G4Media.ro

O tară a societății – bolile psihice. România, pe locul trei în…

O tară a societății – bolile psihice. România, pe locul trei în Europa

Bolile psihice care apar tîrziu se datorează și ne-liniștii cu viața ta, invidiei, dorinței de a avea mai mult decît ai, urii de sine și de alții, păcatului ascuns, cuibărit adînc în ființa inertă, se arată într-o analiză publicată pe portalul Deutsche Welle.

Nu a supărat pe nimeni, nu l-a supărat nimeni. Într-o dimineață de iarnă a plecat de acasă, fără să-l simtă soția și copiii, îmbrăcat într-o haină subțire, doar cu papuci în picioare. La Gara de Nord s-a urcat într-un tren și a coborît la Sinaia, iar de aici a urcat la Cota 1400. După cîteva ore l-au găsit salvamontiștii. Era aproape înghețat, cu picioarele vinete. L-au coborît în Sinaia și abia aici a realizat unde este, dar nu își amintea nici cum și nici de ce plecase de acasă, în toiul iernii, aproape dezbrăcat. Nu avea să afle nici peste ani, pentru că nu avea ce: nu avusese nici un motiv.

„Ajuns acasă, m-am speriat foarte tare. Îmi era rușine să mă uit în ochii soției și ai fetelor, erau și ele măricele, înțelegeau, acum una e arhitectă iar cealaltă a terminat Artele Plastice. Imediat am venit aici (la Spitalul clinic de psihiatrie prof. dr. Alexandru Obregia din București – n.a.) și m-au internat pe loc. Atunci m-au ținut o lună, cel mai rău era că nu puteam să dorm, mă trezeam și aveam halucinații, mintea o lua razna. Acum mă internez de cîte ori simt că se apropie pericolul să mă posede boala. În rest, iau tratamentul prescris. O să-l iau toată viața.“

E un bărbat în floarea vîrstei, bine făcut, excesiv de politicos, nimic nu arată că suferă de schizofrenie paranoidă. Nu are fracturi de logică sau lipsă de discernămînt atunci cînd stau de vorbă cu el. Știe o sumedenie de lucruri, are o viață de familie normală și lucrează ca inginer constructor. În fiecare an, de sărbătorile Crăciunului și ale Paștelui, îmi trimite mesaje cu urări de bine.

Noaptea nu e pentru dormit, e pentru durere    

Se plimbă aproape tot timpul pe culoarul de la etajul întîi al Secției a II-a Psihiatrie a Spitalului Obregia. E un bărbat masiv, la vreo patruzeci de ani, cu o privire a cărei blîndețe pare a fi turnată în ceară. De cîte ori trece pe lîngă un pacient îi cere o țigară, deși are mereu la el un pachet întreg. Atunci cînd primește, se înclină și mulțumește: „cu plecăciune, dragă domnule“.

„M-a părăsit cînd am terminat anul trei de facultate, spune, era iubita vieții mele, dragă domnule. A fugit cu domnul profesor de istorie, cred că acum sînt în Sudan, dar se poate foarte bine să fie în Singapore, de la poliție mi-au ascuns adevărul unde e locația exactă. I-am căutat în vara aia în toate stațiunile balneare unde ar fi putut să meargă ei la băi. I-am căutat și în rezervațiile naturale, știu că le plăceau cocoșii de munte, asta o putea deduce oricine din limbajul gesturilor. Oamenii nu m-au ajutat deloc, ba chiar mi-au indicat trasee greșite ca să mă inducă în eroare și să nu-i găsesc, îi ascundeau de mine, eu le spuneam că nu le voi face nici un rău, să-mi zică, dar ei ziceau că numai la judecătorie se poate rezolva cazul.“

Bolnavii din pavilion îi spuneau Luceafărul, nu am aflat de ce. „Mă Lucefere, îl strigau, cum te cheamă pe tine azi?“ „Pe mine azi mă cheamă Inspectorul“, le răspundea, pînă mîine mai vedem.

În realitate, pe bolnav îl cheamă Constantin V. Cum se plimba aproape tot timpul pe culoar, de la un capăt la altul și înapoi, părea că asta e ocupația lui. Seara, după ce asistenta îi administra doza de pastile, adormea. Însă învariabil, în jurul orei unu noaptea, se trezea în ghearele unui atac de panică, cutremurat de convulsii, o lua la fugă pe culoar și, după cîteva ture, se mai liniștea. Mergea la baie, unde era locul de fumat îngăduit de personalul medical, și fuma una după alta cîteva țigări, tremurînd din tot corpul, ca și cum ar fi fost zgribulit de frig. Încercam să-i vorbesc, să se liniștească. Mă privea ca pe un zid. Apoi, cu trupul epuizat, care purta cu el o față pe care se așternuse o durere de plumb, se tîra în camera lui de spital, unde, așezat pe marginea patului, șoptea mult timp nu se știe ce. Ceilalți bolnavi din salon se obișnuiseră cu nopțile chinuite ale Luceafărului.

Prețul suferinței psihice pe cap de locuitor

România se situează în prezent pe locul trei în Europa în ceea ce privește numărul persoanelor, bărbați și femei, care suferă de o boală psihică. Unul din patru adulți se confruntă cu astfel de afecțiuni. Cele mai multe „boli ale sufletului“ sînt depresiile, urmate de cazurile de schizofrenie și de cele de tulburare bipolară. Asociațiile medicilor psihiatri suțin că în ultimii ani numărul bolilor psihice s-a dublat. Însă Ministerul Sănătății nu a elaborat și nu a publicat nici o analiză statistică a acestei realități alarmante. Guvernele PSD au avut cu totul alte preocupări decît acelea de a elabora programe de prevenție a creșterii bolilor psihice și de a implementa mijloace de îmbunătățire a condițiilor din spitalele de profil.

