EXCLUSIV Probă de lăcomie în Justiție: industria diurnelor. Magistrații și-au acordat drept la diurnă chiar dacă sunt detașați în interiorul aceleiași localități: mii de lei pe lună făcuți din pix

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Scandalurile din justiție din ultimele săptămâni au devoalat o chestiune prea puțin cunoscută până acum în afara sistemului judiciar: cea a delegării și detașării magistraților în alte posturi decât cele pe care le ocupă în mod curent.

Conducătorii de instanțe spun că aceste detașări sunt dictate de rațiuni manageriale, acuzatorii spun că sunt o formă de retribuție subterană, prin diurne, acordată discreționar de către șefii instanțelor.

O parte din dimensiunea fenomenului a arătat-o vinerea trecută Ramona Grațiela Milu, membru CSM: două treimi din posturile de conducere din instanțele din România sunt ocupate prin detașare sau delegare. La asta se adaugă aici și un număr necunoscut de posturi de simplu judecător care sunt ocupate în același mod. Cum s-a ajuns aici?

O lege corectă la vremea ei, dar răstălmăcită între timp prin supra-interpretare, o jurisprudență neunitară și o decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție au născut și au consolidat acest fenomen: detașarea magistraților ca formă de a răsplăti, prin diurne, loialități personale sau de grup.

De la ce spune legea la cum se interpretează ea

În aprilie 2006, guvernul a adoptat o ordonanță de urgență privind salarizarea din justiție, în care unul dintre articole preciza: „Judecătorii și procurorii care sunt detașați sau delegați în altă localitate decât cea de domiciliu beneficiază de o diurnă de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară”.

Scopul și rațiunea legii păreau legitime și destul de clare: dacă magistratul este dislocat din locul în care își desfășoară în mod obișnuit activitatea, este îndreptățit să primească o diurnă.

O diurnă de 2% din salariul brut e o sumă considerabilă, sensibil mai mare decât diurnele pe care le primesc ceilalalți angajați din administrația publică. La 22 de zile lucrătoare pe lună, înseamnă o majorare cu 75 la sută a salariului net – iar salariile din justiție nu sunt deloc mici. Diurna nu se impozitează și nu este afectată de contribuții de asigurări sociale. În cifre: la un salariu brut de 15.000 de lei, numai din diurnă se strâng 6.600 de lei.

Vreme de câțiva ani, legea a fost interpretată conform scopului și rațiunii pentru care a fost elaborată. Până când, la o dată neprecizată, unii magistrați au descoperit o breșă, cu ajutorul căreia au pretins că ar fi și ei îndreptățiți să primească diurne, în pofida practicii de până atunci.

Exemplul clasic. Un magistrat își începe cariera la o Judecătorie dintr-un orășel de provincie, acolo unde își are și domiciliul. Ulterior avansează în carieră și ajunge judecător la nivel de Tribunal. Se mută în reședința de județ, dar își păstrează domicilul din buletin în orășelul de unde venea. Dacă din postura de judecător de Tribunal este apoi este detașat la Curtea de Apel din aceeași capitală de județ, este el îndreptățit să primească diurnă?

Strict după litera legii, se pare că da: scrie că primește diurnă dacă noul job nu e în localitatea unde are domiciliul, punct  După spiritul ei, se pare că nu: nu e vorba totuși de o dislocare din mediul său obișnuit, pentru că ambele joburi sunt în aceeași locațitate.

Cei care au considerat că au acest drept au deschis procese împotriva Ministerului Justiției, iar instanțele au dat decizii contradictorii: unele le-au acceptat pretențiile, altele li le-au respins. De aici s-a născut o practică neunitară, care cerea intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Studiu de caz: judecătorul Andrei Rus

Andrei Rus este judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție din anul 2018. Este unul dintre favoriții sistemului instalat la vârful Justiției. Printre altele, el a fost judecător-raportor în decizia ICCJ care, în pofida Curții de Justiție a UE, a prelungit înapoi în timp, până în 2014, perioada în care infractorii pot scăpa prin prescripție. Tot el a fost unul dintre judecătorii care l-au scăpat de acuzațiile de luare de mită pe Nicolae Bănicioiu, fostul ministru PSD al Sănătății.

Pe 17 decembrie 2024, CSM a aprobat detașarea judecătorului Andrei Rus de la Înalta Curte la Ministerul Justiției, cu scopul de a fi trimis ca magistrat de legătură în relația cu Regatul Spaniei. Și-a început misiunea la Madrid pe 1 februarie 2025.

Conform legii, Andrei Rus a primit tot pachetul de beneficii de care se bucură un diplomat cu rangul de ministru-consilier, al treilea în ierarhia diplomatică, după ambasador și consul șef: salariu în euro, plata chiriei în Spania, indemnizații pentru familie și pentru întreținerea casei din țară etc. Nu era însă suficient.

