G4Media.ro

Sfidarea statului de drept de către Polonia constituie o criză tot mai…

Sfidarea statului de drept de către Polonia constituie o criză tot mai gravă pentru UE

Are UE la dispoziție cele necesare pentru a opri distrugerea sistemului judiciar din Polonia? E o întrebare pusă de mulți observatori și curând am putea avea răspunsul, se arată într-o analiză Euobserver, preluată de Rador.

Statul de drept în statele membre este o preocupare majoră pentru o organizație care e adesea definită drept o „uniune a legii”. A eșuat în Ungaria, unde partidul de la putere a capturat instituțiile democratice.

Haosul juridic tot mai mare din Polonia este următorul test. Nu va defini doar Comisia Ursulei von der Leyen, ci va afecta și întreaga UE, cu toate statele ei membre.

Pesimiștii spun că în Polonia s-a făcut deja atât de mult rău fără ca UE să răspundă eficient, încât Uniunea a fost deja demascată drept un tigru de hârtie.

Optimiștii susțin că o organizație atât de mare și de complexă precum UE are nevoie de timp pentru a se adapta, dar odată ce o va face, va deveni de neoprit.

Criza statului de drept din Polonia s-a amplificat atât de mult, încât următoarele luni ne vor spune dacă pesimiștii ori optimiștii au avut dreptate.

Pesimiștii au dreptate în privința faptului că partidul de guvernare, Lege și Justiție (PiS), a produs multe pagube. A fost ales în 2015 printr-un scrutin pașnic, competitiv, dar și-a interpretat majoritatea – 38% din vot – drept un mandat revoluționar.

Conducătorul autoritar al PiS, Jarosław Kaczyński, a clarificat demult că-i consideră pe judecători o bătaie de cap pentru politicienii aleși. Premierul de la acea vreme, Beata Szydło, tot de la PiS, pur și simplu a refuzat să publice hotărâri ale Curții Constituționale – o formalitate, de obicei – pentru că nu-i plăceau ei.

Fără a fi publicate, ele nu erau valide, iar PiS putea numi noi judecători în acea instanță.

Carta albă a guvernului polonez prin care sunt justificate modificările legislative citează eronat statistici. Demnitari din ministerul justiției dirijau o campanie secretă calomnioasă împotriva unor judecători.

Când s-a descoperit acest lucru, ei au demisionat, dar nu și ministrul justiției. Televiziunea publică, forțată să se supună voinței guvernului, difuzează acum la oră de vârf un „documentar” despre cât de răi sunt în realitate judecătorii.

În acest context, le vine greu multor polonezi, cât și publicului european, să creadă că PiS s-a apucat de o reformă onestă pentru îmbunătățirea sistemului judiciar. Diavolul poate că se ascunde în detaliile juridice, dar reaua-credință a PiS s-a putut observa încă de la început.

Dezbaterea privind replica UE s-a concentrat mult pe procedura de Articol 7, prin care guvernul polonez și-ar putea pierde într-o bună zi dreptul de vot în Consiliu.

„Opțiune nucleară” sau pistol de jucărie?

Timp de mulți ani articolul a fost calificat drept „opțiunea nucleară”, însă el a fost activat în urmă cu 25 de luni și deocamdată nu s-a dovedit a fi mai periculos decât un pistol de jucărie.

A dus la dialoguri politicoase în spatele ușilor închise între statele membre. Adevăratul test al fermității UE îl constituie hotărârile Curții Europene de Justiție (CEJ) și modul în care va răspunde la ele guvernul polonez. Iar testul e deja aici.

Guvernul PiS se află pe o traiectorie de coliziune cu legislația UE, dar în loc să încetinească, el și-a accelerat ritmul, propunând o nouă lege care urmărește să-i disciplineze pe judecători, de exemplu prin pedepsirea celor care critică „reformele” guvernului sau care contestă legitimitatea judecătorilor parașutați în sistem de PiS.

