Rusia, petrolul și speculațiile

La începutul lunii octombrie, barilul de petrol era cotat la 85 de dolari. Acum a scăzut deja cu 20 de dolari. Miodrag Soric, de la Moscova, analizează efectele asupra economiei, într-un material publicat pe Deutsche Welle.

Prețul petrolului a scăzut cu 25 de procente în doar câteva săptămâni. Nici analiștii nu prognozau o asemenea schimbare de curs, în condițiile în care, în urmă cu doar câteva luni, evoluțiile economice de peste Ocean justificau menținerea valorii barilului la peste 100 de euro.

Este imposibil de prevăzut ce va urma, spune Jaroslav Kabakov, care lucrează pentru fondul de investiții rusesc Finam. Există multe riscuri la nivel politic, precum înăsprirea războiului comercial dintre SUA și China sau sancțiunile Washingtonului împotriva Teheranului. „Cred că prețul barilului se va stabili undeva la 67-70 de dolari”, declară el pentru DW.

Casa Albă mulțumește via Twitter

În fond, doar trei state stabilesc prețul petrolului. Ele asigură împreună 40 la sută din producția mondială. Pe primul loc sunt SUA, care au reușit în anii din urmă, mulțumită așa-numitului fracking, să devină cel mai important producător din lume. Urmează Rusia și Arabia Saudită. De ce este dificil de prognozat? Pentru că fiecare din aceste trei state are interese diferite. Președintele Donald Trump își dorește menținerea prețului mic, pentru a susține dezvoltarea economică și consumul crescut din SUA. Prin urmare, el postează pe Twitter mesaje de genul „Prețul petrolului scade. Fantastic! Este precum scăderea impozitelor pentru America și restul lumii. Bucurați-vă! Mulțumesc Arabia Saudită, scăderea poate să continue!”

Arabia Saudită preferă însă ca prețul aurului negru să crească serios. Doar așa își poate asigura conducerea de la Riad mijloacele necesare pentru redresarea economiei. Reducerea cotei de extracție se înscrie în acest plan.

Rusia nu va urma acest exemplu, indiferent de evoluțiile prețului la barilul de petrol. Giganții locali, precum Gazprom sau Rosneft, investesc în ultimii ani în noi centre de extracție, ca și în modernizarea infrastructurii existente. Este nevoie de încasări. Oficial, Kremlinul este mulțumit și cu 53 de dolari pe baril pentru a obține un buget stabil. Actuala valoare de 62 de dolari este benefică.

Presiunea la prețul petrolului se reflectă în cursul rublei

Dar nu prea mult, după cum spune pentru DW Igor Nikolaev, director al Institutului pentru Analize Economice. Economia rusească se bazează încă pe exportul de materii prime: „În acest an, pentru o perioadă scurtă, a existat senzația că rubla s-a decuplat de prețul materiilor prime. Dar actuala scădere a barilului afectează și rubla”, explică expertul în economie. Capitalul părăsește Rusia. Investitorii se țin la distanță. Ceea ce frânează dezvoltarea economică. Economia rusească depinde în continuare de cotația barilului la nivel mondial. Rușii au făcut rezerve pe când prețul barilului era de 80 de dolari, dar acestea nu ajung la nesfârșit, spune Nikolaev.

Economia rusească este afectată și de alți factori. Precum ezitările guvernului de a continua reformele liberale. Investitorii străini sunt rezervați, pentru că nu știu cât de dure vor fi sancțiunile pe care le va decide SUA împotriva Rusiei, în urma scandalului Skripal sau care vor fi urmările războiului în estul Ucrainei.

Ce poate face OPEC?

Igor Nikolaev crede că rușii ar putea ieși în stradă, dacă veniturile lor vor continua să scadă. În această toamnă, Kremlinul poate lua măsurile necesare pentru a stabiliza situația economică. Dar mulți ruși continuă să fie nemulțumiți. Salariile reale, raportate la dolarul american, scad. Reforma pensiilor rămâne un insucces. În ciuda scăderii prețului barilului, la pompă nu se resimte nici o modificare. În anumite părți ale Rusiei, Kremlinul încearcă să reglementeze prețul combustibilului. Jaroslav Kabakov consideră încercările ca fiind sortite eșecului, deși politic ele sunt justificate.

