G4Media.ro

Rolul bunei educații în controlul pandemiei și al efectelor ei – cercetătorul…

Virgil Iordache / Foto: Arhiva personala

Rolul bunei educații în controlul pandemiei și al efectelor ei – cercetătorul Virgil Iordache

Analiză semnată de Virgil Iordache, profesor și cercetător la Universitatea din București – Facultatea de Biologie, directorul Centrului de Cercetare pentru Servicii Ecologice din Universitatea București:

Controlul pandemiei ar depinde de procese care au loc la multiple scări, de la cea a persoanei la cea a societății globale. Aceste procese sunt cuplate între ele, influențându-se reciproc, dar în limitele unui anumit interval temporal au și o zonă de relativă autonomie, în sensul că efectele acțiunilor la o anumită scară pot să nu se propage la alte scări dacă stimulul reprezentat de acțiunea sau acțiunile respective nu e suficient de intens. La complexitatea situației se adaugă percepțiile actorilor sociali asupra acțiunilor, asupra efectelor lor, și reacțiile lor la ceea ce percep că este un efect al acțiunilor cauzale ale altor actori personali sau instituționali.

Pentru a putea descrie științific ce se întâmplă e nevoie nu numai de o cunoaștere descriptivă asimptotic obiectivă a realității naturale și sociale, ci și a realității din mintea oamenilor. De ce ar fi mintea omului echipată pentru a putea modela și controla astfel de procese de mare complexitate, în baza căror procese de selecție naturală și culturală de-a lungul evoluției sale? Mintea omului nu este biologic dotată pentru așa ceva, iar buna educație recunoaște implicit asta.

Observăm că deși știm că există un determinism cauzal natural, social și mental, modelabil eventual și prin instrumentele matematice ale statisticii, știm sau intuim și că nu avem ca indivizi ai unei specii biologice capacitatea să îl cunoaștem complet, și cu atât mai puțin să îl gestionăm în sensul propriu al termenului. Soluțiile evolutive culturale la scară de mase la această situație, prezentate într-un mod inteligibil și din perspectivă seculară, scientistă chiar, sunt reprezentările cu funcții religioase, trăsăturile culturale religioase ale societăților. Există un pachet mare de teorii care propun explicații ale emergenței religiilor prin prisma avantajelor pe care le conferă la scară socială. La o adică, prin respingerea (cvasi)religiilor aparent și eliminarea lor din societate discursurile științifice preiau acest rol și îl manifestă într-un mod inevitabil impropriu deoarece nu sunt echipate conceptual cu termeni care să permită înțelegerea pe scară largă a absenței principiale a controlului și simultan să ofere și căi de echilibrare existențială în fața acestui fapt obiectiv.

Separat relativ de acest plan epistemic care descrie procese cu scară de timp mare, istorică, sunt procesele social tipice organizațiilor și statelor și propagandei/comunicării aferente lor. Organizațiile și statele, chiar dacă au un timp nedefinit de viață, îl au cu ordine de mărime mai scurt decât durata proceselor culturale de dezvoltare a cunoașterii științifice și religioase. În acest sens organizațiile și statele sunt încorporat într-un mediu relativ constant al cunoașterii și reprezentărilor la scara de timp a unui ciclu electoral (câțiva ani). Statele și organizațiile acționează pentru a supraviețui în acest mediu și în cel natural, care include și fenomene de felul pandemiei, pretins gestionabile într-un ciclu electoral. Instituțiile statului și politicienii știu la un anumit nivel că nu există posibilitatea de a controla, dar pretind din interese pe termen scurt că există astfel de posibilități și că poate exista un astfel de control al proceselor complexe. Organizațiile și statele creează astfel de așteptări și apoi trebuie să simuleze că le-au îndeplinit.

Buna educație permite acceptarea cu ușurință a realității complexității intractabile, fără neapărat a o descrie, a incapacității principiale de control complet al ei, și a situației pretențiilor organizaționale și statale de a livra ce este imposibil de livrat. Buna educație integrează natural, prin tradiții evoluate în perioade lungi de timp, cunoașterea științifică și religioasă sub forma unor valori de felul bunului simț, moderației, rezonabilității și expliciteazā pe viu dimensiunea verticalā, transcendentă a educației [1], [2].

 

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

4 comentarii

  1. Adevăr grăit-a: cercetării ştiinţifice îi lipseşte subtilitatea gnoseologică a Înalt Presfinţitului Teodosie Şpagoveanu.

    • La ce am avea nevoie de educație, de legi și mai ales de reguli atîta timp cît suntem înzestrați cu ” liber arbitru” sau discernământ!!!
      Aceste atribute ale minți noastre ne sunt suficiente, ele ne ghidează și cînd lăsăm portiera și aruncam gunoiul din mașină pe geam sau, atunci când căram tot ce rezultă din renovarea apartamentelor la marginea orașelor și in păduri!!!

  2. Uau. Iacătă că știința e și așa și altfel, nici pe-aici, dar și p-acolea. Don’le, e scris adînc. Popper, Kuhn Feyerabend si pretinii transdisciplinaritatii se declară depășiți.
    Săracii studenți. Salată boeuf.

  3. Fara comentarii, ceva tare din Forbes (SUA) de ieri: „We think that, just by applying our brainpower and our critical reasoning skills, we can discern whose expert opinions are trustworthy and responsible. We think that we can see through who’s a charlatan and a fraud, and we can tell what’s safe and effective from what’s dangerous and ineffective. Except, for almost all of us, we can’t. Even those of us with excellent critical thinking skills and lots of experience trying to dig up the truth behind a variety of claims are lacking one important asset: the scientific expertise necessary to understand any finds or claims in the context of the full state of knowledge of your field…. You Must Not ‘Do Your Own Research’ When It Comes To Science”