Se rupe NATO? Ambițiile lui Trump privind Groenlanda, analizate de experți pentru G4Media

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Orice agresiune a SUA legată de Groelanda ar distruge NATO, este concluzia majorității experților stăini în domeniul securității și relațiilor internaționale consultați de G4Media. Aceștia cred că, chiar și acum, este greu de imaginat că alianța nord-atlantică ar putea supraviețui intimidărilor lui Donald Trump, care și-a intensificat campania de presiune privind insula din nordul Oceanului Atlantic și a amenințat recent că va impune tarife de 10% pentru opt țări europene până “în momentul în care va fi încheiat un acord pentru achiziționarea completă și totală” a teritoriului autonom.

Informația pe scurt:

• Trump a intensificat presiunile privind Groelanda, amenințând aliați europeni cu tarife pentru a forța preluarea insulei
• Majoritatea experților spun că orice agresiune a SUA legată de teritoriul autonom ar duce la ruperea NATO
• Insula este strategic vitală, dar experții subliniază că SUA nu trebuie să o “dețină” pentru a o apăra
• Liderii europeni resping șantajul și reafirmă sprijinul pentru Danemarca și unitatea NATO
• Desfășurarea simbolică de trupe europene arată că amenințările sunt luate în serios
• Chiar dacă NATO rămâne funcțională, retorica lui Trump slăbește încrederea și avantajează Rusia și China.

Ce se știe despre Groelanda?

• O insulă situată în nordul Oceanului Atlantic, acoperită în proporție de aproximativ 80% de calota glaciară, cu o bogăție minerală considerabilă ce nu este exploatată.
• O populație de circa 56.000 de locuitori.
• Se află sub controlul Danemarcei încă din secolul al XVIII-lea. Teritoriul a fost pe deplin integrat în Danemarca în 1953 prin Constituția țării și a devenit autonom în 1979.
• Groenlandezii, care sunt o populație majoritar inuită, au cetățenie deplină în Danemarca.
• Economia insulei cu capitala la Nuuk se bazează pe pescuit, minerit și turism, iar schimbările climatice au un impact semnificativ asupra regiunii, deschizând accesul la resurse naturale și rute maritime noi, dar amenințând ecosistemele locale.
• Groenlanda are o cultură bogată, influențată de tradițiile inuite și de legătura cu Danemarca.
• Insula primește, de asemenea, aproximativ 500 de milioane de dolari pe an în plăți de asistență socială de la statul danez, iar groenlandezii au acces la îngrijire medicală gratuită și școlarizare gratuită la universitățile daneze.
• Groenlanda este mai aproape de New York decât Copenhaga, iar Statele Unite au ocupat-o pentru scurt timp în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
• În 1951, Statele Unite au căutat și au obținut o cooperare extinsă în domeniul apărării și drepturi de amplasare a unei baze acolo, prin așa-numitul Defense of Greenland Agreement sau Acordul de Apărare al Groenlandei.
• Groenlanda este semnificativă din punct de vedere strategic pentru americani din mai multe motive. În primul rând, deține bogății minerale, gaze naturale și petrol. Datele Comisiei Europene indică că douăzeci și cinci dintre cele treizeci și patru de “materii prime critice” pe care le consideră importante pentru viitorul Europei se găsesc în Groenlanda, inclusiv cele utilizate pentru fabricarea bateriilor, turbinelor eoliene și vehiculelor electrice.
• În al doilea rând, regiunea arctică este un punct geopolitic fierbinte. Această zonă găzduiește resurse minerale, precum și rezerve masive de petrol și gaze naturale – majoritatea situate pe teritoriile rusești – și există potențialul pentru un viitor conflict economic, mai ales pe măsură ce schimbările climatice accelerează topirea gheții și modifică natura rutelor comerciale.
• Nu în ultimul rând, Groenlanda găzduiește Baza Spațială Pituffik a Statelor Unite (fosta Thule Air Base), care adăpostește permanent atât personal militar american, cât și sistemul de avertizare timpurie împotriva rachetelor balistice. Ruta cea mai scurtă dintre Statele Unite și Europa trece prin Groenlanda, subliniind astfel importanța strategică a acestei locații.

