„Revoltă împotriva sistemului”, cel puțin 45 de morți: Ce este mișcarea de protest care destabilizează regimul iranian?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

„Jos dictatorul”, „moarte lui Khamenei”… Începând cu 28 decembrie, sloganuri anti-regim se aud pe străzile mai multor orașe iraniene. Pe fondul crizei economice, iranienii ies în stradă pentru a-și manifesta încă o dată opoziția față de Republica Islamică și regimul mollahilor, considerat corupt, prea represiv și prea rigorist, întruchipat de liderul suprem Ali Khamenei, la putere de peste 45 de ani, potrivit BFM TV.

Dacă președintele iranian Massoud Pezeshkian a făcut apel joi, 8 ianuarie, la „cea mai mare reținere” față de manifestanți și la „ascultarea revendicărilor poporului”, liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, a declarat vineri, 9 ianuarie, că Republica Islamică „nu va da înapoi” în fața „sabotorilor” și i-a calificat pe protestatari drept „vandali”.

Manifestații în aproximativ patruzeci de orașe

Pornind din centrul economic al țării – din bazarul din Teheran, pe 28 decembrie, unde comercianții și-au închis magazinele din cauza hiperinflației care afectează țara –, protestele s-au extins în cel puțin 23 din cele 31 de provincii ale Iranului. Acestea au afectat atât zonele rurale, cât și cele urbane, atrăgând atât muncitori, cât și studenți din universități.

Mișcarea, care a afectat inițial zece orașe din nord-vestul țării, în principal orașe mici și mijlocii, a cunoscut „o expansiune spectaculoasă, atât în intensitate, cât și în amploare” începând de miercuri, 7 ianuarie, notează pe X Institutul American pentru Studiul Războiului (ISW) și Critical Threats Project.

În special în marile orașe, printre care Teheran, Isfahan sau Tabriz (nord) și orașul sfânt Mashhad (est).

Imaginile verificate de AFP arată mulțimi de oameni care sfidează puterea sau șoferi care claxonează în semn de sprijin pentru mișcare.

„Este interesant de observat că chiar și orașul natal al generalului Soleimani, șeful ramurii externe a Gărzilor Revoluției, ucis în 2020 de americani, un oraș destul de conservator, începe să se alăture mișcării”, notează Azadeh Kian, profesor emerit de sociologie la Universitatea Paris-Cité.

Ea adaugă: „Partidele politice kurde iraniene, care până atunci erau destul de tăcute, au decis și ele să susțină mișcarea și au cerut comercianților din regiunile kurde să-și închidă și ei magazinele”.

Fiul fostului șah și figură a opoziției în exil, Reza Pahlavi, a îndemnat vineri, 9 ianuarie, la o nouă demonstrație de forță în stradă pentru a amplifica mobilizarea și „a slăbi și mai mult puterea represivă a regimului”.

Un „impact” „mai important” decât mișcarea Femeie, Viață, Libertate

Din punct de vedere numeric, această undă de furie nu atinge încă proporțiile mișcării Femeie, Viață, Libertate declanșată la sfârșitul anului 2022 de moartea în detenție a lui Mahsa Amini, arestată pentru purtarea incorectă a vălului. Dar tăciunii par mai amenințători pentru regim. De data aceasta, originea mișcării nu este socială, ci economică.

Moneda națională – rialul – a pierdut mai mult de o treime din valoarea sa față de dolar, provocând o inflație galopantă și o volatilitate importantă a prețurilor. Reinstituirea la sfârșitul lunii septembrie de către ONU a sancțiunilor internaționale ridicate acum zece ani în legătură cu programul nuclear iranian a afectat o economie deja fragilizată de proasta gestionare a regimului și de corupția prezentă în țară.

„Tații și mamele de familie care au fost absenți în timpul mișcării Femeie, Viață, Libertate ies astăzi în stradă, deoarece situația este atât de dificilă încât nu mai reușesc să supraviețuiască. Sunt mulți tineri, adesea absolvenți, dar și tineri din clasele populare șomeri, comercianți…”, precizează franco-iraniana Azadeh Kian.

„Poate că, în ceea ce privește numărul de manifestanți, amploarea mișcării Femei, Viață, Libertate nu este atinsă, dar în termeni de impact și compoziție a mișcării, este mult mai importantă, în opinia mea”.

Comercianții din Marele Bazar care au lansat protestul sunt „conservatori foarte apropiați de puterea clericală”, precizează specialistul în Iran. „Asta înseamnă că acest regim este contestat chiar și de grupurile sociale care îi erau apropiate”. Explicația trebuie căutată, potrivit directorului de cercetare emerit al CNRS, Bernard Hourcade, în recentele decizii ale președintelui reformator Massoud Pezeshkian, care „dorește să pună ordine în economia iraniană”.

În scopul de a nu mai apărea pe lista neagră a Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI), care coordonează acțiunile mondiale de combatere a spălării banilor, și, în ultimă instanță, de a relansa economia țării, mii de conturi bancare considerate frauduloase au fost închise în decembrie, explică specialistul în Iran, director timp de 15 ani al Institutului Francez de Cercetare în Iran.