La patru luni după ce și-a preluat postul din Spania, Andrei Rus a deschis la Tribunalul Sibiu un proces prin care a chemat în judecată Ministerul Justiției, cerând ca să-i fie plătită și diurna de detașare de la Înalta Curte la Ministerul Justiției – adică 75 la sută din salariul de judecător la Înalta Curte. În cifre: la un salariu de 20.000 de lei, diurnele înseamnă 8.800 de lei pe lună. Plus dobânzile penalizatoare de la momentul plecării în misiune externă (acum fix un an) și până la momentul plății.

A prezentat instanței cartea de identitate, unde figura cu domiciliul stabil în Sibiu, și ordinul de detașare de la Înalta Curte la Ministerul Justiției – ambele cu sediul în  București, la o distanță de doi kilometri una de alta. Era detașat? Era. Avea domiciliul în altă localitate decât București? Avea. Deci avea dreptul să ceară și diurnă de magistrat.

Procesul de la Înalta Curte

În paralel cu acțiunea în instanță a lui Andrei Rus, se petreceau lucruri și la Înalta Curte. Trei instanțe din țară – Tribunalul Ilfov, Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Craiova – au cerut instanței supreme să să dezlege chestiunea de drept născută din situații similare celei în care se afla Andrei Rus: au dreptul la diurnă magistrații care lucrează permanent într-o localitate și sunt detașați în aceeași localitate, doar pentru că figurează cu domiciliul din acte în altă parte?

Pe 17 martie 2025, un complet de 19 judecători a analizat exclusiv litera legii, ignorându-i complet spiritul, și a stabilit că da: au acest drept. Decizia este obligatorie pentru toate instanțele din țară. Instanța supremă a invocat inclusiv o decizie a Curții de Justiție a UE, deși aceasta din urmă spune clar că se acordă diurnă doar dacă magistratul este dislocat din locul în care își desfășoară în mod curent activitatea, fără să pomenească nimic de domiciliul din acte.

Andrei Rus a depus și această decizie la dosarul de la Sibiu, iar judecătorul nu a putut decât să ia act de ea și să dispună ca Ministerul Justiției să-i plătească diurne retroactiv, plus dobânzi penalizatoare. Urmează apelul, dar verdictul e lesne de ghicit, dată fiind decizia obligatorie a Înaltei Curți.

Epopeea locativă a judecătorului Rus

Andrei Rus este originar din Baia Mare, oraș în care și-a și început activitatea de judecător. Apoi a fost președinte al Curții de Apel Oradea și vicepreședinte al Curții de Apel Alba Iulia între 2014 și 2018, când a venit în București, la Înalta Curte.

Potrivit declarațiilor sale de avere, între 2014 și 2020, a avut permanent domiciliul din buletin în Baia Mare, deși a lucrat la Oradea, Alba Iulia și București. În anul 2021 însă, și-a făcut buletin de București – o atestă declarația de avere din acel an.

Toate declarațiile sale de după 2022, spre deosebire de cele precedente, au anonimizată și localitatea de domiciliu, astfel că nu am putut identifica exact momentul în care Andrei Rus a renunțat la buletinul de București și s-a făcut sibian. Cel mai probabil, a valorificat faptul că soția sa, fosta judecătoare Alexandra Rus, este sibiancă de loc și deține acolo trei locuințe, împărțite cu fostul său soț.

L-am contactat pe Andrei Rus ca să ne spună momentul în care s-a făcut sibian și mai ales motivele pentru care a făcut-o. A refuzat orice discuție cu noi și ne-a trimis la dosarul de la Tribunalul Sibiu. Numai că acolo este consemnat sec doar faptul că are buletin de Sibiu, nu și circumstanțele care l-au făcut să ia această decizie.

Detaliul e important. Dacă mutarea s-a făcut cu puțin timp înainte de plecarea la postul de la Madrid, premeditarea este practic dovedită: a apelat la acest truc locativ pentru a-și asigura succesul în instanță în obținerea diurnelor. Iar decizia Înaltei Curți i-a slujit perfect acest obiectiv.

Latinii aveau un dicton aparent paradoxal: „Summum jus, summa injuria”. Adică: „Cu cît mai mult drept, cu atât mai multă nedreptate”. Expresia avea rolul de a atrage atenţia asupra aplicării excesiv de rigide a normelor juridice, fără a se ţine seama de scopul şi raţiunea legii – ceea ce duce la subminarea însăși a ideii de justiție.

În procesul privind diurnele, Înalta Curte a ilustrat impecabil dictorul latin.

UPDATE Prin legea 141 din 2025, pentru care Guvernul Bolojan și-a angajat răsunderea, diurnele magistraților au fost reduse la nivelul celor de care beneficiază și ceilalți angajați din administrație, adică la 23 de lei. Sumele restante din trecut oricum rămân a fi plătite, însă eșalonat, potrivit aceleiași legi.