OPINIE Imaginați-vă, domnule Ciolacu, că în Azilele groazei…

…își găseau sfârșitul oameni apropiați nouă, figuri cunoscute, rude pe care le-am admirat și prețuit în viața lor. Nu ne putem vedea nici măcar în cele mai negre coșmaruri părinții acolo.  Ne cutremurăm în fața unor victime fără nume, care nu ne spun nimic. Cu toate astea, ororile v-au bulversat atât de tare, încât ați mărturisit că n-ați putut citi tot ce a dezvăluit presa despre Azilele groazei.

Ați vizitat duminică locul unde au fost duși bătrânii chinuiți de bestii cu fețe de oameni. Poate era bine să mergeți acolo, în Voluntari, să vă așezați pe așternuturile cu miros de fecale, să inspirați aerul acru și stătut din încăperile acoperite cu jeg. Nu-l veți fi uitat curând, răsuflarea morții nu-ți mai iese din nări zile la rând.

Încercați să vedeți pentru o clipă lumea prin ochii victimelor. Nefericiții torturați în căminul din Voluntari nu erau nici vii, nici morți, nici aici, nici dincolo, ci într-un purgatoriu pregătit de semenii lor. Așa arată, probabil, Iadul pe Pământ.  Ați reușit să intrați măcar puțin în pielea lor? Ești deja mort, dar încă respiri.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Dar tot mai auzi cum se hăhăie angajații azilului după ce-ți toarnă un borcan de ardei iute în ciorbă și te batjocoresc când ieși de la toaletă urlând. Încă mai simți ploaia de pumni din cauză că n-ai înghițit medicamentele sau arsurile de pe pielea infestată de ploșnite când îți toarnă insecticid pe tot corpul. Într-un rar moment de luciditate înțelegi că îți fură pensia, că îți vând agoniseala de-o viața dar nu poți face nimic să-i oprești. Ești neputincios fizic, abia te mai târăști în propriul rahat. Trăiești un coșmar din care nu mai poți ieși.  Dacă țipi nu te aude nimeni.

N-ai cui să te plângi pentru că instituțiile statului sunt complicele Răului. Cei mai mulți de acolo nu mai simt nimic și probabil nu mai știu cine sunt. Nu-și mai aparțin. Tot ce a mai rămas din ei este o bucată de carne pulsatilă, plină de răni purulente și escare puturoase, lasată să putrezească de vie.

Dar și ei, bătrânii anonimi și uitați pe lumea asta, ajunși bătaia de joc a unor forme de viață fără suflet, au dreptul de un sfârșit demn, de grijă, de puțină compasiune. Nu există nicio justificare pentru cruzime. Dar cruzimea n-a fost doar a angajaților sau ticăloșilor, cum i-ați numit, care au stors bani din suferința altora. Cruzimea n-a fost doar a funcționarilor dezumanizați, complicii din grupul infracțional organizat.

Cruzimea n-a fost doar din partea miniștrilor care au știut, dar au tăcut, cărora li s-au arătat poze filme și dovezi, dar au întors capul. Tot un act de cruzime politică este să lași impresia că ai făcut dreptate cerând demisia unor funcționărași din instituțiile de control ale statului, dar nu te atingi de vârful piramidei puterii. Un act de nesfârșită cruzime este să pui partidul mai presus decât viața, decât suferința sau decât moartea unor oameni fără apărare.

Vă mai întreb o dată: dacă printre victimele Azilului groazei din Voluntari erau cunoscuți, rude sau apropiați, cui i-ați fi cerut să plece în secunda doi? Dovediți că sunteți om de stat, nu încă unul dintre politicienii mărunți, care se luptă cu ”sistemul corupt” din vorbe, dar nu are puterea să-i taie capetele. Arătați că vă pasă cu adevărat!