Razia antisemită de la Vel d’Hiv – 16/17 iulie 1942 – o rușine națională asumată târziu de Franța și pe cale de a se banaliza

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Anul acesta se împlinesc 84 de ani de la razia în care au fost arestați peste 13.000 de evrei în Franța ocupată de naziști. Majoritatea au fost deportați la Auschwitz unde au fost masacrați, iar statul francez a negat pentru mult timp responsabilitatea acestui genocid.

Între 1940 – 1944, peste 77.000 de evrei de pe teritoriul Franței, o bună parte străini refugiați, inclusiv din România, au fost exterminați în diferite locuri, majoritatea la Auschwitz. Arestarea și deportarea lor, din Franța de nord ocupată de naziști, dar și din cea de sud, condusă de regimul fascist de la Vichy în frunte cu Petain și Laval, ar fi fost imposibilă la această dimensiune fără cooperarea, uneori entuziastă a autorităților franceze.

Cu toate acestea, pentru mult timp, Franța postbelică a refuzat să-și asume responsabilitatea cu privire la acest genocid.

„Nu-mi voi cere scuze în numele Franței. Republica nu are nicio legătură cu asta. Cred că Franța nu este responsabilă”, a declarat președintele Socialist François Mitterrand în 1994, care cu doi ani mai devreme devenise primul președinte francez care a participat la comemorările Vel d’Hiv – eveniment în timpul căruia a fost huiduit de unii dintre participanți, care au considerat gestul insuficient.

A trebuit să treacă 53 de ani de la razia din 1942 pentru ca președintele Jacques Chirac, succesorul lui Mitterand, să fie primul șef de stat de după război care să admită responsabilitatea Franței în această acțiune rușinoasă. “Franța a comis ireparabilul în acea zi” spunea președintele Chirac în 1995.

„Această crimă a fost comisă în Franța, de către Franța. Ea a fost, de asemenea, o crimă împotriva Franței, o trădare a valorilor sale. Aceleași valori pe care Rezistența, Franța Liberă și Dreptatea au știut să le întruchipeze cu cinste.” spunea la rândul său președintele Francois Hollande în 2012 cu prilejul comemorării a 70 de ani de la razie.

Peste cinci ani, la comemorarea de 75 de ani, proaspăt ales președinte, Emmanuel Macron a reafirmat responsabilitatea Franței. „Așadar, da, repet aici, Franța este într-adevăr cea care a organizat razia și apoi deportarea și, prin urmare, pentru aproape toți, moartea celor 13 152 de persoane de confesiune evreiască smulse din casele lor pe 16 și 17 iulie.” a spus el în 2017.

Contracandidata sa la președinție, lidera Frontului Național (dreapta populistă), Marine Le Pen a declarat în aprilie 2017 că Franța „nu este responsabilă pentru Vel d’Hiv”, lidera Reunirii Naționale (RN, fostul Front Național, dreapta populistă) Marine Le Pen și-a schimbat radical tonul în iulie 2020, salutând „memoria” victimelor raziei de la Vel d’Hiv și denunțând „noii predicatori ai urii” care „îi atacă pe compatrioții noștri evrei”. Le Pen făcea o aluzie străvezie la Eric Zemmour (el însuși evreu originar din Africa de Nord), care avea să fie rivalul ei de extrema dreaptă în alegerile prezidențiale din 2022, în care avea să fie din nou învinsă de Macron.

Dar de unde vine această reticență într-o parte a societății franceze de a recunoaște responsabilitatea statului francez în Holocaust?

Explicația provine de la faptul că partea de nord a Franței, inclusiv Parisul, erau sub ocupație germană din iunie 1940, în timp ce partea de sud era neocupată, numită statul de la Vichy (localitate în sudul Franței) sub  conducerea lui Petain și a prim ministrului Pierre Laval, dar care a colaborat strâns cu Germania, inclusiv în chestiunea deportării evreilor.

Memorialul Holocaustului de la Drancy / Foto: Petru Clej

În iulie 1942, la cererea naziștilor autoritățile guvernului de la Vichy au organizat sub conducerea șefului poliției regimului de la Vichy  o operațiune masivă în care au arestat 13.152 de evrei străini, care nu aveau sau le fusese retrasă cetățenia franceză, dintre care 4.115 copii, 5.919 femei și 3.118 bărbați de toate vârstele, inclusiv bolnavi.

Aceștia au fost duși la Vel d’Hiv (Velodromul de iarnă) unde au fost ținuți fără hrană și în condiții de igienă înfiorătoare timp de cinci zile. Apoi, copiii au fost separați de adulți și cu toții au fost duși în lagărele de tranzit de la Drancy, Beaune-la-Rolande și Pithiviers. Până la mijlocul lui august 1942 toți evreii din cele trei lagăre au fost deportați la Auschwitz. Dintre cei 13.152 de evrei numai 811 au supraviețuit războiului. În total, 42.000 de evrei din Franța au fost deportați la Auschwitz unde imensa majoritate au fost masacrați de naziști. Dar fără complicitatea regimului de la Vichy acest genocid nu ar fi putut avea loc sau în orice caz cu mult mai multă dificultate.

Comemorarea raziei din 1942 survine pe fondul exploziei antisemitismului în Franța după atacul terorist al Hamas împotriva Israelului din 7 octombrie 2023. În Franța trăiesc actualmente circa 500.000 de evrei, cea mai mare comunitate evreiască din Europa și a treia ca mărime din lume după Israel și Statele Unite, dar tot mai mulți evrei francezi se gândesc să emigreze, confruntați cu atacuri fizice care merg până la omor, hărțuire și boicoturi.

Dacă RN a pus surdină antisemitismului în schimb partidul Franța Nesupusă (LFI, extrema stângă), al cărui candidat la președinție este Jean-Luc Melenchon are un discurs abia voalat antisemit, a devenit vârful de lance al antisemitismului camuflat sub forma anti-sionismului.