Recoltă pestriță de procurori șefi: ce spun avizele CSM despre selecția făcută de ministrul Justiției

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Audierile din fața Secției pentru procurori a CSM a candidaților pentru cele mai înalte funcții din Parchete s-au soldat cu un tablou extrem de divers al candidaților. Atât de divers, încât se pune întrebarea care or fi fost criteriile după care ministrul Justiției a operat selecția celor care au trecut de comisia ministerului și au ajuns în fața CSM.

Premianții

Avem doi candidați care au obținut aviz pozitiv cu unanimitate: Codrin Miron, candidat la funcția de șef al DIICOT, și Viorel Cerbu, aspirant la poziția de șef al DNA.

Primul a evoluat impecabil. Sobru fără să fie scorțos, precis în identificarea problemelor și a soluțiilor, fără să se piardă în amănunte irelevante, sigur pe sine fără să pară obraznic. Probabil că va fi numit, nu văd la acest moment motive să fie respins de către preeșdintele Nicușor Dan.

Viorel Cerbu a pus pe masă imensa experiență pe care a acumulat-o – e în procuratură din 1996 – și asta s-a văzut. A făcut un dezinvolt balet între diversele componente ale activității de procuror, de la cele strict practice până la cele teoretice – filosofice chiar.

Un singur bemol aș pune la prestația sa. Întrebat ce părere are despre revenirea la DNA a competenței de investigare a corupției din magistratură, a dat un răspuns alambicat, din care s-a înțeles că în vremea când DNA investiga asemenea cazuri, „au existat anumite percepții și împrejurări care au generat suspiciuni cu privire la legalitatea procedurilor”. Și până aceste suspiciuni „nu sunt asanate” în interiorul sistemului judiciar, nu ar fi indicat ca atribuțiile de anchetare a corupției din Justiție să se întoarcă la DNA.

Dl. Cerbu omite două lucruri.

Primul: cât de reală a fost această suspiciune și cât a fost alimentată artificial de către cei care, în 2017 și în anii următori, au acționat sistematic pentru distrugerea cadrului de combatere a corupției. Și un indicator este faptul că dintre procurorii DNA acuzați atunci de zeci și sute de abuzuri inimaginabile, absolut niciunul nu a făcut obiectul vreunei anchete, necum să fi fost trimis în judecată sau condamnat. Păi ce-am făcut? N-a pedepsit nimeni așa abuzuri?

Al doilea, sesizat și de vicepreședintele CSM Bogdan Stanciu: e mai bine cum e acum, cu o secție de anchete speciale total ineficientă, sau ar trebui făcut ceva ca aceste investigații să fie totuși efectuate? Viorel Cerbu a dat un răspuns ambiguu și neangajant la această întrebare, ceea ce îl recomandă mai degrabă ca bun diplomat decât ca bun procuror.

Repetenții

La polul celălalt, avem doi candidați care s-au prezentat lamentabil, după toate criteriile, la interviurile din fața CSM: Cristina Chiriac, pentru funcția de procuror general al României, și Gill-Julien Grigore-Iacobici, pentru cea de procuror șef adjunct DIICOT.

Ambii au fost avizați negativ cu scoruri de 1-5 – practic tot unanimitate, dat fiind că singurul care a votat în favoarea lor a fost cel care i-a și propus, ministrul Justiției Radu Marinescu.

(Aici poate că problema e în lege: e impropriu ca fiecare candidat să primească, practic, un vot din oficiu – din partea celui care face și propunerea, dar are și drept de vot. Căci nu e de așteptat ca ministrul să voteze împotrivă, doar Victor Ponta e capabil de asemenea dedublări. Închidem paranteza).

Lăsând la o parte controversele din jurul carierelor lor de până acum, prestația însăși a celor doi în fața CSM a fost total neconvingătoare. Nimic asumat, nimic angajant, niciun zvâc, nicio idee cât de cât originală, ei s-au mulțumit – atât în proiectele de management, cât în răspunsurile lor la întrebări – să bifeze doar ceea ce era obligatoriu de bifat, în expuneri plate și lipsite de personalitate, de un conformism înfiorător, care la final nu au putut să garanteze decât un singur lucru: niște mandate terne în oficiile pentru care au candidat, acolo unde se cer determinare, știință de carte și, mai ales, curaj. Iar membrii CSM au sancționat acest lucru.

