Patru condiții ca dezinfecția să funcționeze într-un spital. Câte sunt îndeplinite?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

De la alegerea produsului la modul în care este aplicat zilnic, lanțul prevenției se poate rupe în puncte pe care puțini le verifică.

Într-un spital românesc, un flacon de dezinfectant ajunge pe masa de lucru a asistenței medicale după ce a trecut prin: aprobare bugetară, licitație publică sau achiziție prin distribuitor, depozitare centrală și distribuție internă. Fiecare pas presupune conformitate. Fiecare bifă există în registru. Și totuși, România rămâne una dintre țările europene cu cea mai mare discrepanță între infecțiile raportate și cele estimate.

Datele Ministerului Sănătății prezentate la finalul anului 2024 indică o rată de 3,2% a infecțiilor asociate asistenței medicale – încă la jumătatea mediei europene de 6-7%, conform celui mai recent raport ECDC. Aceasta discrepanță nu reflectă performanță. Reflectă sub-raportare sistemică. Iar ceea ce se întâmplă în spatele cifrelor neraportate este și mai îngrijorător: probele identificate în spitalele românești au un indice de rezistență la antimicrobiene de 68,7% – de peste trei ori mai mare decât mediana UE de 21,8%. Puținele infecții pe care le identificăm sunt disproporționat de periculoase.

Discuția publică despre dezinfecție în spitale se oprește, de obicei, la produs: ce dezinfectant s-a folosit, dacă avea aviz, dacă era diluat corect. Sunt întrebări esențiale. Un produs ales greșit, subdozat sau utilizat pe suprafețe pentru care nu este testat nu protejează pe nimeni, indiferent cât de riguros este protocolul din spatele lui. Alegerea corectă a produsului este prima verigă dintr-un lanț de prevenție, nu o formalitate de achiziție.

Dar produsul potrivit, singur, nu este suficient. Prevenția infecțiilor funcționează doar atunci când patru componente sunt aliniate simultan: produsul corect ales și testat pentru contextul specific, protocolul adaptat realității din teren, personalul instruit să înțeleagă de ce face ceea ce face, și decizia managerială care tratează prevenția ca investiție, nu ca un cost de minimizat. Când oricare dintre aceste componente lipsește, lanțul se rupe.

În România, lanțul se rupe frecvent. Doar 18,5% dintre paturile de spital au dezinfectant la îndemână, față de media europeană de 49,2%. Deși flaconul parcurge tot traseul birocratic, ajunge prea rar acolo unde contează: la patul bolnavului. Iar conformitatea, în forma ei actuală, măsoară procesul, nu rezultatul. Verifică dacă fluxul a fost respectat – nu dacă pacientul a fost protejat.

O componentă critică, adesea ignorată, este instruirea aplicată. Un asistent medical care știe că trebuie să aplice dezinfectantul pe o suprafață va face acest lucru. Dar dacă nu înțelege de ce timpul de contact contează sau de ce o suprafață aparent curată poate fi contaminată microbiologic, aplicarea devine mecanică. Și mecanismele, fără înțelegere, se deteriorează sub presiunea timpului și a rutinei. Unii producători din România au început să investească în această direcție. Klintensiv, producător român de dezinfectanți medicali prezent în unitățile sanitare din întreaga țară, este unul dintre puținii actori din piață care oferă unităților medicale nu doar produse, ci și proceduri complete de dezinfecție, ghiduri practice, webinare educaționale și programe de instruire gratuite – pornind de la premisa că un dezinfectant eficient, aplicat greșit, nu protejează pe nimeni.

Dar aceste inițiative rămân minoritare. La nivel de sistem, prevenția infecțiilor nu este tratată ca o funcție care trebuie optimizată. Deciziile de achiziție, adesea guvernate de criterii care nu reflectă eficiența clinică reală – fie prin presiunea prețului minim în SEAP, fie prin prezumția că originea geografică a unui produs garantează automat performanță superioară – rareori pun în balanță costul real al eșecului. Costul gestionării unei singure infecții nosocomiale severe poate ajunge la 10.000-20.000 de euro per caz. La nivel național, pierderile estimate depășesc 100-200 de milioane de euro anual. Un program integrat de prevenție corectă costă o fracțiune din această sumă.

Rezolvarea problemei infecțiilor asociate asistenței medicale din România nu depinde de un singur actor sau de o singură decizie. Depinde de o schimbare de paradigmă: produse alese corect, nu doar convenabil; protocoale adaptate realității, nu doar conforme pe hârtie; instruire continuă, nu doar periodică; evaluare orientată spre rezultate, nu doar spre conformitate. Dezinfecția medicală nu este doar o problemă de chimie sau doar o problemă de management. Este o problemă de sistem. Și sistemele se repară sistemic – sau nu se repară deloc.