STUDIU Extincția speciilor de păsări cauzată de om este de două ori mai mare decât se credea

Potrivit unei noi cercetări, aproximativ 12% din speciile de păsări din lume au fost împinse spre dispariție din cauza activității umane, ceea ce reprezintă dublul estimărilor anterioare, relatează The Guardian.

Studiul, publicat în Nature Communications, estimează că aproximativ 1.430 de specii de păsări au dispărut din perioada Pleistocenului târziu, care a început în urmă cu aproximativ 120.000 de ani.

Disparițiile cunoscute de păsări, identificate cu ajutorul fosilelor sau al altor înregistrări, reprezintă aproximativ 640 de specii. Noua estimare include păsările care au dispărut fără ca evenimentul să fie înregistrat – ceea ce oamenii de știință numesc o extincție obscură.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

„Știm că am pierdut păsări emblematice precum dodo, dar am vrut să obținem o estimare mai bună a disparițiilor de păsări despre care nu știam”, a declarat Dr. Rob Cooke, modelator ecologic la Centrul pentru Ecologie și Hidrologie din Marea Britanie și autorul principal al lucrării.

Pentru a calcula numărul de dispariții necunoscute, Cooke și echipa sa au extrapolat din cele 640 de specii de păsări cunoscute ca fiind dispărute, folosind un model statistic. Modelul a folosit Noua Zeelandă ca punct de referință pentru pierderea speciilor de păsări, pe baza faptului că această țară a avut zero extincții necunoscute.

„Noua Zeelandă a fost punctul de referință, are cea mai completă evidență a păsărilor pe baza fosilelor găsite și a observațiilor de păsări, deci acesta este punctul zero, nu există nimic neobservat în Noua Zeelandă”.

Folosind datele din Noua Zeelandă, echipa a creat o estimare a numărului de specii care ar fi putut trăi pe o insulă. Apoi au scăzut numărul de extincții cunoscute și numărul de păsări rămase în viață. Rezultatul este numărul de extincții nedescoperite.

Studiul s-a concentrat pe populațiile de păsări insulare, deoarece păsările nemigratoare nu se pot dispersa cu ușurință. „Insulele sunt cel mai bun loc pentru a studia extincțiile: 90% dintre dispariții au loc pe insule, deoarece păsările insulare nu au unde să se ducă”, a declarat Cooke.

Defrișările, vânătoarea excesivă, incendiile și speciile invazive sunt cauzele principale ale pierderii speciilor de păsări, a spus Cooke.

Noul total de 1.430 de specii de păsări dispărute, stabilit de echipă, ar putea fi un număr mic, a spus Cooke. „Pierderile ar putea fi chiar mai mari, poate până la 2.000, dar am vrut să fim conservatori”.

Evenimentele majore de extincție au avut loc în secolul al XIV-lea, a constatat studiul, când „cel mai mare val de extincție a vertebratelor provocat de mâna omului raportat până în prezent” a determinat pierderea de specii în Pacificul de Est la o rată de extincție naturală de aproape 100 de ori mai mare decât cea naturală. Extincțiile au fost determinate de așezările umane, care au dus la defrișări și la introducerea de specii invazive.

Numărul mare de extincții de păsări, arată cercetarea, reprezintă o pierdere pentru „înțelegerea noastră privind bogăția speciilor de păsări, diversitatea ecologică și istoria evoluției”.

De asemenea, lipsesc rolurile importante pe care aceste păsări le-ar fi jucat în mediul înconjurător. Păsările joacă un rol vital în ecosistemele Pământului, răspândind semințele, polenizând plantele, curățând cadavrele și contribuind la fertilizarea recifelor de corali și a pământului cu excrementele lor.

Printre pierderile cunoscute de specii de păsări, se numără „megaherbivorele dispărute, cum ar fi păsările elefant (Aepyornithidae) din Madagascar, care au influențat structura și diversitatea plantelor și dinamica ecosistemelor, prădătorii aerieni dispăruți, cum ar fi vulturul lui Haast (Hieraaetus moorei), și dispăruții care împrăștie semințe, cum ar fi perușca din Seychelles (Psittacula wardi)”.

Dr. Alexander Lees, lector în domeniul biodiversității la Universitatea Metropolitană din Manchester, care nu a fost implicat în cercetare, a declarat: „Faptul că studiul arată în mod convingător că am măsurat greșit criza de extincție aviară nu mă surprinde deloc. Majoritatea păsărilor au oase foarte mici și nu se fosilizează ușor; multe insule nu sunt propice formării de fosile; iar în multe locuri nimeni nu a căutat fosile deloc”.

Rata estimată a extincției păsărilor se potrivește cu estimările recente ale extincțiilor de moluște, a spus el, și reprezintă „o modalitate utilă de a aproxima criza extincției și de a înțelege ce am pierdut”.

Potrivit lui Cooke, viitoarele extincții ar continua dacă lumea ar continua în mod normal. Cercetări anterioare ale aceleiași echipe de oameni de știință sugerează că lumea riscă să piardă încă 669-738 de specii de păsări în următoarele câteva sute de ani, speciile confruntându-se cu o presiune tot mai mare din cauza crizei climatice, a diminuării surselor de hrană și a defrișărilor.

„Conservarea recentă a salvat unele specii, iar acum trebuie să intensificăm eforturile de protejare a păsărilor prin refacerea habitatelor condusă de comunitățile locale”, a spus el. Viitorul speciilor de păsări „depinde de noi”, a adăugat el.