Reflecții despre revoluția electorală din Ungaria (Op-ed)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Noul Obscurantism este tenebros, mesianic, apocaliptic. Viktor Orbán este obscurantistul arhetipal. Reacționarul pentru care diversitatea e subversivă, iar subversiunea este criminală. „Alogenul” poluează sângele Națiunii, maculează „Pământul Strămoșesc”. Alegerile din 12 aprilie au contrapus concepția obscurantistă despre identitate și cea liberală. Etnos și demos.

Nu purtarea cămășii tradiționale e problema, ci semnificația gestului. La o conferință despre Havel ținută la Colby College acum câțiva ani, istoricul Timothy Snyder a purtat cămașă tradițională ucraineană. Volodimir Zelenski o face adeseori în chip firesc. Franchețea, directețea, discernământul moral sunt ceea ce doresc cetățenii.

Péter Magyar a vorbit clar despre cancerul corupției. Despre patologia clientelismului. A dezvăluit ceea ce propaganda regimului Orbán a învăluit sistematic. Capturarea statului maghiar de către o bandă infracțională aflată în serviciul Moscovei.

Relația specială Orbán-Putin a fost și rămâne întemeiată pe solidaritatea bandiților. Alternativa Magyar este expresia valorilor care definesc UE. În plan intern și în plan extern. Campania lui Orbán a utilizat obsesiv mitul patriotard al Cetății Asediate. O Ungarie ca bastion creștin care rezistă eroic globalismului decadent. Teme comune cu protocroniștii militanți din România. Péter Magyar are curajul să se opună acestor mreje.

Rolul ideilor în alegerile din Ungaria a fost decisiv. Cum decisiv a fost și în Revoluția din toamna anului 1956. Stilul și ideile se combină în această arhitectură a unui nou început. Péter Magyar menționează constant Revoluția de acum șapte decenii.

Votul din 12 aprilie a avut cauze morale. Desigur, nu doar morale, dar acestea mi se par esențiale. În acest sens, revoluția electorală care a dus la prăbușirea regimului Orbán continuă tradiția anilor 1956, 1968 și 1989.