CEJ va trebui să decidă curând dacă ea consideră că noua secție disciplinară a Curții Supreme a Poloniei a fost înființată prin violarea legislației UE.

Dacă va hotărî astfel, un prim element-cheie al tentativei PiS de a controla judecătorii va fi fost doborât.

E posibil ca guvernul PiS să refuze să se supună unei asemenea decizii. Contrar clișeelor vehiculate de eurosceptici, UE e departe de a fi un hegemon atotputernic. Nu are vreo poliție pe care s-o poată trimite în statele membre pentru a-și impune deciziile judecătorești.

Fiecare stat membru este el însuși răspunzător pentru aplicarea normelor UE. Întregul sistem e construit pe încredere reciprocă.

Comisia poate cere CEJ să impună o amendă pentru fiecare zi în care Polonia nu se conformează deciziilor ei. Dacă guvernul PiS ar refuza să plătească amenda, Comisia poate reține suma respectivă din fondurile UE destinate Poloniei, o țară finanțată semnificativ pe această cale.

Aceasta ar fi unica pârghie palpabilă de presiune pe care o deține UE.

Toate acestea nu înseamnă ieșirea Poloniei din UE, cum se speculează adesea astăzi. Doar polonezii pot decide părăsirea UE; nici o țară nu poate fi dată afară.

Dar instituțiile UE și alte state membre își pot reduce cooperarea cu Polonia pe numeroase planuri. Încrederea reciprocă este o stradă cu două sensuri. Este improbabil ca CEJ să se opună unor măsuri de reducere a cooperării cu un stat membru care îi violează hotărârile.

Să sperăm că nu se va ajunge acolo.

Guvernul PiS e apreciat de o parte a electoratului, din motive de înțeles. El acordă un sprijin mult mai semnificativ familiilor și colectează impozitele mai sistematic decât predecesorul său.

Lupta lui încăpățânată împotriva statului de drept a umbrit asemenea realizări. Să sperăm că anumite facțiuni din partid vor încerca să-l salveze de el însuși.

Ori judecătorii mai vechi și cei nou numiți ar putea conveni asupra unei modalități de protejare a puterii judecătorești. Pentru restul Europei, o soluție găsită chiar de polonezi ar fi de departe cel mai bun deznodământ.

Articol de Michael Meyer-Resende (director executiv al ONG-ului Democracy Reporting International) / Traducere: Andrei Suba

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

21 comentarii

  1. Cu o astfel de mentalitate de despot oriental la nivelul polonezilor, ma tem ca PiS nu este doar un accident de supralicitare electorala de catre niste mafioti, cum a fost PSD, ci o constanta societala.
    Romania este singurul stat cu adevarat Occidental in partea asta de Europa. O fi ideea asta de „insula Latina intr-o mare de ungro/turco-slavi” un cliseu, dar esta si un adevar in spatele ei. Civilizatia Latina = Occidentul (nu numai popoarele de limba latina). Romanii au o responsabilitate civilizationala. Geografic vorbind, cei mai apropiati prieteni Occidentali sunt Grecii, Balticii si Germanii.

    • Pozitia ghiocelului pentru Polonia a luat sfarsit cu ceva ani in urma. In maximum maximum o decada vor ajunge Spania la PIB/capita. Evident ca romanii au trecut de la pupat sfintele moaste la pupat icoanele Sf. Bruxelles pentru ca atata stiu si atata ii duce capul. Ei sunt buni doar de aplaudaci si masa de manevra pentru interrsele altora :))

    • Balonescule, PIB-ul Poloniei se bazeaza pe delocalizarea manufacturii din Germania pentru mana de lucru ieftina, si faptul ca Polonia este imediat lipita de Germania deci este „solutia la indemana” pentru . Asta inseamna ca, pentru a continua, cresterea PIB-ului trebuie sa se mute de la manufactura ieftina la valoare adaugata mare, iar asta nu se poate face decat prin colaborare la varful stiintei, technologiei si business-ului. Dar pentru a accede la asa ceva, deja este greu in sine (pentru ca este o dinamica complexa care cere anumite politici inteligente) – iar daca iti pui singur piedica asa cum face societatea poloneza, atunci se condamna singura la balacareala in middle-income trap. Adica va fi o „eterna viitoare forta”, precum Brazilia, Turcia si alte tari care viseaza sa fie vedete dar nu au stofa. Aia-i treaba.

