.

    • @ Vladimir Putin: Mai avem cu cine vota în România? I-am votat pe rând pe toți timp de 30 ani. Acum trebuie să lăsăm să ne cerșească voturile. Și noi să nu ne îndurăm de nesimțirea lor.

  3. Și îi văd pe est-europeni ca pe niște căcați???

    Cine-ar fi crezut???

    Sunt absolut șocat de ce citesc!!!

    Ceea ce mulți români care pleacă la munci în Vest nu înțeleg este că ei vor fi văzuți pe vecie drept căpșunari, badante, instalatori și servitori. Deci cetățeni de rangul 2 și 3. Când pleacă acolo au impresia că se vor integra social și că va fi totul bine. Dar când ajung află că germanii nu au chef să îi invite nici la bere și nici nu prea se uită la ei. Poate doar când le cer să facă tot plinul la rezervor.

  4. Rumanica = tara de tigani
    Asa va trebuie!
    Sper sa va umileasca cat mai mult! Meritati!

    • Sper sa iei 5 ani cu executare pentru atitudine rasista, hater-ule

  5. Nu e nicio diferenta intre romani si hoardele migratoare din Evul Mediu. Un caine e mai bine vazut in Vest decat un roman.

    • Înțeleg ca te consideri ca fiind parte dintr-o hoardă migratoare. Ciudata abordare sa te autoflagelezi așa.

  6. Cand traduci „Bürgermut” print „curaj civil” altfel decat cu google translate. Nu doar ca nu aveti un vb de germana, dar macar de ati realiza ca nu are sens in romana.

  7. Nemtii si francezii nu suporta romanii nici in Romania. Eram intr-o pensiune la poalele Fagarasului intr-o companie de straini, unul spune ” ce bine ca nu sunt romani aici” pana cand o frantuzoaica sosita nou a intrebat pe fiecare ”where are you from” cand au auzit Romania n-au mai zis nimic.