România la răscruce (Op-ed)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Trecem printr-un moment crucial. La propriu și la figurat. Ilie Bolojan a dovedit loialitate, principialitate și onestitate. Sunt calități pe care nu le întâlnim la tot pasul în politica românească. Are un discurs coerent, focalizat și inteligent. Când mă gândesc la ce i-a fost acestei țări să aibă drept premieri, nu pot spune decât că Bolojan e din altă plămădeală. În raport cu președintele Dan, Ilie Bolojan s-a comportat cât se poate de onorabil. De fapt aici e cheia. Vrem sau nu vrem onorabilitate în politică? Ne plac poltronii, gangsterii, lepădăturile?

Am scris în aceste zile destul de mult despre ceea ce cred că este un calcul greșit al Președintelui. Nu-ți abandonezi prietenul exact în momentul furtunii. Dimpotrivă, faci front comun cu el.

Sunt convins că dacă lucrurile ar fi stat invers, adică Bolojan președinte și Dan premier, Bolojan și-ar fi sprijinit prietenul politic. Nu ar fi jucat trista comedie a „imparțialității”. Vodevilul „medierii”. Baletul „echidistanței”. Ce-mi place la Bolojan este că nu trișează. Altora nu le place. Treaba lor.

De-a lungul acestei agonii a democrației din România, forțele demnității europene, Partida Occidentală, au vorbit pentru și prin Ilie Bolojan. Forțele prostituției reprezentate de Partida Rusă au organizat un puci cu consecințe letale pentru normalitatea democratică.

Din rațiuni care țin de calcule oportuniste, de diletantism și de miopie strategică, Președintele s-a situat într-o fundătură. Un cul-de-sac. Încleștarea nu s-a încheiat. Nu cedăm!