Ambiții majore

Președintele Trump și-a intensificat recent retorica legată de Groelanda, despre care a spus constant că trebuie să revină Statelor Unite.

Liderul republican și-a manifestat pentru prima dată intenția de a cumpăra Groenlanda în 2019, în timpul primului său mandat de președinte.

La acea vreme, premierul danez Mette Frederiksen a descris ideea drept “absurdă,” ceea ce l-a determinat Trump să anuleze o călătorie oficială la Copenhaga.

În ultimele luni însă, după revenirea în Biroul Oval, Trump a manifestat un interes reînnoit pentru preluarea controlului acestui teritoriu danez în mare parte autonom din Arctica și cea mai mare insulă din lume, refuzând să excludă utilizarea forței economice sau militare pentru a prelua controlul asupra acesteia.

Motivul invocat? Securitatea națională a Statelor Unite. Împreună cu creșterea activității rusești în regiune și cu obiectivul declarat al Chinei de a deveni un stat arctic, administrația Statelor Unite consideră, fără îndoială, că plasarea fermă a Groenlandei în sfera de influență a SUA este o prioritate de securitate națională.

Sâmbătă, lucrurile au luat o turnură dramatică, după ce Trump a scris pe Truth Social că va impune tarife Regatului Unit, Danemarcei și altor țări europene din cauza crizei legate de Groelanda.

Astfel, ncepând cu 1 februarie 2026, Danemarca, Norvegia, Suedia, Franța, Germania, Regatul Unit, Țările de Jos și Finlanda vor fi taxate cu “un tarif de 10% pentru orice și toate bunurile” trimise în SUA, tariful urmând să crească la 25% de la 1 iunie.

Noile taxe de import vor fi “datorate și plătibile până în momentul în care va fi încheiat un acord pentru achiziționarea completă și totală a Groenlandei.”

Trump a afirmat că SUA au “subvenționat” Danemarca, UE și alte țări “timp de mulți ani” și a spus că “a venit timpul ca Danemarca să dea ceva înapoi.”

“Pacea mondială este în joc! China și Rusia vor Groenlanda, iar Danemarca nu poate face nimic în această privință,” a spus el, adăugând că nimeni în afară de SUA “nu poate juca în acest joc.”

Danemarca, Norvegia, Suedia, Franța, Germania, Regatul Unit, Țările de Jos și Finlanda “au călătorit în Groenlanda în scopuri necunoscute” și joacă un “joc foarte periculos,” a afirmat liderul de la Casa Albă, referindu-se la faptul că un mic contingent militar francez a ajuns recent în capitala Nuuk, în timp ce mai multe state europene desfășoară efective reduse într-o așa-numită misiune de recunoaștere.

Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat că acest contingent inițial limitat va fi întărit în curând cu “capacități terestre, aeriene și maritime.”

“Trebuie luate măsuri ferme” pentru ca această “situație potențial periculoasă să se încheie rapid și fără echivoc,” a adăugat Trump sâmbătă.

În postarea sa de pe Truth Social, liderul republican a mai scris: “Statele Unite încearcă să realizeze această tranzacție (preluarea Groelandei) de peste 150 de ani. Mulți președinți au încercat, și pe bună dreptate, însă Danemarca a refuzat întotdeauna. Acum, din cauza “Golden Dome” și a sistemelor moderne de armament, atât ofensive, cât și defensive, nevoia de a ACHIZIȚIONA este deosebit de importantă. Sute de miliarde de dolari sunt cheltuite în prezent pe programe de securitate legate de “Dome,” inclusiv pentru posibila protecție a Canadei, iar acest sistem extrem de ingenios, dar foarte complex, poate funcționa la potențialul și eficiența maxime, din cauza unghiurilor, limitelor și delimitărilor, doar dacă acest teritoriu este inclus în el.”

Trump și-a încheiat mesajul afirmând: “Statele Unite ale Americii sunt imediat deschise negocierilor cu Danemarca și/sau cu oricare dintre aceste țări care au pus atât de mult în joc, în ciuda a tot ceea ce am făcut pentru ele, inclusiv protecție maximă, de-a lungul atâtor decenii.”

Reacții imediate

Declarațiile lui Trump au stârnit, așa cum era de imaginat, o furtună de reacții în țările europene și printre aliații din NATO.

