Tabloul din Biroul Oval care explică politica externă a lui Donald Trump

Pe 12 martie 2025, Donald Trump i-a cerut speaker-ului Camerei Reprezentanților, Mike Johnson,  să îi trimită portretul lui James Polk, la schimb pentru cel al lui Thomas Jefferson, relatează Washington Post. Johnson a acceptat, iar portretul lui Polk se află acum în Biroul Oval, alături de – printre altele –  cele ale lui Washington, Andrew Jackosn, Franklin D Roosevelt, Ronald Regan și, evident, un autoportret, conform NPR.

Trump le-a spus celor prezenți la Casa Albă că îl admiră pe Polk, un campion al „Manifest Destiny” care, prin anexare și război, a obținut Teritoriul Oregon, Texas, California și o mare parte din sud-vestul Americii. „A obținut o mulțime de pământuri”, le-a spus Trump vizitatorilor Casei Albe la scurt timp după ce tabloul – care îl înfățișează pe Polk pe un fundal roșu închis – a fost expus la sfârșitul lunii februarie.

Cum s-a făcut remarcat, însă, președintele Polk? Și de ce Trump îl admiră atât de tare?

Începuturile Statelor Unite

James Polk a fost președinte între 1845 și 1849. A fost al 11-lea președinte al Statelor Unite. La momentul preluării mandatului, teritoriul SUA era mult mai restrâns față  cel din prezent. Cronologia este următoarea:

1. În 1783, odată cu obținerea independenței, teritoriul celor Treisprezece Colonii este delimitat astfel: între Lacurile Mari și Florida Spaniolă pe axa Nord – Sud, respectiv, între Atlantic și râul Misissipi pe axa Est-Vest.
2. În 1803 are loc Achiziționarea Louisianei de la Franța. SUA se extinde spre Vest, unde formează alte treisprezece state: Montana, Wyoming, Colorado, Oklahoma, Kansas, Dakota de Nord, Dakota de Sud, Minnesota, Iowa, Missouri, Arkansas și Louisiana.
3. În 1818, SUA și Marea Britanie au decis să traseze granița cu Canada pe paralela 49. SUA obține o parte de teritoriu ce este integrat în Dakota de Nord.
4. În 1819, Florida a fost cedată de către  Spania Statelor Unite.

Manifest Destiny și mandatul lui Polk

Astfel, la șase decenii de la formare ( momentul în care Polk și-a preluat mandatul), teritoriul Statelor Unite se dublase. Asta, alături de creșterea demografică și economică experimentată de Statele Unite în acea perioadă, a dus la generarea unei filosofii puritane, conform căreia americanii sunt poporul ales, iar ei trebuie să își extindă teritoriul țării lor către vest. Numele acestei filosofii este  Manifest Destiny și a fost un aspect marcant al președintelui Polk (deși apăruse cu 4 decenii înaintea venirii sale la putere).

Nu ar trebui să fie de mirare, acestea fiind spuse, că, în timpul mandatului său, Statele Unite au cunoscut cea mai largă extindere din istorie. Încă din primul an de mandat, SUA a anexat Republica Texas, care-și declarase independența față de Mexic.

Această acțiune a fost urmată, în 1846, printr-o înțelegere cu Marea Britanie, de încorporarea ținutului Oregon (actualmente Idaho, Washington, Oregon, cât și unele părți  din Montana și Wyoming), care a oferit Americii prima  ieșire la Oceanul Pacific.

Mai mult, pe baza tensiunilor generate de anexarea Texasului, în 1848, SUA au intrat în război cu Mexicul. Obținând o victorie facilă, SUA a mai anexat California, Nevada Arizona, New Mexico și a „întregit” teritoriile statelor  Texas, Wyoming și Colorado.

Doar patru ani

Președintele democrat Polk și-a încheiat mandatul în 1849 și a renunțat voluntar să mai intre o dată în cursa prezidențială. A fost primul dintr-o listă de doar șapte președinți americani care nu au încercat să mai fie realeși. Aceștia au fost: James Buchanan (1857 – 1861); Rutherford B. Hayes (1877 – 1881) ; Calvin Coolidge (1923 – 1929); Harry Truman (1945 – 1952), Lyndon B. Johnson (1964 – 1968) și Joe Biden (2020 – 2024).

