Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Guvernul a crescut taxele pentru sălile de păcănele și casele de pariuri, dar în ce privește prevenția și sprijinul pentru dependenții de jocuri de noroc a răspuns timid asaltului pe care industria jocurilor de noroc îl face la cel mai înalt nivel politic. Autoritățile române nu știu nici până astăzi și nici nu pot aproxima numărul de jucători din România, deși dau legi în care invocă tocmai implicațiile sociale ale fenomenului jocurilor de noroc.
Iar programele de sprijin pentru cei vulnerabili sunt derulate exclusiv printr-o platformă susținută de industrie, prin urmare nici datele furnizate de aceasta nu sunt independente de interesele companiilor implicate.
Premierul Marcel Ciolacu a vorbit, primul din această funcție, despre presiunile pe care reprezentanții caselor de pariuri le-ar exercita prin interpuși și a promis o intervenție decisivă, care ar fi urmat să scoată și sălile de păcănele din orașele din România. În realitate, acest lucru nu s-a întâmplat. Așa că PressOne a cerut un punct de vedere Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN), instituție care reglementează domeniul, îl monitorizează și controlează.
ONJN s-a înființat și pentru că există „implicații sociale asupra unor categorii vulnerabile, ținând seama de necesitatea asigurării prevenirii dependenței de jocuri de noroc și a protecției minorilor.” În realitate, acest lucru nu se întâmplă.
Instituția de stat nici măcar nu deține anumite date, pentru că nu consideră că îi intră în atribuții. În schimb, ONJN citează cercetări și cifre pe care i le pune la dispoziție tocmai industria jocurilor de noroc. Iar alte programe care ar adresa problematica gamblingului sunt „în curs de elaborare.”
În cele mai multe săli de jocuri nu se cere nici măcar buletin, unii chiar argumentează că „s-a schimbat legea și nu mai e nevoie”, în timp ce în sălile de jocuri reputabile (de ex. Seven) se cer tocmai pentru că „așa e legea”. Trageți voi concluziile
nu exista sali de jocuri reputabile si nereputabile, exista doar sali de jocuri care vor sa scoata bani din slabiciunea anumitor oameni
Ok poate reputabil nu a fost cuvântul corect dar sunt anumite săli unde ambianța și serviciile sunt mult mai bune, clientela e mai spălată, iar altele unde se bagă numai hârtii de 10 lei și se vede lucrul ăsta. Spre exemplu, Seven face parte din prima categorie, iar Infinity face parte de obicei din a 2a
asa durere-n p a guvernului, sistemului legislativ, executiv etc. fata de proprii oameni, mai vezi doar in republicile bananiere … suntem tratati ca vaci de muls