Conturile bancare aparțin în majoritate comercianților, membrii regimului fiind scutiți. „Comercianții se întreabă de ce sunt vizați ei și nu ayatollahii sau Gărzile Revoluției”, subliniază Bernard Hourcarde. „De aici revolta lor împotriva sistemului”.

Președintele iranian Massoud Pezeshkian, la putere din iulie 2024, dar subordonat Ghidului Suprem, a indicat, de asemenea, că dorește să pună capăt sistemului de rate de schimb diferențiate, favorabil elitei societății, adică, din nou, Gardienilor Revoluției sau clerului.

„De teamă că nu vor mai beneficia de rate preferențiale, persoanele vizate s-au grăbit să cumpere dolari, ceea ce a dus la o creștere a prețului acestora la sfârșitul lunii decembrie”, explică specialistul. Drept urmare, inflația s-a agravat și au izbucnit protestele.

Disensiuni în cadrul unui regim foarte fragilizat

Pentru cercetătorul Bernard Hourcade, „manifestațiile creează contextul”, dar „nucleul dezbaterii este politic, între două curente, conservatorii și reformatorii” din cadrul puterii. „Guvernul Pezeshkian consideră că sunt necesare reforme puternice pentru a relansa economia iraniană și a calma protestele. Dar acest lucru ar implica atacarea sistemului care avantajează regimul, a liderilor implicați în trafic, cu riscul de a provoca căderea regimului”, explică el. Disensiunile din cadrul regimului sunt semnificative, accentuând o fragilitate deja bine înrădăcinată.

„Știm de la serviciile de informații străine că există persoane din cadrul regimului care încearcă să negocieze cu occidentalii pentru a părăsi Iranul. Ei știu că acest regim nu mai poate rezista mult timp”, estimează sociologul Azadeh Kian. Potrivit ziarului britanic The Times, care a consultat un raport al serviciilor de informații, însuși liderul suprem Ali Khamenei intenționează să fugă la Moscova în cazul în care va pierde controlul asupra țării, la fel ca fostul său aliat sirian Bashar al-Assad.

Pe lângă disensiunile din cadrul puterii și protestele puternice ale populației, Republica Islamică, destabilizată de operațiunea israeliană din iunie, este slăbită la nivel regional. Ea nu mai poate conta pe proxy-urile sale – grupuri armate care îi sunt subordonate, precum Hamas sau Hezbollahul libanez – slăbite și ele de statul evreu în urma războiului purtat în Gaza după 7 octombrie.

Odată cu capturarea președintelui venezuelean Nicolás Maduro de către armata americană, Iranul este pe cale să piardă un aliat militar și economic și se poate teme că va suferi o soartă similară. Donald Trump a amenințat țara, deja vizată în iunie de loviturile americane împotriva programului său nuclear, că va interveni militar dacă autoritățile sale „vor începe să ucidă oameni, așa cum au făcut-o în trecut”.

Cel puțin 27 de manifestanți uciși

În acest caz, mișcarea de protest este reprimată violent de forțele de ordine și au avut loc ciocniri violente. Potrivit unui bilanț datat joi, 8 ianuarie, al ONG-ului Iran Human Rights (IHR), cel puțin 45 de manifestanți, dintre care opt minori, au fost uciși de la începutul mobilizării.

Sute de alții au fost răniți. Peste 2.000 de manifestanți au fost arestați, potrivit ONG-ului cu sediul în Norvegia. Mass-media iraniană, care transmite anunțurile oficiale, raportează mai multe decese în rândul forțelor de securitate.

Într-un comunicat comun, Amnesty International și Human Rights Watch (HRW) au denunțat metodele utilizate „pentru a dispersa, intimida și pedepsi manifestanții în mare parte pașnici”, considerând că este vorba de „o politică de stat bine înrădăcinată”.

Două spitale au fost ținta forțelor de ordine. Potrivit mai multor surse, luni, 5 ianuarie, poliția a pătruns în spitalul Khomeini din orașul Ilam pentru a aresta mai mulți protestatari răniți. Pentru prima dată de la începutul protestelor, marți, 6 ianuarie, au avut loc ciocniri în plină zi în centrul Teheranului. Spitalul Sina din capitală a fost ținta unor atacuri cu gaze lacrimogene. La fel și Marele Bazar din Teheran, unde marți comercianții s-au adunat și au declanșat o nouă grevă, scandând „Libertate! Libertate!”.

Internetul, întrerupt joi în toată țara, rămâne inaccesibil și vineri, potrivit ONG-ului de monitorizare a securității cibernetice Netblocks, care denunță „o încercare de a înăbuși valul de proteste”.

Reprimarea manifestațiilor este de temut, având în vedere represiunea globală pe care regimul o exercită asupra populației sale, de la mișcarea Femme Vie Liberté din 2022 și mai ales de la războiul de 12 zile cu Israelul sub pretextul securității naționale. Potrivit unui raport al ONG-ului Iran Human Right, cel puțin 1.500 de condamnați la moarte au fost executați în Iran în 2025. Un nivel fără precedent în ultimii 35 de ani.