Banca Centrală din Rusia estimează că în 2019 barilul de petrol va ajunge la 55 de dolari, iar rata inflației va atinge 5,5%. Cu toate acestea, prețul petrolului îi va preocupa și pe participanții la summitul OPEC-Rusia, din luna decembrie. Înaintea întrunirii, experții avertizează asupra rezervelor sporite ale SUA, care accentuează presiunile asupra prețului barilului. La toate acestea se adaugă și contribuțiile speculanților, sesizabile în ultimele săptămâni.

Prin urmare, prognozele devin imposibile. Nimeni nu știe cât de rece va fi iarna în SUA sau dacă se va accentua criza dintre Moscova și Washington și nici cum se va descurca China în continuare. Toți sunt factori de nesiguranță, care, într-un fel sau altul, vor afecta sensibilul preț al barilului de petrol.

Sursa foto: pexels.com

1 comentariu

Terzi Petre

25.11.2018 la ora 5:15 pm

Acum vreau să-l văd pe celovecul Putin de ude o sa mai scoată „banii de votcă” colovecilor săi ? Cred o să-şi mai reducă avântul amenințător al noii curse a înarmărilor prezentat cu atâta emfază ! Rusia a dovedit încă de pe timpul lui Lenin şi Stalin, prin imprevizibilitate, si sacrificarea criminală a populației care disperată de sărăcia accentuată de primul război mondial, amețit de practicile oculte ale lui Rasputin, care a „dat apă la moară” unei intelighenții cucerite de raționamentele sofistice ale marxiștilor, care eșuase răsunător, prin Comuna din Paris, şi Revoluția Franceză din 1789, care având ca pornire „puterea celor mulți” care degenerat în crimele abominabile ale „revoluției” care s-au încheiat cu dictatura imperială a lui Napoleon, care după ce a epuizat din nou, economia franceză, tot la criticata monarhie a ajuns dar sub forma parlamentarismului englez, ceea e a dus până la urmă la prima Republică Franceză care își continua şi azi existența in ediția a V-a . In Rusia slăbiciunea de caracter a social democratului i Kerenski, doi derbedei, ajunși spioni internaționali, Troțki, finanțat de Wall Street, şi Lenin. finanțat de oligarhia prusacă, a Kaizerului, care pierdea războiul de el pornit împreună cu aroganța lui Wilhelm al II-lea, aveau interesul de a scoate cu orice preț din război, Rusia imperială devenită social democrată in februarie 1917, i-a trimis lui Lenin, un tren blindat ghiftuit cu armament împreună cu o sumă importantă de bani, pentru organizarea unui „puci” care să răstoarne guvernul Kerenski. Aceleași sarcini a primit si Troțki, mai puțin vizibil decât Lenin, care a fost obligat, să aștepte trenul blindat într-o colibă, vară fiind, unde , pe mine m-au învățat că scris „tezele din aprilie” pe traseul Helsinki-Petrograd. De fapt organizatorul puci-ului a fost Troțki, iar Lenin viclean, ieșind într-o noapte din ascunzătoare a devansat cu o zi, lovitura de stat, iar in adunarea constituantă din acea noapte troțkiștii fiind in minoritate,(menșevici), au pierdut la vot in fața susținătorilor lui Lenin, care mobilizați fiind (bolșevici), au adoptat cele doua sarcini ale lui Lenin: 1) Scoaterea Rusiei din război-Decretul păcii; 2) Dezmembrarea Imperiului Rus – Decretul autonomiei naționalităților. În acest el Lenin şi-a câștigat recunoașterea internațională. Au urmat acțiuni de anihilare a trupelor rămase Tarului, prima măsură fiind executarea intempestiva a familiei imperiale ,la ordinul lui Lenin. Predarea trenului blindat lui Stalin numit de Lenin Comisar al poporului pentru Armata Roșie, şi pornirea într-o campanie de pacificare, declararea guberniilor, in Republici Socialiste Sovietice, şi invitare lor sa se unească în Uniunea Republicilor, Sovietice