Întors dintr-o vizită la Washington DC, ministrul de externe al Danemarcei, Lars Løkke Rasmussen, a spus că declarația lui Trump “vine ca o surpriză,” după o “întâlnire constructivă” cu echipa președintelui.

Iar șefa executivului de la Copenhaga, Mette Frederiksen, a spus că “Regatul Danemarcei beneficiază de un sprijin puternic,” descriind faptul că a fost într-un “dialog intens” cu aliați precum Regatul Unit, Franța și Germania. “Sunt mulțumită de mesajele consecvente venite din restul continentului: Europa nu va fi șantajată,” a spus ea.

“În același timp, este acum și mai clar că aceasta este o problemă care depășește cu mult propriile noastre granițe.”

Reamintind că Groenlanda este un teritoriu autoguvernat aflat sub controlul Danemarcei, Frederiksen a subliniat: “Vrem să cooperăm și nu noi suntem cei care caută conflictul.”

Prim-ministrul Regatului Unit, Keir Starmer, a afirmat că impunerea de tarife asupra aliaților este “complet greșită,” în timp ce președintele Franței a subliniat că “nicio intimidare și nicio amenințare nu ne vor influența,” descriind amenințările lui Trump privind tarifele drept “inacceptabile.”

Guvernul Germaniei a spus că va decide în timp util cum va răspunde însă semnale de alarmă au fost aprinse la Berlin, a notat corespondentul BBC.

De partea sa, premierul Suediei, Ulf Kristersson, a spus că el și partenerii europeni “nu ne vom lăsa șantajați” și a descris amenințarea lui Trump drept “o problemă a UE.” La rândul lor, Țările de Jos au “luat act” de noile tarife anunțate de SUA și vor analiza un răspuns unitar, a declarat ministrul lor de externe.

Președintele Finlandei, Alexander Stubb, partener ocazional de golf al lui Trump, i-a transmis omologului său american: “Între aliați, problemele se rezolvă cel mai bine prin dialog, nu prin presiune”.

În sfârșit, prim-ministrul Norvegiei, Jonas Gahr Støre, a împărtășit aceeași opinie, subliniind: “Amenințările nu își au locul între aliați” și reafirmând că Groenlanda este “parte a Regatului Danemarcei.”

Dar nu doar țările UE sunt afectate de această criză. “Foamea Americii pentru Groenlanda declanșează un conflict exploziv în interiorul NATO,” a scris The Economist. (https://www.economist.com/europe/2026/01/17/americas-hunger-for-greenland-is-tearing-nato-apart)

Miza pentru NATO este enormă, sunt de prărere jurnaliștii, care au citat-o pe prim-ministrul danez Frederiksen: “Dacă Statele Unite ar decide să atace militar o altă țară NATO, atunci totul s-ar opri. Asta include NATO și, prin urmare, securitatea de după al Doilea Război Mondial.”

Concluzia publicației a fost că, dacă America ar absorbi Groenlanda, fie printr-un fapt împlinit legal, fie prin forță, criza rezultată ar prăbuși încrederea Europei în Articolul 5, clauza de apărare colectivă a alianței.

Se rupe NATO?

Riscă însă Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, o alianță militară și politică formată în 1949 și principalul pilon al securității euro-atlantice actuale, să se destrame din cauza ambițiilor lui Trump legate de Groelanda?

The Economist a reamintit că conflictele între membrii NATO nu sunt ceva nou. Din anii 1950 până în anii 1970, Marea Britanie și Islanda au purtat așa-numitele “războaie ale codului,” în timpul cărora nave islandeze au deschis focul în 1975.

De asemenea, Turcia a invadat Ciprul în anul precedent, intrând astfel în conflict direct cu forțele cipriote grecești și cu unele trupe grecești. Grecia a răspuns retrăgându-se timp de șase ani din structura militară integrată a NATO. În 1996, un avion de vânătoare grec a doborât un avion de război turcesc deasupra Mării Egee. Iar în 2020, o navă de război turcească și-a fixat armele asupra unei fregate franceze în Marea Mediterană, pe fondul tensiunilor legate de războiul civil din Libia.

