STUDIU Omul de Neanderthal a dispărut mult mai devreme decât s-a crezut inițial

Momentul ce a marcat dispariţia omului de Neanderthal reprezintă o chestiune care îi interesează de multă vreme pe oamenii de ştiinţă. Rămăşiţe umane descoperite într-o peşteră din Belgia, analizate cu ajutorul unei tehnici noi, contribuie la această dezbatere ştiinţifică, întrucât s-au dovedit a fi mult mai vechi decât au estimat iniţial cercetătorii, informează AFP.

Potrivit precedentelor datări cu carbon radioactiv, specimenele găsite în peştera Spy din Belgia, unde numeroase rămăşiţe umane au fost găsite începând cu secolul al XIX-lea, datau din urmă cu doar 24.000 de ani. Dar, potrivit unui studiu publicat luni în revista ştiinţifică PNAS, ele au în realitate o vechime cuprinsă în intervalul 44200 î.e.n. – 40600 î.e.n..

O echipă multidisciplinară din Belgia, Marea Britanie şi Germania a dezvoltat o metodă de pregătire a eşantioanelor, ce permite evitarea oricărei contaminări externe, a dezvăluit pentru AFP unul dintre coautorii studiului, Thibaut Deviese, cercetător la Universitatea Oxford şi Universitatea Aix-Marseille.

Autorii cercetării au ajuns astfel la concluzia că neanderthalienii „au dispărut din nordul Europei (…) mult mai devreme decât s-a sugerat în trecut”.

O mai mare precizie legată de momentul în care au dispărut oamenii de Neanderthal este considerată un prim pas important pentru a înţelege mai bine natura lor, dar şi motivul pentru care ei şi-au cedat locul pe scara evolutivă, în cele din urmă, în faţa omului modern.

Noua metodă se bazează tot pe carbon radioactiv (variante radioactive ale carbonului, precum Carbon 14), care este considerat drept cea mai bună metodă de datare, însă a fost ameliorată modalitatea în care sunt tratate eşantioanele analizate.

Toate fiinţele vii absorb carbon, din atmosferă sau din hrană, inclusiv Carbon 14, care se dezintegrează odată cu trecerea timpului. Întrucât plantele şi animalele încetează absorbţia de carbon atunci când mor, cantitatea rămasă în fosilele lor le permite cercetătorilor să determine perioada în care au trăit acele organisme.

În cazul osemintelor, oamenii de ştiinţă extrag fragmente compuse din colagen, pentru a le analiza, întrucât ele sunt de natură organică.

„Ceea ce am făcut noi merge şi mai departe de atât”, a explicat Thibaut Deviese. Într-adevăr, mediul în care au fost găsite acele rămăşiţe umane poate să contamineze eşantioanele examinate.

Pentru a elimina acest risc, oamenii de ştiinţă s-au concentrat pe molecule denumite aminoacizi, despre care cercetătorii afirmă cu certitudine că făceau parte din colagenul osos.

„Rol major”

Autorii studiului au datat totodată şi rămăşiţe umane descoperite în alte două situri din Belgia, Fonds-de-Foret şi Engis, obţinând rezultate comparabile.

„La aproape două secole după descoperirea scheletului unui copil neanderthalian în situl Engis, am putut să îi atribuim o vârstă fiabilă”, a declarat Thibaut Deviese.

„Datarea tuturor acestor specimene din Belgia a fost un proiect entuziasmant, întrucât ele au jucat un rol major în înţelegerea şi definirea omului de Neanderthal”, a adăugat acelaşi cercetător.

Există dovezi că omul de Neanderthal a putut să supravieţuiască mai mult timp în alte regiuni europene decât în Belgia, notează autorii studiului.

„Datarea este crucială în arheologie, pentru că, fără un cadru fiabil al cronologiei, nu putem fi siguri că înţelegem relaţiile dintre omul de Neanderthal şi Homo sapiens”, a subliniat Thibaut Deviese.

Anumite unelte din piatră au fost atribuite neanderthalienilor, fapt care a fost interpretat ca un semn al dezvoltării lor cognitive, a detaliat acelaşi specialist. Or, dacă se dovedeşte că neanderthalienii nu au supravieţuit atât de mult timp cum se credea, atunci acele obiecte ar trebui să fie reexaminate pentru a se stabili dacă ele reprezentau cu adevărat opera oamenilor de Neanderthal.

Dispariţia omului de Neandethal ar putea fi legată de cauze climatologice, o consangvinizare prea mare sau o competiţie între specii, reamintesc autorii studiului. Aceasta este însă o altă întrebare fierbinte în cadrul aceleiaşi dezbateri, la care noua cercetare nu a putut să ofere deocamdată un răspuns.

Sursa: Agerpres

Image by David Mark from Pixabay