Socialiste, – URSS, care a durat până lovitura de stat organizată de un grup de generali, KGB, speriați de pierderea privilegiilor in august 1991. De această situație a profitat un adversar al lui Gorbaciov, Boris Elțîn, ale cu un an în urmă in funcția de Președinte al RSFSR- Republica Socialistă Sovietică, Rusă – care a speculat o greșeală (slăbiciune) a lui Stalin la fundarea ONU, când pentru a asigura paritatea in Consiliului de Securitate-3 la 3, pe lângă SUA, Marea Britanie şi Franța, membri permanenți a fost alese trei republici sovietice: RSFSR, RSFS Bielorusă si RSFS Ucraineană. Deci URSS a rămas fără statut internațional, aspect speculat de Boris Elțîn, care l-a eliberat pe fostul sta adversar Gorbaciov, punându-l in situația de outsider, ceea ce a convenit tuturor membrilor ONU, care au subscris la situație. Iată vum se învârte roata istoriei. URSS a avut soarta Imperiului Rus in 1917, iar Federația rusă datorită preluării puterii nucleare a URSS, a devenit jucătorul internațional, al fostei URSS, iar după înlocuirea lui Boris Elțîn, cu Putin, cadru de nădejde al KGB, ca șef al rezidenței KGB in Germania de Est, a speculat cu pricepere nevoia de resurse energetice ale Europei, datorită breșei făcute încă din perioada URSS, de RFG, care in urma unui studiu efectuat de către un grup de universități, au ajuns la concluzia că, dacă contră unei invazii erau apărați de NATO, contra bolilor datorate radioactivității la sol, era comparabilă cu cea remanenta la Hiroșima şi Nagasaki, in regiunile în care pentru încălzire in special se folosea cărbunele, s-a propus apelarea la „Heitz gas” -un amestec de gaz metan amestecat cu cel rezultat din gazeificare subterană a cărbunelui, rezidiurile radioactive care se depuneau pe sol, rămâneau în subsol. in paralele s-a renunțat la toate centralele nucleare, preferându-se importul de energie electrică din Franța, care datorită ambițiilor lui De Gaulle de a deveni putere nucleară continuă şi azi să-şi producă energia electrică pe filiera nucleară. Aceasta a dus la construcția încă de pe vremea URSS a conductei care traversa Ucraina, pentru transportul gazului caspic şi Siberian, către Germania. Asta a dus ca predecesorul D-nei Merkel, Schröder, să devină vicepreședinte GAZPROM, iar „prietenia” Merkel -Putin să capete noi valențe şi să se construiască conducta NORDTSREEM, prin Marea Baltică, după ce într-o iarnă grea in Germania înainte de 2010, Germania a fost puțin la „tremurat” cu destul cinism Putin-ist. Ceastă situație a dus ca nici astăzi, Pactul Ribbentrop-Molotov, încă nu a fost reciproc denunțat. (Sâc ?) , iar unirea României cu Republica Moldova să devină practic imposibilă, încă din 1991. Putin a condiționat totdeauna livrarea gazului de achiziții tehnologice, din Germania, gust prins încă de pe vremea cuceririi Berlinului. Eu personal am putut constata, in perioada 1965-70, ca membru într-o comisie tehnică permanentă de colaborare RDG-RSR, a dimensiunii dislocării uzinelor rămase nedistruse de război, care au fost mutate cu mașini, fundații pentru mașini, personal de specialitate, li uneori şi cu porți şi garduri, in Siberia nordică, de unde nu puteai să evadezi. Dacă plecai cu o plută, ajungeai la Oceanul înghețat de Nord, iar escaladarea munților pentru a ajunge in sudul Siberiei era practic imposibil datorită zăpezilor permanente, singura legătură rămânând cea aeriana, ușor de controlat. S-au produs adevărate tragedii umane. un șef de birou tehnic, revenit in RDG, după anul 1958, a lăsat la Leipzig, o soție cu doi copii mici. Pierzându-şi orice speranță de eliberare, s-a recăsătorit cu propria secretară, născându-i-se doi copii. La revenire din deportare, a solicitat o garsonieră. Declara că rea un om bigam fără vrerea lui. împărțea salariul in trei. prima treime o păstra, iar cele doua treimi le dădea celor două familii pe care le vizita periodic.
