Talibanii permit bărbaților să-și bată soțiile – atâta timp cât nu le rup oasele

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Talibanii au adoptat o lege care permite bărbaților să-și bată soțiile, atâta timp cât nu le provoacă „fracturi sau răni deschise”, scrie The Telegraph, care a obținut codul penal de 60 de pagini semnat de Hibatullah Akhundzada, liderul suprem al talibanilor, și distribuit instanțelor din Afganistan.

Acest cod clasifică bătăile conjugale drept „ta’zir” – pedeapsă discreționară – și nu drept act criminal.

Un soț poate să-și lovească soția și copiii în mod liber, cu condiția ca violența să nu lase fracturi osoase vizibile sau răni deschise.

Chiar și în cazul în care se poate dovedi că au fost provocate leziuni grave, pedeapsa maximă este de 15 zile de închisoare.

Legea este redactată astfel încât să se asigure că acest prag nu este aproape niciodată atins.

Pentru a depune o plângere, o femeie trebuie să-și prezinte rănile în persoană unui judecător de sex masculin, rămânând complet acoperită cu vălul și însoțită de un tutore de sex masculin.

În majoritatea cazurilor de violență domestică, acel tutore este soțul care a comis violența.

Codul nu conține nicio prevedere care să interzică violența fizică, psihologică sau sexuală împotriva femeilor.

Pentru cele care încearcă să fugă, legea oferă o altă capcană.

Articolul 34 prevede că o femeie care se duce la casa părinților fără permisiunea soțului – chiar și pentru a scăpa de violență – riscă până la trei luni de închisoare. Membrii familiei care o adăpostesc riscă aceeași pedeapsă.

Codul desființează cadrul legal stabilit de guvernul anterior al Afganistanului, inclusiv o lege din 2009 care incrimina căsătoria forțată, violul și violența de gen și impunea pedepse între trei luni și un an pentru abuzul domestic.

Afganii din clasa muncitoare, aflați la baza ierarhiei, riscă închisoarea și pedepse corporale.

Codul face o distincție explicită între „cetățeni liberi” și „sclavi”.

Obligația de a se prezenta în fața instanței însoțită de un bărbat – care, în majoritatea cazurilor, este agresorul – face ca justiția să fie imposibilă din punct de vedere structural.

Incriminarea fugii la casa părinților face ca evadarea să fie imposibilă din punct de vedere structural.

De atunci, talibanii au decis că discutarea codului penal este în sine o infracțiune penală.

Narges, o fostă studentă universitară din vestul Heratului, a declarat pentru The Telegraph: „Lumea ne-a arătat întotdeauna partea sa nedreaptă. Nu simt că trăiesc, iar acest sentiment este împărtășit de toți cei pe care îi cunosc”.

Ea a adăugat: „Viața noastră seamănă mai degrabă cu o rezistență constantă împotriva a tot ceea ce există în jur. Nimeni nu ne vede. Nimănui nu-i pasă de noi.

„Această nouă lege nu este doar o lege – ea transformă corpurile noastre în domeniul lor de control. Nimeni nu ar vedea durerea noastră dacă nu ne-ar fi rupte oasele. Ei legalizează frica. Trăim în frică și tăcere.”

Noua lege incriminează și gândirea. Criticarea oricărei acțiuni interzise de conducerea talibanilor este în sine o infracțiune penală – inclusiv criticarea interdicției privind educația fetelor, pe care tribunalele talibane o clasifică acum ca o restricție legală.

Conform articolului 23, insultarea liderilor talibanilor se pedepsește cu 20 de lovituri de bici și șase luni de închisoare.

Orice afgan care este martor la activități de opoziție și nu le raportează autorităților talibane riscă doi ani de închisoare.

Minoritățile religioase se confruntă cu propriile pericole specifice.

Articolul 2 îi desemnează pe adepții școlilor islamice non-Hanafi – inclusiv musulmanii șiiți, ismailiții, salafiții și Ahl-e-Hadith, aproximativ 15% din populație – ca apostați.

Profesorii au voie să bată copiii aflați în grija lor, doar leziunile cele mai grave – oase rupte, piele sfâșiată, vânătăi grave – fiind considerate excesive.

Alte forme de violență fizică, violența psihologică și violența sexuală împotriva copiilor nu sunt interzise.

Articolul 48 permite în mod explicit taților să pedepsească fizic fiii începând de la vârsta de 10 ani. Codul prezintă acest lucru ca fiind în interesul copilului.

Articolul 9 împarte societatea afgană în patru niveluri formale: cărturari religioși, elite, clasa de mijloc, clasa inferioară.

Aceeași infracțiune comisă de un savant atrage un avertisment. Comasă de un membru al elitei, atrage o citație în instanță. Dacă este comisă de un afgan din clasa de mijloc, pedeapsa este închisoarea. Iar dacă este comisă de un afgan din clasa muncitoare, rezultatul este închisoarea și pedeapsa corporală.

Articolul 17 incriminează „batjocorirea” hotărârilor islamice cu doi ani de închisoare, fără a defini ce înseamnă batjocorire, lăsând judecătorii să decidă în mod arbitrar.

De la revenirea la putere în august 2021, talibanii au restricționat sistematic drepturile femeilor în Afganistan.

Restricțiile le afectează viața de zi cu zi, de la interzicerea de a-și arăta fața în public sau de a conduce o mașină, până la interzicerea conversațiilor cu bărbații și restricționarea modului în care se îmbracă.

Femeilor li s-a ordonat deja să-și acopere fața „pentru a evita ispita și a nu-i ispiti pe alții” și să se abțină de la a vorbi în prezența bărbaților necunoscuți care nu sunt soții sau rude apropiate.

Femeilor afgane li s-a ordonat, de asemenea, să nu vorbească tare în interiorul caselor lor, pentru a împiedica auzirea vocilor lor în exterior.

Femeile care sfidează noile reguli vor fi arestate și trimise la închisoare, a declarat talibanii.

În iulie 2024, un raport al ONU a arătat că ministerul pentru promovarea virtuții și prevenirea viciului contribuia la crearea unui climat de teamă și intimidare în rândul afganilor prin edictele sale și metodele utilizate pentru a le aplica.

Cu toate acestea, în ultimele luni, au apărut semne tot mai evidente de discordie în rândurile talibanilor, care încearcă să se transforme dintr-o forță de gherilă într-un guvern funcțional.