Szilárd Suhajda, alpinistul care a plecat pe Everest fără șerpași și butelii de oxigen pentru a ajunge primul maghiar care a reușit performanța, nu a fost găsit/ Căutarea s-a încheiat, a anunțat echipa de salvare/ Se consideră că alpinistul nu mai trăiește

Ceea ce se bănuia încă de joi seara a fost dovedit sâmbătă: Este posibil ca Szilárd Suhajda să nu fi supraviețuit ascensiunii pe Everest, transmite telex.hu. Alpinistul plănuise inițial să ajungă în vârful muntelui de 8848 de metri pe 24 mai pentru a deveni primul alpinist maghiar care face acest lucru fără oxigen suplimentar și fără șerpași. Pe pagina sa de Facebook, echipa de salvare a alpiniștilor a anunțat că a încheiat căutările pentru Suhajda, mai transmite publicația maghiară.

În ciuda eforturilor supraomenești depuse de o echipă de căutare formată din ghizi montani nepalezi de top, aceștia nu l-au găsit pe Szilárd Suhajda pe Muntele Everest. Aceștia au căutat ore în șir în zona extinsă a pasului Hillary, unde alpinistul a fost văzut ultima dată în viață. Șerpașii au urcat și coborât de mai multe ori între 8750 de metri și vârful de 8848 de metri, căutând locul unde se află Szilárd, dar fără succes.

Având în vedere timpul, vremea și condițiile de teren, se consideră că nu mai existau șanse de a-l găsi pe alpinist în viață, așa că s-a renunțat la căutările la sol. Ultima dată când echipa de rezervă a primit un semnal de la Suhajda a fost miercuri seară, ora Nepalului, când acesta se afla pe Scara Hillary la 8795 de metri. Lipsa semnalelor GPS a fost un motiv de îngrijorare, dar cum acest lucru i se mai întâmplase înainte, nu înseamnă neapărat că exista o problemă. Atunci când a urcat pe Lhocé, transmițătorul său a fost defect timp de două zile.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Potrivit Explorersweb, miercuri seară, o echipă de șase șerpași și doi alpiniști au pornit din tabăra 4, la 7950 m, spre vârf, au ajuns în vârf cu puțin înainte de prânz și se întorceau, dar, în ciuda căutării lui Suhajda, nu au văzut niciun semn de la alpinistul maghiar. Aceasta este echipa căreia Peter Márton Price, care a ajuns recent pe vârf, i-a povestit despre dispariția lui Suhajda. Chiar și atunci, nu era de neconceput ca alpinistul să fi coborât între timp, așa că nu l-au întâlnit la tabăra 4 și mai sus. Mai târziu, o altă echipă de alpiniști a raportat vești despre Suhajda, l-au văzut pe alpinistul maghiar încă în viață, nu departe de ultimul său punct GPS înregistrat.

Adevărații alpiniști au vorbit de mult timp despre faptul că escaladarea Everestului nu mai este o realizare deosebită, mai ales de când expedițiile comerciale au făcut din el o atracție turistică, dar este de înțeles că încă excită imaginația multor alpiniști excelenți să se ridice pe vârful lumii. La urma urmei, este cel mai înalt, iar o persoană obișnuită are în continuare mult mai multe șanse să escaladeze Muntele Everest decât K2, deși acesta din urmă este mult mai dificil și poate cel mai periculos dintre vârfurile de 8.000 de metri, chiar dacă are „doar” 8.611 metri.

Așa cum Shaunna Burke, care a escaladat Everestul în 2005, a descris acest lucru pentru Insider în urmă cu câțiva ani, la această altitudine, corpul uman se îndreaptă încet, dar sigur, spre moarte. Se așteaptă ca alpiniștii de aici să supraviețuiască cu un sfert din nivelul normal de oxigen măsurat la oamenii pe moarte, conform unui test de sânge anterior. Acest lucru crește semnificativ riscul de atac de cord și de accident vascular cerebral, poate deteriora plămânii și poate duce la probleme precum delirul, reducerea stării de conștiență, dureri de cap, vărsături, tulburări de vedere, oboseală și tuse, toate acestea fiind rezultatul deteriorării creierului și a plămânilor.

Alpiniștii care atacă vârful fără butelii de oxigen sunt, în esență, într-o cursă contra cronometru, nefiind ajutați de faptul că mai mult de 400 de persoane au escaladat deja muntele în acest sezon, care a început abia în urmă cu o lună, iar un număr înspăimântător de mare a murit, probabil parțial din cauza aglomerației. Unsprezece persoane au murit pe Everest până la 24 mai, potrivit Mt Everest Today, și, deși trei dintre acestea au fost îngropate sub un perete de gheață care s-a prăbușit, așa cum am scris anterior, majoritatea au fost ucise de boală, epuizare sau frig.

Iată cum a arătat drumul spre vârf al lui Suhajda

Suhajda a plecat în Nepal la sfârșitul lunii martie a acestui an și a ajuns în tabăra de bază la 5.500 de metri pe 18 aprilie. O săptămână mai târziu a început turele de aclimatizare, urcând mai întâi la 6400 de metri, unde a petrecut două nopți, și apoi revenind în tabăra de bază. Pe 29 aprilie a pornit într-o nouă ascensiune de aclimatizare. Planul său era să instaleze tabăra 2 la 7200 m și să rămână acolo peste noapte. Acest lucru nu i-a reușit din cauza vremii furtunoase, așa că s-a întors de la 6870m, nevrând să riște degerături. În următoarele două zile, a mai făcut trei încercări de a ajunge mai sus, dar condițiile meteo erau în continuare proaste.

În urmă cu două săptămâni, ultima sa rundă de aclimatizare a decurs bine, ajungând pe vârful Geneva la 7900 de metri. De acolo, a coborât înapoi în tabăra de bază pentru a se recupera și pentru a pune laolaltă echipamentul necesar pentru ascensiunea pe vârf. Apoi a trebuit să fie atent la cele câteva zile de fereastră meteorologică care i-ar fi oferit șansa unui vârf reușit. „Este aproape ca și cum ar trebui să o iau de la capăt și din nou. Și acum vine partea cea mai grea”, a scris el pe pagina sa de Facebook la vremea respectivă.

El a pornit spre vârf pe 20 mai, după ce anterior a îndurat câteva zile dificile în tabăra de bază, contractând o boală de tuse care i-a obligat pe mai mulți să abandoneze expediția. Suhajda a scris că în tabăra de bază exista, de asemenea, un sentiment de tensiune, deoarece mulți așteptau de trei săptămâni să pornească spre vârf. Suhajda a reușit să ajungă până la tabăra doi, la 6400m, pe 21 mai, dar chiar și atunci a spus că linia de start va fi tabăra patru, la 7900m. A ajuns acolo cu bine, a dormit luni în tabăra trei, la 7200 de metri, iar marți a ajuns la ultima stație intermediară în vederea pregătirii pentru ascensiunea de miercuri pe vârf.