Acest gust de a construi socialismul in URSS, este încă in atenția lui Putin, care pândește ca un vulpoi bătrân dezmembrarea UE. De aceea declară ca destrămarea URSS a fost o mare tragedie pentru Rusia.
Eu rămân la părerea că ideea lui Gorbaciov, de a se realiza o casă nouă europeană care să permită, accesul la enormele resurse din Siberia a tarilor vest europene cu industrie si posibilități de dezvoltare tehnologică avansată ar fi asigurat o perspectivă foarte prosperă-
De altfel, încă de pe vremea țarului Petru Cel Mare, savanți de statură mondială predau prin rotație la universitatea din Petersburg cum au fost, Newton şi Leibnitz, iar familia imperială rusă se înrudise cu casele regale europene, cea ce a permis pătrunderea culturii occidentale in Rusia imperială. Cine a citit „Război şi Pace,” a remarcat cu siguranță dialogurile destul de dese, în limba franceză, care devenise a doua limbă in saloanele protipendadei, din Rusia.
De aceea atitudinea piraterească a geopoliticii rusești, cu agresivitate vicleană, care chiar dacă i-a permis să păstreze teritoriul Transnistriei, să „pacifice” Cecenia, chiar dacă a trebuit să distrugă iremediabil Orașul Groznâi, in timpul jocurilor olimpice, perioadă in care nici măcar popoarele barbare nu atacau Atena, a atacat Georgia, în mod provocator, în timp ce era prezent in tribuna stadionului din Beijing, nu i-a păsat de moscoviții veniți la Balșoi Teatru, atunci când teroriștii ceceni au luat ostatici sală plină până la refuz, gazându-și concetățenii, sau atacare prin surprindere a Ucrainei cu scopul de a anexa Crimeea. Să semnezi, apoi cu non şalanţă Acordul de la Minsk, pe care nici astăzi nu îl respectă. Să sacrifici unul din cele mai bune echipaje cum a fost cel de pe submarinul nuclear Kursk, din motive pur meschine, etc. arată că suntem in situații descrise în cartea publicata după al doilea război mondial de Genevieve Tabouiss ”20 ANS SUSPENSE DIPLOMATIQUE” (tradusa si in romana) ca sa se înțeleagă ce urmează când te retragi lipsit de fermitate in fata unui conducător politic lipsit de scrupule, chiar daca comportarea lui are la baza o suferința sau alte tulburări comportamentale. Putin se poarta cu Merkel, Holande si Porosenco, ca șeful de banda care intra in gospodăria care trebuie jefuita, si tine de vorba pe stăpân si pe musafiri, in timp ce banda operează, pe nebăgate seama, astfel ca la sfârșitul vizitei, sa se arate, neputincios ca nu va putea sa determine pe cei din banda, sa restituie, ceea ce si-au însușit deja. Sunt foarte trist ca se întâmplă așa ! Ca sa se evite acum un al treilea război mondial, depinde de resursele UE si Federației Ruse de a găsi un nou „Gorbaciov” dornic sa facă împreună cu UE. o „casa europeana” care sa cupleze tehnologia Europei Occidentale cu rezervele materiale si energetice ale Federației Ruse. Romania care este prinsa la mijloc, va trebui sa joace cartea câștigătoare, așa cum a făcut Regele Ferdinant si Regina Maria, in timpul primului război mondial ! Asta este acum rolul istoric al lui Johannis !Vom vedea cum se va descurca ! Aștept sa fiu combătut !. Dacă asta ar reuși atunci SUA ar avea un adversar economic mult mai puternic decât China in dezvoltarea ei năvalnică ! Nu întâmplător i se face curte lui Orban ! Așa înțeleg eu gestul lui Steve Bannon.