Protestele din Iran: Semiluna şiită simte forţa sancţiunilor impuse de SUA Iranului

Liderii Iranului au avertizat că vor răspunde dur la continuarea protestelor, în condiţiile în care Republica islamică se confruntă cu revolte tot mai extinse pe plan intern şi în întreaga sa zonă de influenţă din Orientul Mijlociu.

O declaraţie emisă de Gărzile Revoluţionare, care supervizează securitatea internă a regimului, a calificat protestele şi dezordinile din weekend drept o ameninţare la adresa stabilităţii: „La nevoie, vom lua măsuri decisive şi revoluţionare împotriva oricărei continuări a mişcărilor de perturbare a păcii şi siguranţei oamenilor”.

(analiză publicată de The Times, preluată via Rador)

Intervenţia acestora survine unui ordin al liderului suprem, Ayatollahul Ali Khamenei, de oprire a demonstraţiilor izbucnite după creşterea preţului la carburanţi. Duminică, el i-a calificat pe protestatari drept „huligani” după ce unele benzinării şi bănci au fost incendiate şi câţiva poliţişti au fost luaţi ostatici.

Teheranul a transmis un mesaj la fel de drastic facţiunilor loiale Iranului din Irakul învecinat, a cărui capitală Bagdad suferă de asemenea de pe urma protestelor.

Şeful structurii internaţionale a gărzilor, general-maiorul Qassem Soleimani a fost trimis la Bagdad luna trecută pentru a le spune miliţiilor şiite să adopte o poziţie mai fermă împotriva protestatarilor de acolo care încearcă să răstoarne guvernul. Adil Abdel-Mahdi, premierul irakian, a ajuns la putere anul trecut cu sprijinul fracţiunilor pro-Iran. De la vizita generalului Soleimani au fost ucişi peste 300 de protestatari.

În Liban, punctul terminus a ceea ce este numit semiluna şiită din Orientul Mijlociu şi unde Iranul are diverse grade de influenţă, protestele care durează de o lună au adus în impas guvernul care încearcă să contracareze o criză bancară şi a datoriilor. Ieri, preşedintele Parlamentului, Nabih Berri, politician şiit şi aliat al Iranului, devenit o ţintă a protestelor din cauza corupţiei pentru care este renumit, a comparat Libanul cu Titanicul. „Este ca o navă care se scufundă încet, încet”, ar fi spus el unei delegaţii venite în vizită. „Dacă nu luăm măsurile necesare, se va scufunda cu totul.”

Spre deosebire de Irak, protestatarii din Liban nu au ţintit direct Iranul. Demonstranţii care provin din diversele secte religioase din Liban au preferat să atace liderii din propriile tabere.

Însă, aliaţii miliţiilor şiite Hezhollah susţinute de Iran domină cabinetul iar conducătorul acestuia, Hassan Nasrallah care părea a simpatiza cu protestatarii s-a întors între timp hotărât împotriva lor.

Protestele din toate cele trei ţări au fost declanşate de economiile neperformante, cu preţuri în creştere şi dispariţia locurilor de muncă.

Producţia economică a Iranului a scăzut din cauza reintroducerii sancţiunilor de către preşedintele Trump; Irakul a fost lovit de scăderea preţului petrolului în timpul încercării de reconstrucţie după războiul împotriva ISIS, iar Libanul a acumulat o uriaşă datorie naţională prin traiul peste resursele proprii, ani la rând.

Toate cele trei ţări suferă din cauza corupţiei şi inechităţii uriaşe, conservate de ordinea politică parţial susţinută cu forţa armată a miliţiilor şiite sprijinite de Iran: unităţile de securitate ale Gărzilor Revoluţionare Baseej din Iran, Hezbollah din Liban şi Forţele de Mobilizare Populare dominate de şiiţi din Irak.

Impresia de criză economică este agravată de asemenea de ostilitatea americană faţă de Iran, care nu-şi mai poate permite să-şi subvenţioneze aliaţii.

Hezbollah a fost silit să anuleze plăţile acordate luptătorilor veterani şi clasei muncitoare şiite în toată zona sudică a Libanului. Kamel Wazne, economist din Beirut, spune că sancţiunile impuse de SUA băncilor libaneze care făceau afaceri cu firme afiliate Hezbollah au afectat încrederea în sistemul bancar. „Intenţia a fost să fie ceva împotriva Hezbollah, dar s-a dovedit a acţiona împotriva tuturor celor din Liban”, a spus el.

Protestele din Liban s-au desfăşurat în mare parte în mod paşnic, deşi au fost bande de bărbaţi, despre care s-a spus că au fost trimise de Hezbollah şi partidul Amal al dlui Berri, care au atacat mitingurile şi forţele de securitate s-au confruntat cu mii de protestatari antiguvernamentali care încercau să-i împiedice pe legislatori să participe la o sesiune a parlamentului de marţi.

Iranul se teme că duşmanii săi din Occident ar fi sponsorizat revoltele din toate cele trei ţări – sau cel puţin au de profitat de pe urma acestora. Ordinele de reprimare sunt parţial menite a demonstra că Teheranul rămâne ferm pe poziţie.

Conform agenţiilor de ştiri, a Studenţilor Iranieni şi Fars, trei membri ai forţelor de securitate iraniene au fost înjunghiaţi şi ucişi de „răzvrătiţi”, în apropiere de Teheran.

Agresorii dotaţi cu cuţite şi macete au atacat un membru al Gărzilor Revoluţionare şi doi luptători din miliţiile Basij, relatează agenţiile de presă.

Un comentariu amplu al agenţiei de ştiri semioficiale Fars a recunoscut gravitatea protestelor dar afirmă că Ayatollahul Khamenei nu a avut de ales din punct de vedere etic sau politic, fiind silit să rămână ferm pe poziţie.

Scurgere a unor documente secrete

Iranul a câştigat o „abundenţă de informaţii” ca urmare a retragerii forţelor americane din Irak de către preşedintele Obama, în 2011, căutându-i pe agenţii CIA şomeri şi plătindu-i pentru a le dezvălui secretele, potrivit unui raport.

Mesajele secrete din Iran, care au făcut obiectul unei scurgeri de informaţii, arată că de teama viitorului care le era rezervat după retragerea SUA, agenţi activi ai CIA şi-au oferit serviciile iranienilor, potrivit raportului scurs şi publicat în comun de New York Times şi website-ul The Intercept.

Unul din agenţi, numit Donnie Brasco de CIA, le-a spus noilor săi stăpâni locaţia unor case conspirative, nume ale altor agenţi, detalii ale antrenamentului la care fusese supus şi locurile unde se întâlnea cu cei care îl plăteau.

Documentele secrete dezvăluie de asemenea amploarea „jocului dublu” pe care îl făceau politicienii irakieni de rang înalt care se foloseau şi de SUA şi de iranieni în competiţia pentru influenţă în ţară.

Autor: Richard Spencer / Traducerea: Adriana Buzoianu