Jurnaliștii au afirmat însă că aceste ciocniri au avut un impact redus pe termen lung. Amenințările americane la adresa Groenlandei sunt mult mai grave, deoarece Statele Unite rămân coloana vertebrală politică și militară a NATO. Un general american îndeplinește funcția de comandant suprem aliat în Europa (SACEUR), așa cum se întâmplă de 75 de ani. Planurile de apărare ale NATO pentru Europa – inclusiv pentru Groenlanda – au fost redactate de ultimul SACEUR, Chris Cavoli, și presupun un nivel ridicat de implicare americană. Ofițeri militari americani se află în poziții de conducere și sunt integrați în toate marile structuri de comandă. Iar fără puterea aeriană și informațiile furnizate de SUA, forțele NATO ar avea mult mai multe dificultăți și costuri mai mari în a respinge o agresiune rusă.

În acest context delicat, G4Media a chestionat mai mulți analiști occidentali dacă văd un risc real ca NATO să se fractureze ca urmare a acțiunilor lui Trump și cum ar putea această situație să afecteze coeziunea alianței și relațiile transatlantice?

Srdjan Vucetic, profesor la Graduate School of Public and International Affairs, University of Ottawa, unde predă teoria relațiilor internaționale și politica externă a Statelor Unite: “Amenințările președintelui Trump de a achiziționa Groenlanda sunt, fără îndoială, dăunătoare atât intereselor SUA, cât și celor ale NATO. Aceste amenințări afectează relațiile de cooperare de lungă durată dintre SUA, Groenlanda și Danemarca – în ciuda faptului că SUA au deja o prezență militară în Groenlanda din 1951. Sugestia că SUA trebuie să “dețină” Groenlanda pentru a o apăra nu este doar inutilă, ci subminează încrederea în cadrul alianței, crescând astfel riscul unei fracturări a NATO.

Deținerea nu este necesară pentru apărare. Singurii beneficiari sunt Rusia și China.

Faptul că unele guverne europene desfășoară personal simbolic în Groenlanda ne arată că amenințările lui Trump sunt acum luate în serios.”

Dr. Stephen Saideman, Paterson Chair in International Affairs la Carleton University și director al Canadian Defence and Security Network: “Alianța este foarte mult în pericol. Acum că danezii și alții au trimis trupe în Groenlanda, orice agresiune a SUA ar distruge NATO. Chiar și acum este greu de imaginat cum ar putea supraviețui alianța intimidărilor lui Trump.”

Fen Hampson, Chancellor’s Professor la Carleton University, co-președinte al Grupului de Experți pentru Relațiile Canada-SUA și președinte al World Refugee & Migration Council: “Consensul general aici, în Canada, este că o preluare ostilă a Groenlandei de către SUA ar însemna sfârșitul NATO. Asta nu ar însemna că Canada și-ar încheia propria cooperare de securitate cu Europa, dar alianța în sine ar fi moartă. De asemenea, Canada ar trebui să analizeze dacă ar mai dori să continue relațiile sale de cooperare în materie de informații și securitate cu SUA, în cadrul Five Eyes și respectiv al NORAD, deoarece o încredere fundamentală ar fi fost distrusă.

Există, de asemenea, temeri reale că SUA ar putea lua măsuri pentru a controla propriile teritorii și căi navigabile ale Canadei din Arctica, având în vedere capacitatea noastră limitată de a apăra și controla aceste teritorii.”

Sergey S. Radchenko, Wilson E. Schmidt Distinguished Professor la Henry A. Kissinger Center for Global Affairs, Johns Hopkins School of Advanced International Studies, și profesor invitat la Cardiff University: “Cred că riscul unei fracturări a NATO este supraestimat. În multe privințe, alianța este mai puternică decât oricând, având în vedere aderarea Suediei și Finlandei. De asemenea, există un echilibru mai mare în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare, întrucât problema ‘free-riding’-ului a fost rezolvată parțial. Așadar, nu există motive obiective pentru ca NATO să se destrame.

Problema este că, în relațiile internaționale, uneori lucrurile se întâmplă din motive subiective, iar comportamentul bizar al lui Trump este un astfel de factor, care tinde să submineze credibilitatea alianței și să creeze îndoieli în Europa cu privire la perspectivele pe termen lung ale NATO.

