Proiectul Constituției Statului Palestina ignoră total statul Israel, un semn al reticenței Autorității Palestiniene de a recunoaște pe deplin un stat evreu (OPINIE)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Publicat recent, textul Constituției Statului Palestina în engleză (textul în arabă aici) conține nu mai puțin de 162 de articole și definește caracterul arab și musulman al statului declarat dar inexistent la ora actuală și nu conține nici măcar o singură referire la Israel, evrei sau iudaism.

Din traducerea textului aflăm că “Palestina este parte a patriei arabe iar arabii palestinieni parte a națiunii arabe” (art.1).

Art 3. prevede: „1. Ierusalimul este capitala Statului Palestina și centrul său politic, spiritual, cultural și educațional, precum și simbolul său național. 2. Statul se angajează să-și păstreze caracterul religios și să-și protejeze valorile sacre islamice și creștine, precum și statutul său juridic, politic și istoric.”

Textul nu precizează la care parte a Ierusalimului se referă și deci se poate conchide că e vorba de întregul oraș, aflat la ora actuală sub controlul Israelului. Oricum, niciodată oficial Ierusalimul nu a fost atribuit în integralitate unui stat arab: rezoluția 181/II din 29 noiembrie 1947 a Adunării Generale ONU prevedea un statut de protectorat internațional pentru Ierusalim, dar în urma războiului declanșat de cinci state arabe pe 14 mai 1948 împotriva Israelului și după armistițiile din 1949, Ierusalimul a fost împărțit în două partea de vest revenind Israelului, iar partea de est statului arab (nu palestinian, această denumire oficială nu exista la acea dată), dar aceasta a fost anexată de Iordania în 1950 împreună ca parte a ceea ce azi se numește Cisiordania, ocupată împreună cu Ierusalimul de est și Gaza de Israel în timpul Războiului de Șase Zile din iunie 1967.

Observați și absența oricărei referiri la iudaism, religia care precedă creștinismului cu cel puțin un mileniu și islamului cu cel puțin 1.600 de ani la Ierusalim.

“Articolul 4 – Islamul, Sharia și Creștinismul. 1. Islamul este religia oficială în Statul Palestina. 2. Principiile Sharia islamică reprezintă o sursă principală de legislație. 3. Creștinismul are statutul său în Palestina, iar drepturile adepților săi sunt respectate.” Din nou, iudaismul este absent, ca și evreii. Nu știm exact care sunt frontierele Palestinei, dar statul, din acest articol, rezultă că este “Judenrein”, apropos de acuzația că Israelul, unde trăiesc două milioane de arabi, imensa majoritate musulmani, este un stat care practică “apartheidul”.

“Articolul 11 ​​– Organizația pentru Eliberarea Palestinei. Înființarea Statului Palestina nu diminuează statutul Organizației pentru Eliberarea Palestinei ca unic reprezentant legitim al poporului palestinian.” Dar deja acest text a fost respins de Hamas, care controlează Gaza, care l-a calificat drept “o încercare eșuată a Autorității Palestiniene de a se salva de dezvoltările istorice”, potrivit unui lider Hamas Bassem Naim, citat de televiziunea publică israeliană. „Trebuie să respingem această constituție, deoarece oamenii aflați sub ocupație nu redactează constituții conform standardelor ocupantului. Noi nu scriem tabele pentru aranjarea vieții în închisoare, ci trebuie să scriem cu sânge și unitate documentul libertății noastre complete și al întoarcerii noastre”, a mai spus fruntașul Hamas, organizație teroristă care are ca scop declarat distrugerea statului Israel.

Un alt semn al duplicității Autorității Palestiniene este art. 24, Familiile martirilor, victimele genocidului, care prevede: “Statul Palestina și instituțiile naționale relevante depun eforturi pentru a oferi protecție și îngrijire familiilor martirilor, răniților, prizonierilor și celor eliberați din închisorile de ocupație, precum și victimelor genocidului, și pentru a-i urmări pe autorii acestor crime în fața justiției.” Pentru cine nu este familiar cu termenul de “martir” în limbajul palestinian el are semnificația de persoană care și-a pierdut viața în lupta împotriva “ocupației”, care din nou în limbaj palestinian înseamnă statul Israel. Aici sunt incluși și cei care au ucis peste 4.000 de civili israelieni (potrivit surselor oficiale israeliene) după semnarea acordurilor de la Oslo din 1993 de Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei, devenită ulterior Autoritatea Palestiniană. Iar cei eliberați din închisorile de “ocupație” sunt în majoritate autori ai unor atentate teroriste, cu precădere împotriva civililor palestinieni.

Lideri occidentali au făcut presiuni asupra liderului palestinian Mahmoud Abbas să pună capăt a ceea ce în engleză a fost denumit “pay for slay – plată pentru omor”. Abbas a promis să se conformeze dar nimic nu s-a schimbat.

Și pe urmă ce înseamnă termenii de ocupație și genocid, despre cine e vorba? Cumva despre statul Israel? Atunci de ce nu este menționat în clar? Mai ales că oficial după 1993 conducerea palestiniană recunoaște dreptul la existență a statului Israel.

Palestinienii au ratat mai multe ocazii după 1993 să accepte formarea unui stat funcțional, mai ales în anul 2000 când Yasser Arafat a refuzat planul propus de președintele de atunci al Statelor Unite, Bill Clinton. Conducerea palestiniană de azi continuă prin acest proiect de constituție politica arabă de după 1947 – 1948, a refuzului de a accepta dreptul la existență a statului Israel. Care există de aproape 78 de ani, deși în manualele școlare palestiniene harta sa nu apare, iar incitarea la ură împotriva evreilor (nu doar a israelienilor) este propagată la copii de la vârste foarte fragede. Iar faptul că în acest document Autoritatea Palestiniană nu menționează pe nume statul Israel, deși îl acuză de ocupație și genocid și mai ales nu definește clar frontierele acestui stat care există doar pe hârtie, nu poate însemna decât un singur lucru: că dorința de anihila statul Israel este neschimbată, aceeași din 1948, când statele arabe au pornit un război de nimicire, promițând că-i vor “arunca pe evrei în mare”.