Principalele argumente pentru care legea pensiilor magistraților este constituțională (Motivarea Curții Constituționale)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Curtea Constituțională a motivat decizia prin care a respins sesizarea Înalte Curți cu privire la legea privind pesniile magistraților, pentru care Guvernul Bolojan și-a angajat răspunderea.

Instanța de contencios constituțional a respins, pe rând, toate criticile formulate la lege de către Înalta Curte de Casație și Justiție, atât cele extrinseci (care priveau modalitatea de legiferare), cât și pe cele intrinseci (privitoare la conținut). Le prezentăm pe cele mai importante:

Astfel în ceea ce privește faptul că legea a fost adoptată prin angajarea răspunderii guvernului, CCR a statuat că „Aspectele învederate în expunerea de motive întrunesc elementele necesare calificării lor ca fiind o situație urgentă care impune adoptarea măsurilor conținute în legea criticată. Decizia Guvernului de a-și angaja răspunderea reprezintă o măsură luată in extremis, având în vedere deficitul bugetului general consolidat. Reglementările adoptate reprezintă un răspuns energic și necesar la situația financiar-bugetară a statului. Rezultă, de asemenea, că se impunea adoptarea unor asemenea măsuri cu maximă celeritate în condițiile în care apelarea la procedura generală de legiferare ar fi însemnat o prelungire în timp a crizei financiar-bugetare a statului și adâncirea deficitului public”.

De asemenea, „Curtea Constituțională nu are competența de a examina oportunitatea inițierii unui demers legislativ și nici de a cuantifica impactul bugetar pe care le au măsurile legislative promovate sau care ar trebui promovate. De asemenea, Curtea Constituțională nu are nici competența de a stabili măsurile legislative ce trebuie promovate. Ca atare, Curtea nu poate controla calculele de natură financiară prezentate de Guvern în expunerea de motive a legii sau în punctul de vedere formulat și nici nu are competența de a verifica oportunitatea diverselor politici publice promovate, cum nici Înalta Curte de Casație și Justiție nu își poate aroga această prerogativă”.

Cât privește fondul legii, CCR arată că „În prezent, pensia de serviciu din sistemul justiției cuprinde două elemente: contributiv și, respectiv, necontributiv. Ca atare, pensia de serviciu nu este eliminată pentru nicio categorie de personal din sistemul justiției. Prin urmare, personalul din sistemul justiției, la împlinirea vârstei standard de pensionare, poate opta între pensia din sistemul public general și cea de serviciu, de asemenea, publică. În plus, indiferent de opțiune, această pensie poate fi cumulată cu pensia rezultată din Pilonii II și III (obligatorie/facultativă)”.

O altă critică a Înaltei Curți viza presupusa discriminare între magistrați șiu alte categorii de beneficiari de pensii speiale, asupra cărora guvernul nu a operat modificări pnâ acum. Curtea Constituțională răspunde:

„Cu privire la critica de neconstituționalitate care vizează discriminarea personalului din justiție în raport cu alte categorii de personal beneficiare de pensii de serviciu în sensul în care în privința acestora din urmă nu au fost operate modificări legislative similare, Curtea constată că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege cu o altă lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției”.

„Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situație nu se pune în discuție o chestiune privind constituționalitatea, ci una de coordonare a legislației în vigoare, ceea ce este de competența autorității legiuitoare”.

Un element central al criticilor aduse legii vizează cuantumul noilor pensii ale magistraților, care ar fi reduse prea mult. Curtea Constituțională explică de ce a respins și acest argument: „Curtea reține că statutul magistraților trebuie să le garanteze acestora, la data la care au împlinit vârsta legală pentru încetarea funcției și după ce au exercitat profesia de magistrat o anumită perioadă, plata unei pensii al cărei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remunerații primite pentru activitatea judiciară desfășurată.

Cu privire la caracterul satisfăcător sau nu al cuantumului astfel obținut, Curtea reține că nu are competența de a stabili nici valoarea nominală de referință a nivelului pensiei de serviciu și nici valoarea procentuală ce se aplică asupra bazei de calcul pentru ca pensia de serviciu astfel calculată să reflecte un nivel cât mai apropiat de/comparabil cu venitul aferent funcției, gradului profesional, vechimii avute în vedere la data pensionării.

Curtea observă că există un raport adecvat între cuantumul pensiei medii din sistemul public de pensii și cel al pensiei de serviciu a personalului din sistemul justiției, stabilite potrivit legii criticate, ceea ce indică o congruență axiologică între soluția legislativă criticată și cerințele impuse de CJUE în jurisprudența sa”.

Mai simplu spus, pensiile magistraților, chiar așa reduse, sunt în continuare semnificativ mai mari decât pensia medie din sistemul public de pensii, ceea ce respectă exigențele Curții de Justiție a UE.

Legea urmează să ajungă la promulgare, la președintele Nicușor Dan. Dacă acesta nu va cere reexaminarea, ea va intra în vigoare la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial.

Motivarea integrală poate fi citită aici: https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2026/02/Decizie_153_2026.pdf