Președintele sârb Vucic, declarație care lansează controversa legată de tranzacția cu Gazprom: Rusia a acceptat oferta de un miliard de euro de la compania ungară MOL, deși Serbia oferea dublu pentru compania petrolieră NIS

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Președintele sârb Aleksandar Vucic a declarat luni că Rusia a acceptat oferta de un miliard de euro de la compania ungară MOL pentru achiziția participației Gazprom în cadrul firmei sârbe de petrol și gaze NIS, deși Serbia oferea dublu, transmite presa locală.

El a declarat pentru postul de televiziune pro-regim Blic că Belgradul oficial este dispus să plătească dublu pentru participația Gazprom Neft la NIS. „Eram dispuși să plătim 2 miliarde de euro, chiar mai mult decât atât”, a spus el.

Vucic a spus că știe motivul pentru care participația rusească la NIS nu a fost oferită Serbiei, dar nu dorește să o facă publică pentru a evita punerea în pericol a intereselor statului.

”Pentru mine, motivele sunt clare, fără echivoc, de înțeles, dar dacă sunt acceptabile sau nu este altceva”, a spus el și a adăugat că știe că participația Gazprom Neft nu va fi oferită Serbiei.

Declarația lui Vucic aruncă încă un semn de întrebare asupra relației dintre guvernul Ungariei (acționar principal la MOL) și Rusia.

Nu e clar de ce Rusia ar accepta o ofertă inferioară pentru participația Gazprom.

Statul român s-a opus unei prezențe mai puternice a MOL în România tocmai din cauza relațiilor neclare cu regimul dictatorial al lui Vladimir Putin.

Compania ungară MOL, controlată de guvernul Viktor Orban, a negociat cu compania rusă Lukoil posibila cumpărare a unor active din România, au declarat pentru Economedia și G4Media surse oficiale în 2024. Printre activele negociate s-au numărat concesiunea din Marea Neagră (perimetrul Trident) și rafinăria din Ploiești.

Afacerea a fost însă „descurajată puternic” de reprezentanții statului român, potrivit surselor Economedia. Motivul e legat de suspiciunile față de acțiunile guvernului de la Budapesta, care ar fi ajuns să controleze atât o concesiune strategică din Marea Neagră, cât și o felie semnificativă din piața de rafinare din România (circa 20%).