Dilema lui Putin: să negocieze cu Kievul sau să urmărească escaladarea?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Analiză CORRIERE DELLA SERA (Italia), via Rador: Rușii sunt în pragul unei căderi nervoase. Frustrarea lasă loc anxietății și furiei față de cei aflați la putere. Războiul din Ucraina nu mai este un ecou îndepărtat, ci a intrat în viețile lor cu putere, materializându-se în penurii cronice de combustibil, întreruperi constante de internet, dispariția multor produse de pe rafturi și creșterea prețurilor, în special a legendarei kartoșka, cartoful, care a crescut cu 4,5% în doar o lună. Și nici țarul nu o duce prea bine: popularitatea lui Vladimir Putin este la cel mai scăzut nivel din ultimii patru ani.

„Ce este de făcut?”, se întreba omonimul său, Lenin, într-o operă celebră. „Ce este de făcut” este aceeași dilemă cu care se confruntă dictatorul rus, tentat de o nouă escaladare, dar conștient că prețul uman și economic de plătit este mare, prea mare chiar și pentru el și stabilitatea regimului său.

Semnalele venite de la Moscova sunt contradictorii. Potrivit unor surse apropiate Kremlinului, citate de Reuters, președintele rus se află sub o presiune intensă pentru a relua negocierile cu Kievul, dar este în schimb hotărât să lanseze noi ofensive în lunile următoare.

Încăpățânarea sa – sau mai degrabă furia sa, potrivit surselor – a fost întărită de recentele atacuri cu drone ucrainene în interiorul teritoriului rus împotriva uzinelor petroliere, depozitelor și porturilor din Federație, care au distrus o mare parte din capacitatea sa de rafinării. Ca răspuns, Rusia a lansat două atacuri masive cu drone și rachete împotriva Ucrainei, în special a capitalei sale, provocând zeci de victime civile.

Una dintre surse, potrivit agenției, o persoană aflată în contact direct cu președintele rus, a declarat că Putin a respins recent sugestia unui grup de consilieri de a accepta un armistițiu de compromis pe actuala linie a frontului, care, după cum se știe, prevede că forțele Moscovei controlează o parte, dar nu întregul Donbas. Liderul Kremlinului, însă rămâne fixat pe obiectivul de a cuceri întreaga regiune estică a Ucrainei și este, de fapt, convins că acest lucru se va întâmpla foarte curând.

O operațiune de cucerire definitivă a Donbasului ar necesita însă o nouă mobilizare, și anume lansarea unei recrutări militare obligatorii, o mișcare nepopulară din punct de vedere politic pe care Putin a încercat să o evite încă de la începutul conflictului.

Această poziție este confirmată și mai mult de declarația de vineri a purtătorului de cuvânt al prezidențialului, Dmitri Peskov, care a afirmat că, deși obiectivul lui Putin rămâne o soluție diplomatică, Moscova încearcă totuși să extindă zona tampon, o expresie codificată pentru intenția sa de a avansa în Donbas, ca răspuns la escaladarea Ucrainei. „Rusia este pregătită pentru o soluție pașnică, dar are suficientă capacitate pentru a acționa independent și a continua operațiunea militară specială”, a adăugat Peskov.

În iunie, Putin a respins public oferta președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de a avea o întâlnire menită să convină asupra unui armistițiu. Semnalele de fum de la Kremlin vin în urma declarațiilor făcute la începutul acestei săptămâni de Donald Trump, înaintea Summitului NATO care a avut loc marți și miercuri la Ankara. Trump, care vorbise cu Putin la telefon cu puțin timp înainte, a declarat că liderul rus ar dori să pună capăt războiului și că o soluție este „mai aproape decât cred oamenii”. Pe marginea summitului turc, Trump a avut și o lungă conversație față în față cu Zelenski, cu care a discutat „idei pentru a aduce pacea mai aproape”.

Agențiile de informații de la Kiev evaluează că Putin pregătește într-adevăr o nouă escaladare în Ucraina și ia în considerare chiar opțiunea unui atac limitat împotriva teritoriului unei țări occidentale, cum ar fi o bază NATO într-una dintre statele baltice. Deși acest lucru pare exagerat, unii analiști militari occidentali consideră că un astfel de scenariu ar putea fi folosit pentru a crea tensiuni și eventual pentru a diviza Alianța în ce privește răspunsul său.

Cu alte cuvinte, angajamentul, reiterat în comunicatul final al Summitului de la Ankara, conform căruia un atac asupra unui membru este un atac asupra NATO în ansamblu, așa cum este stabilit de articolul 5 din Pactul Atlantic, ar fi pus la încercare.

Traducere Rador: Oana Avram