    • Balonescule, am uitat sa-ti spune: a participa la dinamica intrinseca a Occidentului nu inseamna „pozitia ghiocelului”. Poate ca asa ar fi pentru cei care nu sunt cu adevarat occidentali in mentalitate, si prin urmare resimt participarea la UE (si NATO, etc) ca o corvoada si o forma de supunere. Bai, hai sa fim seriosi, poate UE nu este pentru Polonia. Ei viseaza la o shlachta slavo-iraniana, adica o oligarhie in care un grup de „lorzi” feudali (mafie mai corect) domina restul populatiei si o impiedica sa priveasca peste gard, pentru ca daca vad ce este peste gard atunci s-ar putea sa vrea sa plece acolo.

  2. UE trebuie sa se intoarca la definitia democratiei, adica la 50%+1 si sa renunte la utopia unanimitatii.
    Cand nu poti sa aplici o sanctiune decat atunci cand exista unanimitate, inseamna sa intri pe un teren minat, fara nicio legatura cu adevarata demoratie.
    Ungaria, Romania, Polonia sau oricare alt stat care nesocoteste legile stabilite in UE nu pot fi pedepsite decat in cazul in care exista unanimitate in decizie.
    Ungaria nu va fi niciodata de acord cu pedepsirea Poloniei si reciproca e valabila.
    In acest caz, intr-adevar, UE nu are la dispozitie decat un pistol de jucarie.

    • Subscriu. Iar acest santaj este practical de Ungaria si in OCDE, unde blocheaza intrarea Romaniei in OCDE deoarece se decide prin unanimitate. (De tinut minte.) Si acolo ar trebui schimbata regula.

  3. What a bunch of left wing propaganda.
    Birocratii nealesi de nimeni si care nu raspund in fata nimanui sunt deranjati de forta polonezilor de faptul ca isi aleg un drum propriu.
    Un sistem juridic controlat de din afara este o a 5-a coloana – statul de drepti.
    Huliganilor bruxelezi le merge cu intimidarea fata de tari mai slabe. Cu Marea Britanie a luat bataie huliganul si o va mai lua.
    Reamintesc un „detaliu” – catolicismul polonez a invins comunismul iar acuma va invinge noul comunism.

    • Afirmatiile dementiale cum ca UE reprezinta niste birocrati ne-alesi de nimani si care nu raspund in fata nimanui arat ca este un simplu propagandist pro-rus sau o victiva a acestui tip de agresiune ruseasca. Ba mai bagi si chestia cu „catolicismul polonez a invins comunismul” … a spectacular stupidity.

    • Prima chestie o spune Niegel Farage de foarte mult timp si nu a fost contrazis pana acum intr-un mod credibil, iar a 2-a afirmatie a facut-o insusi Sir Roger Scruton.
      Bafta propagandistule.

    • daca e zis Nigel atunci asa tre sa fie…

  4. Ok, voi face un comentariu neprietenos la dresa Poloniei si Ungariei actuale, dar justificat:
    Pe langa mentalitatea si civilizatia Occidentala, Ungaria si Polonia sunt precum alianta dintre gainatz si cu balega – uneori functioneaza (prin efectul de evitare). Dar cineva va face curatenie la un moment dat – chiar daca cu oarecare intarziere.

    • In ritmul actual de orbire din UE cel care va face curat va fi Putin. Noroc ca totusi Franta are niste nucleare dupa Brexit, altfel in baza Berlinului invatam iar ruseste la scoala!