A se reține că această listă se referă strict la președinții care au refuzat să mai candideze pentru un al doilea mandat, nu la cei care nu au obținut un al doilea mandat, fiind învinși în alegeri. De asemenea, Coolidge și Truman au avut mandate mai lungi de patru ani, deoarece ambii au fost vicepreședinții unor președinți ce au decedat în timpul mandatului. Astfel, Coolidge a ocupat funcția de președinte interimar între 1923 -1925 și președinte ales între 1925 și 1929. Același lucru s-a întâmplat și cu Truman, care a devenit președinte în urma decesului lui Roosevelt în 1945 și a ocupat funcția până în 1948. După primul mandat ca președinte ales (1948-1952), s-a retras din viața politică.

Moștenirea lui Polk

După președinția lui James Polk, America a mai cunoscut trei modificări teritoriale: achiziția Gadsden (1853), prin care SUA a cumpărat de la Mexic teritoriul dintre Rio Grande și Gila, obținând, astfel, granița actuală. Asta a fost urmată de achiziția teritoriului Alaska de la Imperiul Țarist (1867), respectiv, anexarea Hawaii-ului în 1893. Ambele au devenit State abia în 1959, conform Library of Congress.

Având în minte aceste excepții, însă, putem spune cu fermitate că Polk este cel care a dat granițele actuale ale Statelor Unite. În cei patru ani ai conducerii sale, Statele Unite au trecut de la zona de  Midwest la granița cu Mexicul și accesul la Pacific.

Totuși, aceste acțiuni nu au fost lipsite de controverse. Însuși mentalitatea Manifest destiny-ului se consideră că se află în spatele politicii  externe agresive americane din timpul secolului al XIX-lea, Războiul Americano-Spaniol fiind cel mai clar exemplu.

O altă problemă a fost cea de ordin intern. Pe măsură ce teritoriul se extindea, Washingtonul a depus un efort destul de mare să echilibreze numărul de state sclavagiste și state aboliționiste. Practic, statele nordice – mai industrializate – se opuneau ferm practicii sclaviei, întrucât o vedeau ca pe o frână economică. În Schimb, statele sudice – care aveau o economie bazată pe plantații – erau dependente de instituția sclaviei pentru a funcționa economic.

O altă problemă internă a fost tratamentul nativilor. Extinderea către Vest s-a petrecut, evident, fără acordul „amerindienilor”, iar asta a dus la numeroase conflicte dintre populațiile băștinașe și proaspăt-veniții americani.  Mai precis, nativii au fost în mod sistematic expulzați, masacrați, iar pământurile lor – confiscate.

Faptul că toate Statele de pe Coasta de Vest, mai ales California, au fost integrate drept aboliționiste a declanșat un dezechilibru tensionat. Acesta a fost unul dintre principalii factori ce a contribuit la declanșarea Războiului Civili (1861 – 1865).

Viziunea lui Trump

După cum am menționat mai sus, alegerea lui Trump pentru portrete nu este una întâmplătoare. Reagan este o figură – simbol a Partidului Republican prin promovarea simbiozei dintre economia neoliberală și valorile conservatoare creștine. Mai mult, propriul său portret nu putea să lipsească, dată fiind părerea excesiv de bună  a președintelui american față de propria sa persoană.

În cazul de față, după cum a observat și The Washington Post, admirația față de Polk nu pare întâmplătoare. În contextul dorinței declarate de a extinde teritoriul american prin anexarea Canalului Panama, Canadei și Groenlandei, această apropiere față de al unsprezecelea președinte pare pe cât de firească, pe atât de îngrijorătoare.

Ceea ce trebuie spus clar și răspicat este că SUA nu se mai află în contextul secolului al XIX-lea: Washingtonul are tratate prin care își recunoaște granițele vecinilor săi, cât și inviolabilitatea acestora. Ca să nu mai menționăm că o anexare forțată ar fi o încălcare gravă a legii internaționale și ar putea destabiliza fundamental sistemul internațional.