Profesorul Lazăr Vlăsceanu: Deschideri și erori de inițiere ale României educate

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Analiză semnată de sociologul Lazăr Vlăsceanu, cercetător și profesor al Universității din București, cu doctoratul în Sociologie obținut la London University, Institute of Education, în 1976, autor a numeroase volume și cercetări și cel care a realizat selecţia textelor şi studiul introductiv la: “Basil Bernstein, Studii de sociologia educaţiei”:

Un eveniment care de regulă se produce o dată pe deceniu sau chiar la intervale mai lungi de timp ne-a trezit din toropeala caniculei: lansarea de către Președintele Republicii, dl Klaus Iohannis, a propunerilor proiectului România educată. Evenimentul anunță direcții de acțiune care se vor a fi, înainte de toate, deschizătoare. Au menirea: de a accelera dezvoltarea economică a țării cu un capital uman mai bine educat și adaptat noilor construcții digitale și ecologice; de a reconfigura dezvoltarea socială prin generalizarea acelor competențe cognitive și profesionale care ar determina cei aproape 60% din copiii actuali ai națiunii să evadeze din stările cronice de sărăcie și analfabetism; de a înălța asimilarea unor valori culturale la rangul de ghiduri ale realizării noului saeculum național și european al generației actuale.

Intrarea în perioada noului Proiect ar marca nu numai deschideri, ci și despărțiri. Îndeamnă la părăsirea tuturor improvizațiilor, corectărilor și recorectărilor, a pretinselor schimbări sau simulări de ameliorări, toate succedate haotic și cel mai adesea fără nicio noimă. De la Legea nr 1/2011 până acum nu mai asistasem decât la înfrângeri de vise și fracturări de împliniri care au adus educația românească la niveluri comparabile, prin rezultate, cu epoca interbelică a secoului XX. Pare că nu-i întâmplător că Proiectul menționează Legea nr 1/2011 ca o variantă care prin revizuire i-ar consacra transpunerea legislativă.

Auspiciile sub care este pus Proiectul sunt dintre cele mai înalte. Necesitatea a ceea ce se consideră a fi operaționalizarea rezultatelor este deja inclusă în Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024, amintindu-ne, dacă mai era nevoie, că educația de calitate este o condiție indispensabilă a asigurării securității naționale. Finanțarea acțiunilor din Proiect se bazează și pe resursele ce vor fi oferite european prin marea promisiune a Planului Național de Redresare și Reziliență.

Iată că premisele pe care le afirmă și propunerile avansate par să fie convergente spre aceeași direcție: România educată intenționează să deschidă o epocă nu numai pentru educație, ci și pentru țară ca întreg. O să reușească?

Deocamdată, România educată este doar un proiect, iar Președintele Republicii ne asigură că scopul său nu este numai acela de “[…]a identifica probleme și soluții, ci și de a cataliza energii […]”. Pentru mine, efectul catalictic a fost dominant. Am navigat printre cele peste 500 de obiective și măsuri (cu destulă dificultate, fiind prea multe și lipsite de orice relații de convergență!), am comparat rezultate ale unor opțiuni anunțate de proiect cu cele relevante de analize comparative (care lipsesc din Proiect!), am prospectat consecințe ale unor propuneri destul de ciudate și m-am întrebat cum de au fost făcute (simple scăpări?!). Cele mai insistente au fost, însă, întrebările care mi-au tot revenit după ce am reflectat asupra celor citite. Și nici nu știu cui să le adresez. Că doar nu mă voi duce cu ele la Dl Președinte (Sic!). Dați-mi voie ca patru dintre ele să vi le menționez Dvs, cititorii acestui text, întrucât vizează premisele de bază, punctele de plecare și de sprijin, domeniile de intervenție și rostogolire ale realizărilor specifice celor peste 500 de obiective, măsuri, priorități sau ce or mai fi ele. În absența unor răspunsuri potrivite la aceste întrebări, mă tem că  Proiectul ar avea de pierdut pentru simplul motiv că și-ar ignora punctele de plecare și ar cădea rapid în eroarea de inițiere. 

• Citește pe Edupedu.ro analiza integrală semnată de sociologul Lazăr Vlăsceanu