    • Balonescule, da, UE are multe lucruri de ameliorat, si pericolul Putin este real. Dar cat despre solutii, este … complex. Dar sunt in facere. Nu mai lungesc vorba. Dar ai remarcat bine: este multa orbire la nivelul UE. Dar ce fac si zic Polonia si Ungaria nu sunt absolut deloc vreo alternativa.

  5. No, nu „îi dă afară din Europa”?…

  6. Cum adică birocrații din Bruxelles nu sânt aleși de nimeni?Dar grupul de la Davos e nimeni?

  7. Polonezii trebuie sa faca stat de drept ca la noi – cu protocoale, cu dna. Sa ia si unitatea de elita de la Ploiesti, daca tot i-au dat afara si someaza.

    • Ce e rau in DNA? Ati vrea voi coruptilor sa nu mai existe o unitate de procurori care sa va ia la intrebari. Va e teama de protocoale cu SRI? Stiti voi ce ascundeti si va e frica 🙂

      Hai bre, mai schimba placa, sunteti corupti, ati furat si acum va dati mari democrati ca SRI, ca protocoala, ca DNA, etc pentru ca va e teama ca vin si va ioau la purecat.

      Restul e gargara comunista, va credeti prea destepti si pe noi restul prea prosti. Va aratam ca nu e asa, ne-ati unit si indarjit !

  8. Interesant este ca PSD a avut o majoritate mai stabila si mai mare decat o are PiS in Polonia si totusi nu a reusit sa faca acelasi lucru. A incercat, insa nu a reusit. Asta arata 2 lucruri:

    1. Poporul roman nu e chiar asa de mamaligar cum se crede – a inteles ce se intampla si nu a fost de acord, cand a zis nu, nu a fost, si
    2. Sistemul constitutional roman cu toate lacunele lui e mai solid si rezista mai bine unui guvern si parlament cu intentii rele. Orice lege facuta de parlament s-a blocat in CCR. CCR-ul a incercat sa joace un rol negativ interpretand anumite legi in favoarea majoritatii, insa nici ei nu si-au permis sa intind prea mult coarda. Povestea cu ordonante de urgenta date de guvern s-a rasuflat si ea si a facut ca dezastrul sa fie evitat.

    Opozitia mare a populatiei a facut ca lucrurile sa nu poate evolua prea mult in directia negativa indicata de PSD/Dragnea. Sa vedem proportiile – nu uitati ca in decemmbrie 2016 au fost alegeri, iar in februarie 2017 in plin ger populatia deja iesise pe strazi – si a stat pe strazi.

    Vorbeam cu un amic sarb care se uita cu admiratie la poporul roman. Imi zicea „la noi in Serbia, daca ies cativa pe strazi (daca!) sa strige impotriva coruptiei sunt ridiculizati si luati la misto de ceilalti trecatori”.

    Am avut noroc ca unii oameni nu au cedat si au devenit simboluri ale rezistentei (Kovesi e un bun exemplu).

    Cazul Poloniei e exemplar pentru neo-marxisimul post-liberal (i se spune iliberalism) – acapararea institutiilor democratice sub pretentia ca ne luam tara inapoi in fata tiraniei occidentului. Poti sa iti iei tara „inapoi” daca vrei, insa respecta separarea puterilor in stat.

  9. Extraordinar dom’le. I-o sfidat polonezii pe europeni la „statul de drept”. Câtă neobrazare din partea lor. Polonezii tre’ să-și facă legile la ei in țară după cum vor birocrații de la Bruxelles, altfel e nenorocire, se face gaură în cer.

  10. WOW câtă nedreptate, da EU trebuie să intervină și să îndrepte Polonia pe „calea cea dreaptă”. Suveranitatea și autodeterminarea e periculoasă, singurul viitor e europa federală și distrugerea statelor naționale.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.