Orașe care absorb, nu se inundă: Planificarea urbană a Europei în fața schimbărilor climatice – lecția pentru București după ploaia istorică de 50 l/mp în 60 de minute

După ploaia torențială de luni după-amiază, care a inundat părți din București și suburbii din Ilfov, ministrul Mediului a comunicat public că schimbările climatice sunt noua realitate a metropolei și ne pot pune în fața unor recorduri istorice. În mai puțin de o oră, străzile din București-Ilfov s-au transformat în râuri, canalizările au cedat, iar pe internet au circulat imagini cu mașini prinse sub ape și abandonate.

„Un nou episod istoric care ne arată că fie ne pregătim din timp, fie numărăm pagubele” / „Orașele noastre nu sunt pregătite” / „Vremea la extreme ne-a tras din nou de mânecă”, sunt câteva din mesajele cheie transmise de ministrul Fechet, după ceea ce el numește „un fenomen istoric, unul la mulți ani”, suficient cât să ne dea de înțeles că orașul trebuie echipat în fața schimbărilor climatice.

Cu 50 l/mp în 60 de minute înregistrate la stația Filaret și 42 l/mp în doar 30 de minute la Băneasa, oficialul afirmă că astfel de fenomene nu mai pot fi tratate ca excepții. De ce „nu sunt pregătite” orașele noastre, așa cum avertizează el? Pentru că infrastructura este învechită, spațiile verzi sunt insuficiente, iar planificarea urbană nu ia în considerare noile realități climatice.

Soluția? Orașele-burete – modelul european

Unul dintre cele mai eficiente răspunsuri la crizele climatice urbane este modelul orașelor-burete („sponge cities”) – orașe care pot absorbi, reține și redirecționa apele pluviale în loc să le canalizeze rapid spre sisteme care nu mai fac față.

Aceste orașe folosesc spații verzi, acoperișuri vegetale, pavaje permeabile, rigole și bazine de retenție, pentru a reda solului capacitatea de a gestiona apa natural. Astfel, se diminuează riscul de inundații, se atenuează valurile de căldură și se refac circuitele naturale ale apei.

Copenhaga – lecția scandinavă

După o furtună catastrofală în 2011, care a inundat cartiere, a stagnat zile întregi și a dus la apariția bolilor transmise prin apă – inclusiv cazuri mortale -, Copenhaga a început transformarea: peste 250 de spații publice au fost redesenate pentru a deveni multifuncționale. În mod normal sunt piețe, grădini, terenuri de joacă. La nevoie, devin bazine de retenție temporare pentru apă. Piața Sankt Kjelds și „iazuluri urbane” sunt doar câteva exemple. Orașul a construit un sistem de tuneluri subterane la 20 m adâncime care vor fi finalizate în 2026 – și care pot devia excesul de apă direct către mare.

Alte exemple din Europa

Hamburg, Germania, este un alt exemplu remarcabil. Aici au fost amenajate „locuri de joacă pentru ploaie”, cu șanțuri și bazine pentru captarea apei. Peste 6.000 de acoperișuri au fost transformate în acoperișuri verzi, totalizând 124 de hectare de suprafețe capabile să absoarbă apa.

În Elne, un orășel din sud-vestul Franței, autoritățile folosesc soluții similare nu pentru a preveni inundațiile, ci pentru a combate seceta. Parcările sunt înlocuite cu grădini de legume, iar scopul este refacerea microclimatului local și creșterea capacității solului de a reține apa.

România – primele măsuri

România este la început cu introducerea „bureților urbani”. Deși expresia nu e folosită oficial, legislația este în curs de modificare pentru a combate mineralizarea excesivă a solului – adică betonarea fără discernământ. Se dorește ca pavajele să fie permeabile, cu sistem de drenaj dedesubt, astfel încât apa să se infiltreze în sol, nu să formeze șuvoaie care copleșesc canalizarea.

Exemple implementate deja:

• Sectorul 6, București: aleile dintre blocuri au fost refăcute cu un tip de rocă fărâmată care nu se lipește de încălțăminte, dar permite infiltrarea apei.
• Pistele aeroporturilor din România sunt realizate cu sisteme de drenaj pentru prevenirea acvaplanării.
• Parc din Cluj: rigole deschise naturale, biofiltre și două lacuri de retenție în formă de zone umede preiau apele pluviale din cartier.

Propuneri în curs:

• Centrul orașului Ploiești: reamenajare cu zone de retenție și „zone umede” în locul pavajelor.
• Cartierul Govândari din Reșița: bazine pentru ape pluviale care pot fi folosite ulterior la irigații și curățenia străzilor; se elimină platformele betonate.
• Modificări legislative pentru impunerea unui indice de biotop, care limitează betonarea și impune menținerea a cel puțin 30% spațiu verde pe orice teren, public sau privat.

Finanțare europeană pentru orașe-burete

Proiectele de tip „burete urban” sunt deja încurajate prin axe de finanțare europeană nerambursabilă în Programele Regionale. Deși nu sunt prezentate sub denumirea oficială de „sponge city”, ele respectă principiile-cheie: captarea, infiltrarea și reutilizarea apelor pluviale.

Consultanții în regenerare urbană insistă că sistemele de drenaj și retenție a apelor pluviale trebuie amplasate în interiorul cartierelor locuite, nu doar la marginea orașelor sau în parcuri.

„Pentru a avea un impact real, orașul trebuie să respire, să absoarbă, nu doar să evacueze. Desigilarea suprafețelor, refacerea circuitului apei în natură și repoziționarea spațiilor verzi în centrul comunităților urbane sunt cheia”, spune Radu Andronic, consultant în regenerare urbană.

Beneficii duble: siguranță și economie

Sistemele de captare și drenare reduc presiunea asupra canalizării – evident depășită în caz de furtuni violente – și permit colectarea unei resurse valoroase: apa. Aceasta poate fi ulterior filtrată și reutilizată pentru irigații, fântâni arteziene, întreținerea spațiilor publice sau curățarea străzilor, generând economii semnificative pentru primării.

Potrivit experților, investițiile în orașe-burete au sens economic. Un singur eveniment extrem poate provoca pagube de miliarde. Dacă un oraș investește proactiv 1-2 miliarde de euro în infrastructură verde, după cum spun inginerii danezi, poate evita pierderi de 4-5 miliarde în următoarele decenii.

Fechet și alți actori din societatea civilă, precum Platforma Civică „Împreună pentru Centura Verde”, solicită includerea unor astfel de măsuri în viitoarele programe de guvernare. Proiecte precum Centura Verde București-Ilfov sunt considerate infrastructură critică, cu impact direct asupra sănătății publice, reducerii poluării și rezilienței urbane.