Rusia a retras bombardierele strategice „Lebăda albă” în Orientul Îndepărtat

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În urma atacurilor cu drone Spiderweb ale Ucrainei asupra avioanelor strategice rusești în urmă cu o săptămână, Kremlinul a început să își disperseze bombardierele strategice TU-160 „Lebedele albe” (NATO: „Blackjack”) cât mai departe de Ucraina – inclusiv în Extremul Orient al Rusiei, scrie ziarul ucrainean Kyiv Post.

Proiectul ucrainean de analiză OSINT (open-source intelligence) AviVector a postat pe X o imagine din satelit care arată un bombardier strategic rusesc cu rază lungă de acțiune Tupelov Tu-160, staționat anterior pe aerodromul Belaia din regiunea Irkuțk, pe pista bazei aeriene Anadir / Ugolnîi. Baza aeriană este situată în peninsula Iakutia din regiunea autonomă Șukotka – la 6.750 de kilometri de frontiera ucraineană și la 660 de kilometri de Alaska.

🔻Satellite images of 🇷🇺 Anadyr Airbase as of June 7, 00:09 UTC

The airbase housed 2 Tu-160 (Blackjack).

After Ukrainian strikes on Russian airbases, Russia has dispersed its Tu-160 strategic bombers across multiple locations.

One of the Tu-160s from Belaya Airbase arrived at… pic.twitter.com/uvDaBbFyi1

— AviVector (@avivector) June 7, 2025

Acțiunea a urmat atacului din 1 iunie asupra a cinci baze aeriene rusești din regiunile Irkuțk, Murmansk, Riazan și Ivanovo, folosind drone cu vedere la prima persoană (FPV) ascunse în case mobile transportate de camioane – Operațiunea Spiderweb – care a distrus sau avariat, potrivit Kievului, aproape o treime din flota de bombardiere strategice a Rusiei, împreună cu două platforme aeropurtate de avertizare timpurie și control (AEW&C) Beriev A-50 (NATO: „Mainstay”). Estimările occidentale vorbesc despre avarierea sau distrugerea a 10% din flota strategică a Rusiei.

Baza aeriană Anadyir, cunoscută și sub numele de Ugolnîi, a fost construită în perioada sovietică ca bază pentru bombardierele sale strategice și avioanele de recunoaștere destinate monitorizării activității militare a SUA în Alaska și Marea Bering. Importanța acesteia a crescut pe măsură ce Moscova se concentrează din ce în ce mai mult pe valoarea strategică a Arcticii, unde găzduiește alte active strategice, inclusiv bombardierele grele Tu-95 (NATO: Bear) și Tu-22 (NATO: Backfire).

Baza este izolată din punct de vedere fizic – nu există conexiuni rutiere și accesul se face doar pe cale aeriană sau maritimă – ceea ce o face invulnerabilă la sabotaj sau la atacuri terestre precum Spiderweb și la atacuri aeriene mai convenționale.

Comentatorii militari sugerează că alegerea Anadir, cu proximitatea sa față de SUA, subliniază faptul că nevoia imediată a Moscovei de a-și proteja bombardierele de atacurile dronelor ucrainene prevalează în prezent asupra preocupărilor privind descurajarea strategică mai largă.

Tu-160 White Swan a fost proiectat la sfârșitul anilor 1970 și este cel mai greu bombardier supersonic din lume și o componentă-cheie a triadei nucleare a Rusiei. Are o lungime de 54 de metri (177 de picioare) și aripi cu geometrie variabilă de 55,7 metri (183 de picioare), ale căror motoare turbofan NK-32 îi conferă o viteză de croazieră de Mach 1,5 și o viteză maximă de peste Mach 2 și o rază de acțiune de peste 12.000 de kilometri (7.500 de mile).

Avionul are două compartimente interne pentru arme care îi permit să transporte aproape 45 de tone de armament – în principal rachete de croazieră convenționale sau nucleare, inclusiv: Kh-55SM și versiunea sa modernă Kh-555 cu o rază de acțiune de 2 500 de kilometri (1 560 de mile); Kh-101 și varianta sa nucleară Kh-102 cu o rază de acțiune de 4 500 de kilometri (2 800 de mile); racheta hipersonică Kh-47M2 „Kinjal”. De asemenea, este capabil să transporte atât bombe cu cădere liberă și „bombe de fier”, cât și seria KAB de bombe de planare aeriană.