Totuși, dacă Rusia rămâne o amenințare majoră la adresa securității europene, europenii vor face eforturi considerabile pentru a mulțumi Washingtonul. Iar, în pofida tuturor discuțiilor despre o eventuală fracturare a NATO (care datează încă din primul mandat al lui Trump), alianța este încă foarte vie.”

Obstacole legale

În ceea ce privește modalitățile legale prin care SUA ar putea ieși din NATO, așa cum a amenințat deseori Trump, TIME a analizat aceste aspecte.

Legea National Defense Authorization Act din 2024 “a încercat să pună o frână legală fermă oricărei viitoare tentative de a scoate Statele Unite din NATO, interzicând unui președinte să facă acest lucru fără fie o supermajoritate de două treimi în Senat, fie un act al Congresului,” a declarat Ilaria Di Gioia, lector principal de drept american la Birmingham City University. “Cu toate acestea, aceste constrângeri legale sunt departe de a fi solide.”

Expertul a afirmat că există mai multe modalități prin care Trump ar putea căuta ocolirea legii, dacă ar dori cu adevărat să retragă SUA din alianță.

“Trump ar putea încerca să ocolească restricția statutară impusă de Congres invocând autoritatea prezidențială în materie de politică externă, o abordare pe care a evocat-o anterior pentru a evita limitele congresionale privind retragerea din tratate,” a explicat Gioia.

“Nu este clar dacă vreo parte ar avea calitate procesuală pentru a contesta o asemenea decizie în instanță. Cel mai plauzibil reclamant ar fi chiar Congresul, dar, cu republicanii controlând Senatul, sprijinul politic pentru un asemenea proces este departe de a fi sigur. Rezultatul ar fi o confruntare constituțională între Executiv și Congres, cu instanțele în rol de arbitru.”

TIME a reamintit că Trump a declarat în repetate rânduri că SUA trebuie să achiziționeze Groenlanda din motive de “securitate națională.” Potrivit lui Gioia, președintele ar putea folosi acest argument în mod legitim, prezentând retragerea din NATO ca fiind “necesară pentru apărarea națională, invocând ampla autoritate a comandantului suprem (Articolul II, Secțiunea 2).”

Curtis Bradley, profesor distins de drept la University of Chicago, a subliniat că există cel puțin un precedent, menționând retragerea președintelui Jimmy Carter dintr-un tratat de apărare mutuală cu Taiwanul în 1978, formalizată în 1980.
Totuși, având în vedere National Defense Authorization Act din 2024, o retragere a SUA din NATO ar fi departe de a fi ușoară și ar putea genera consecințe juridice.

Bradley notează că, având în vedere că Curtea Supremă a decis adesea în favoarea Administrației Trump, Congresul ar putea întâmpina dificultăți în a câștiga un proces împotriva lui.

Cu toate acestea, reacții juridice ar putea veni din alte direcții. “Dacă există contractori ai NATO care ar pierde bani ca urmare a retragerii SUA, aceasta ar reprezenta un prejudiciu economic ce le-ar putea conferi calitate procesuală pentru a da în judecată,” a afirmat expertul.

În pofida faptului că Trump are opțiuni, experții sunt de acord că aspectele juridice sunt, în cel mai bun caz, neclare.

“Însăși ideea unei ieșiri a SUA erodează încrederea, coeziunea și credibilitatea apărării colective,” a spus Gioia, subliniind că simpla sugestie a retragerii a provocat deja daune semnificative. “Contestarea repetată a alianței de către Trump slăbește descurajarea, zdruncină planificarea de securitate a Europei și îi încurajează pe adversari.”

Referindu-se la alianță drept “cel mai important tratat de apărare mutuală din perioada postbelică,” Bradley afirmă că o ieșire a SUA ar fi surprinzătoare și că este mult mai probabil să asistăm la “tensiuni continue cu NATO,” decât la o retragere formală. “Dar Trump m-a surprins și în alte privințe,” a adaugat profesorul de la University of Chicago.

Surse: Atlantic Council, Pulitzer Center, Business Insider, BBC, The Economist, TIME, yale.edu, spaceforce.mil, congress.gov, Truth Social