Sindromul Couvade îi face pe tați să se simtă însărcinați

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Sindromul Couvade afectează aproape jumătate dintre parteneri. Acesta schimbă modul în care oamenii de știință înțeleg felul în care viitorii părinți care nu sunt însărcinați sunt afectați de sarcina partenerei lor, relatează BBC.

Acum patru ani, când soția sa era însărcinată în luna a șasea cu primul lor copil, Alex Jones a început să se simtă rău aproape în fiecare noapte.

„Am simțit mai întâi o greață”, spune creatorul de conținut în vârstă de 34 de ani din East Midlands, Marea Britanie. „Am un prag foarte ridicat pentru vărsături și greață. Îmi trebuie mult ca să am greață. Așa că, când a început… am observat imediat.”

Au urmat curând oboseală intensă, piele sensibilă pe brațe și piept, împreună cu o senzație generală de „a nu mă simți eu însumi”. „Cel mai ciudat lucru era că mă trezeam frecvent cu brațele amorțite”, spune Jones. „Când i-am spus soției mele, mi-a spus că și ea a trecut prin același lucru.”

După câteva căutări pe Google târziu în noapte, Jones și-a dat seama că simptomele sale se potriveau cu o afecțiune puțin cunoscută numită sindromul Couvade.

„Cel mai bun mod de a o descrie este sarcina simpatică”, spune Catherine Caponero, obstetrician-ginecolog la Cleveland Clinic din Ohio, SUA, care a întâlnit câteva cazuri. „În esență, este vorba despre situația în care un partener care nu este însărcinat prezintă simptome de sarcină, în ciuda faptului că nu este biologic însărcinat.”

Un număr tot mai mare de studii sugerează că sindromul este mai răspândit decât se credea anterior – iar unii oameni de știință se întreabă dacă simptomele sale bizare justifică o reevaluare a modului în care nașterea unui copil afectează ambii părinți.

Răspândit, dar neclasificat

Couvade poate afecta viitorii tați, partenerii de același sex și chiar și viitoarele bunici care locuiesc cu persoana însărcinată și sunt implicate îndeaproape în îngrijirea acesteia, spune Caponero. Simptomele acoperă o gamă largă, de la greață la oboseală, de la dureri de spate la dureri dentare, de la schimbări de dispoziție la pofte alimentare, precum și creștere în greutate. Apariția lor imită cea a unei sarcini fizice și atinge de obicei apogeul în timpul primului și al treilea trimestru, înainte de a dispărea după naștere.

Deoarece Couvade se poate manifesta în multe feluri și are o definiție neclară, estimările privind prevalența sa variază drastic. Un studiu, de exemplu, a constatat că până la 52% dintre tații din SUA au declarat că au experimentat unele semne ale sindromului în timpul sarcinii soției lor, cu cifre similare raportate în Iordania (59%) și Thailanda (61%). Alte studii au constatat cifre mai mari în Polonia și China, unde șapte din zece tați în așteptare au declarat că au prezentat simptome de Couvade. Alte cercetări indică faptul că prevalența ar putea fi mai scăzută în Suedia (20%) și Rusia (35%).

În ciuda faptului că aceste cercetări sugerează că este destul de frecvent, sindromul Couvade nu este clasificat oficial ca afecțiune medicală, afirmă Ronald Levant, profesor emerit de psihologie la Universitatea din Akron, Ohio, SUA. Nici Clasificarea Internațională a Bolilor, nici Manualul American de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale – două instrumente de referință utilizate de medici la nivel mondial – nu recunosc sindromul Couvade. Puține manuale medicale îl menționează.

„Cred că am învățat o frază despre el [la facultatea de medicină]”, spune Caponero. „Chiar și în resursele noastre ca medici, nu există prea multe informații.”

Astăzi, multe aspecte ale acestui sindrom puțin studiat rămân un mister. „Mecanismul său nu este bine înțeles”, spune Daniel Singley, psiholog și director al Centrului pentru Excelență Masculină din San Diego, SUA. „Poate este o modalitate de a încerca să sublimăm și să facem față problemelor emoționale, poate există o bază neurobiologică. Nu cred că se știe.”

Majoritatea cercetătorilor sunt însă de acord că sindromul Couvade este „multifactorial”, implicând atât componente biologice, cât și psihologice, spune Levant.