Restul lumii

Între cele două categorii de mai sus s-au plasat candidații la funcția de procuror șef adjunct al DNA: Marinela Mincă, șefa secției judiciare din DNA, și Marius Ștefan, șeful DNA Pitești. Fără a fi sclipitori, fără a inspira atâta încredere ca primii sau atâta scepticism ca ultimii, cei doi au avut prestații – cum să le spun? – corecte. Puteau la fel de bine să fie avizați pozitiv sau negativ, ceea ce într-un fel s-a și întâmplat: Marinela Mincă a fost avziată negativ cu 1-5, iar Marius Ștefan a primit aviza pozitiv cu 5-1. Nu am temeiuri să deslușesc de ce au votat așa membrii CSM.

Și în sfârșit, îi avem pe cei doi procurori care au deținut până acum poziții de mare forță în Ministerul Public, iar acum aspiră la poziții secunde: procurorul general Alexandru Florența, pentru postul de adjunct al șefului DIICOT, și șeful DNA Marius Voineag, pentru poziția de adjunct al procurorului general. Ambii au ajuns la balotaj, cu un vot de 3-3, în care au rămas blocați după mai multe runde de vot.

Cei doi candidați au arătat o siguranță de sine care își are resortul în funcțiile pe care le-au ocupat până în prezent. Astea le-a adus un avantaj față de ceilalți candidați, care a venit însă cu un preț: faptele lor sunt prea prospete ca să fi scăpat membrilor CSM. De exemplu, ambilor le-a fost identificată, în timpul audierilor, o atitudine duplicitară față de una dintre cele mai mari controverse care macină nu doar sistemul judiciar, ci întreaga societate: prescripția faptelor penale, ca urmare a unor decizii ale CCR și ale Înaltei Curți. Asta ar putea explica balotajul la care s-a ajuns.

Ce urmează

De la declanșarea procedurii de selecție, nu puține au fost vocile care au susținut că totul e un aranjament politic stabilit la cel mai înalt nivel, prin care cei care au condus până acum destinele Ministerului Public să-și păstreze în continuare puterea, dar de pe alte poziții – de unde a rezultat și apetitul redus al procurorilor de a-și depune candidaturile. Asta în sine spune ceva despre încrederea celor din sistem față de procedurile de selecție.

La cum se prezintă lucrurile la acest moment, dacă un asemenea aranjament a existat, el pare să-și fi atins doar parțial obiectivele. Și asta datorită rolului activ pe care și l-a asumat Secția pentru procurori a CSM, care nu pare să fi fost parte a înțelegerii – poate și pentru că avizul său este pur consultativ.

Spre exemplu, Marius Voineag – atât prin planul de management, cât și prin răspunsurile date membrilor CSM – s-a erijat mai degrabă într-un veritabil viitor procuror general, și nu într-un adjunct, poziția la care aspiră. Iar un mandat puternic pentru adjunct nu are nicio noimă fără un mandat slab al procurorului general – și Cristina Chiriac s-a dovedit perfecta pentru a juca acest rol.

Următoarea mișcare aparține ministrului Justiției. Acesta are două opțiuni: fie renunță la propunerile avizate negativ și reia procedura pentru acele poziții, fie îi cheamă pe cei avizați negativ la un nou interviu și trimite totuși propunerile președintelui Nicușor Dan. Deocamdată, din declarațiile sale publice, ar înclina spre a doua variantă.

Și mai rămâne, desigur, marea necunoscută: ce va face președintele Nicușor Dan. Asta n-ar fi trebuit să fie o necunoscută dacă președintele ar fi rămas consecvent cu angajamentele sale din campania electorală. Dar sunt destule semne că ne este dat să trăim, din nou, Ziua Cârtiței: ca și predecesorul său, odată ajuns în funcție, președintele s-a acomodat.