Preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor: Sângele celor morţi cere dreptate şi noi nu putem, ca victime, să iertăm şi să uităm aceste lucruri

Viorel Ene, preşedintele şi fondatorul Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, a declarat pentru News.ro că trebuie făcută dreptate celor morţi în urma violenţelor din 1990 din Piaţa Universităţii, astfel că nici după aproximativ 30 de ani, nu renunţă la plângerea penală. „Este un dosar politic, sunt oameni care trebuie apăraţi”, a mai spus el, dar „sângele celor morţi cere dreptate şi noi nu putem, ca victime, să iertăm şi să uităm aceste lucruri aşa că mergem înainte”.

Viorel Ene, care în 1990 lucra la Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice, era susţinător al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat şi a participat la demonstraţiile din Bucureşti. După alegerile câştigate cu 85% de Ion Iliescu şi cu 66-67% de FSN (Frontul Salvării Naţionale), „este inexplicabil”, spune el, de ce a fost nevoie de o astfel de intervenţie violentă.

„Puteau da orice lege voiau, aveau puterea absolută. Nu se explica în niciun fel ce s-a întâmplat apoi”.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

După şedinţe în care a fost decisă „eliberarea” Pieţei Universităţii, pe 13 iunie, în jurul orei 05.00, „au fost mobilizaţi şi vreo 5.000 de muncitori de pe la sindicatele din Bucureşti şi au venit peste tinerii care erau în greva foamei în faţa Teatrului Naţional”. O parte au scăpat şi 242 de persoane au fost duse la unitatea militară de Jandarmerie din Măgurele, reţinute mai multe ore, potrivit documentelor obţinute de Asociaţie.

„Au început atunci diversiunile. Au blocat Piaţa pe toate laturile. Au început provocările, pentru că oameni care erau infiltraţi au continuat amplificarea tensiunii. Am trăit acele clipe, am fost acolo toată ziua de 13 iunie. După ce poliţia s-a regrupat în spatele spitalului Colţea, ne-am trezit vreo două sute de oameni că nu ştiam ce se întâmplă. La ora 17.00, Marian Munteanu şi liderii studenţilor au spus «staţi pe loc, nu va duceţi nicăieri, nu atacaţi instituţiile statului, este o diversiune»”.

Dar au fost grupuri, unul cu Doru Mărieş în frunte, care au atacat instituţii, spune Ene. „Pentru evenimentele din 13 iunie au fost două grupări arestate şi judecate – cea care a atacat Televiziunea şi cea care a atacat Ministerul de Interne. Ultima sentinţă s-a dat în 1992”, a precizat Ene.

El a subliniat că armata a fost mobilizată şi că a deschis focul. „După nici şase luni de la Revoluţie, din ordinul lui Iliescu, armata şi poliţia au ieşit înarmate şi cu muniţie de război împotriva unor civili neînarmaţi, care strigau”.

După ora 18.00 a început să se tragă, aminteşte Ene. Oficial, sunt 4 morţi şi 18 răniţi prin împuşcare, o persoană a murit din cauza unui infarct şi o alta, în zona Televiziunii, a fost înjunghiată mortal.

„Noi am depus plângere pentru aceşti decedaţi, aveam şi declaraţii de la medici care lucrau zilele acelea în spitale la care au fost aduşi cei împuşcaţi, pentru că ei au decedat ulterior. Mie mi-au dat în cap, am paralizat, dar nu am murit, alţii au murit din cauza rănilor”.

Ene afirmă că „au fost 20.000 de oameni aduşi în Bucureşti, dintre care 5.000 din Valea Jiului”.

El a fost rănit pe 14 iunie şi deţine „un certificat medico-legal de 93 de zile”: „Am stat în trei spitale din România, am fost în Germania, cu azil politic, şi acolo am fost operat, după doi ani m-am întors”.

Oficial, au fost înregistraţi aproximativ 560 de răniţi, dar Asociaţia a numărat, în baza documentelor din spitale, 762.

Plângerea penală colectivă a fost depusă în 1997. Dosarul a primit de mai multe ori „neîncepere”, iar cel mai recent a fost redeschis în 2016. A ajuns la Înalta Curte, dar pe Cameră preliminară, explică Ene. Un judecător a desfiinţat toate probele, decizie contestată de Asociaţie. După trei ani, judecătorul Constatin Epure a dat motivarea, contestată ulterior. Prima înfăţişare a avut loc pe 14 mai 2020 şi au primit termen pe 14 septembrie 2020. Dosarul nu se judecă propriu-zis. Pe Camera preliminară se judecă dacă au fost administrate corect sa nu probele, dacă au fost sau nu încălcate drepturile inculpaţilor.

„Este un dosar politic. Sunt oameni politici care trebuie apăraţi, Ion Iliescu şi toţi ai lui, toate serviciile implicate în represiune. Este foarte clar că au transmis pe multe căi. Masoneria protejează şi ea şi SRI-ul la fel. Plus oameni din servicii, din armată, din poliţie şi ne confruntăm şi cu turnători care au tot interesul să dispară acest dosar”, a mai declarat Ene. „Sângele celor morţi cere dreptate şi noi nu putem, ca victime, să iertăm şi să uităm aceste lucruri şi aşa că mergem înainte”, a concluzionat directorul asociaţiei.

sursa foto: Agerpres/ Mihaela Tufega