Deși cercetarea cauzelor generatoare de afecțiuni psihice, mai ales din zona bolilor severe, încă aproximează, în ceea ce privește, de pildă, depresiile ușoare, necronicizate, programele serioase, funcționale permanent prin monitorizarea și asistența, inclusiv la domiciliu, a persoanelor afectate psihic, ar preîntîmpina multe potențiale victime. Atunci cînd viața ni se împotrivește sau doar credem că este așa, pentru o bună așezare în propria persoană ajutorul psihologului și al psihoterapiei sînt vitale. În România, psihoterapia este o pasăre rară pentru persoanele cu afecțiuni psihice: acestea apelează fie exclusiv la tratamente antidepresive, fie, în nu puține cazuri, le combină cu ceaiuri sau cu alte leacuri de la Plafar.

Cum stăm  cu psihologii? Cei mai mulți, pe lîngă munca din policlinici, lucrează la cabinete particulare. Au ei, în această situație, randamentul, deschiderea, calmul, capacitatea de a asculta pacientul? Au ei concentrarea de a urmări firul roșu al demersului prin care să încerce să descîlcească meandrele unei ființe care își scapă sieși, așadar atît de fragile? Cu siguranță nu. Tocmai de aceea, se știe că un psihoterapeut prost pregătit ori înlemnit în rutină face mai mult rău pacientului, îi acutizează boala, în loc să i-o dezlege.

De multe ori traumele suferite în copilărie, de la violuri la atmosfera din familie ori la despărțirea părinților (și, mai nou, din lipsa unui părinte sau a amîndurora plecați la muncă în străinătate), se manifestă tîrziu, în adolescență sau chiar la maturitate.

De aceea se spune că „toată viața adultului e o ispășire a copilăriei.“

Dar bolile psihice care apar tîrziu se datorează și ne-liniștii cu viața ta, invidiei, dorinței de a avea mai mult decît ai, urii de sine și de alții, păcatului ascuns, cuibărit în ființa inertă.

Revenind la nevoia de psihologi, la spitalele de psihiatrie există, în medie, un singur psiholog la 80 de pacienți. E de la sine înțeles că doar cazurile grave se află în atenția lor. E o culpă a sistemului de sănătate din România, dar, trebuie să recunoaștem, nu în exclusivitate. Aici e vorba și de educație și de autoprotecție.

Închei cu o realitate dincolo de numere și statistici, pentru că acestea nu există. Este vorba de rușine. De rușinea oamenilor că sînt bolnavi: nu de ficat, de inimă, de rinichi, de prostată etc., ci de o boală psihică. Oamenii care trec printr-o depresie se feresc să-i știe colegii de serviciu, prietenii, uneori chiar și familia. Se tratează „după ureche“, apelează la Internet și află că există în prezent un panaceu, în special pentru episoadele depresive: fie Xanax, fie Rivotril. Pastilele se eliberează doar cu rețetă de la medicul curant, dar le poți procura, printr-o relație, de la unii farmaciști, care le vînd „pe sub mînă“.

Ca atunci cînd cumpăram o bucată de carne, un carton cu ouă, o sticlă cu ulei, un kilogram de zahăr, două franzele în loc de una. Tot „pe sub mînă.“


Image by Lothar Dieterich from Pixabay

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

21 comentarii

  1. Trebuie sa fii nebun sa votezi cu PSD timp de 30 ani. Trebuie sa fii nebun sa vrei distrugerea propriei tari.

    • @Aveti ce votati,
      Sau manipulat usor. Sau complice. Sau santajabil. De acord cu tine. Dar fiecare voteaza „cu convingerea ca face bine”. Din pacate, observa si tu violenta in limbaj prezenta si de cealalta parte. Vezi si pe acest site, cativa fani hardcore, Iohannis, care sunt pur si simplu orbiti si violenti in limbaj. Deci, manipularea functioneaza si de o parte si de alta, din pacate.

    • Nu ratati articolul lui Serban Georgescu din Contributors.ro , 17-09-2019 intitulat ” Porcul „. Merita citit .

  2. Noi, spre deosebire de cei din Europa de vest, ne-am purtat crestineste si nu i-am casapit. In Suedia au fost programe clare de eugenie, in care oligofrenii au fost sterilizati sau chiar eutanasiati. Hitler pregatea la scara extinsa asta. Acum vin sa ne dea lectii despre cum sa ne purtam cu persoanele cu handicap si tiganii, dar ei i-au starpit la propriu.

    • Nu-i adevarat, nu ne-am purtat „crestineste” cu ei.

      I-am incuiat in cutiute si am uitat de ei.

    • Nu e adevarat. Bunica mea (care a trait la oras) isi aminteste cum unii mai aveau cate un copil cu retard, dar il cresteau si nu il aruncau cat colo. Spuneau ca asa le-a harazit Dumnezeu sa isi duca crucea si aveau grija de ei. Asta au facut dintotdeauna. In Occident pe tigani occidentalii i-au casapit profitand de turnbulentele din Razboiul de 30 de ani, iar pe oligofreni i-au eutanasat si sterilizat in epoca de aur a eugeniei din secolul XVIII. Suedezii chiar nu mai au oligofreni. Nu e nimic, le aduc acum ONG-urile sorosiste din Africa.

    • Ca să vezi, săracul Hitler, care „pregătea la scară extinsă asta”, n-a mai apucat. Din cauza „sorosistilor”. Noroc cu ei, cum mai scriau acuma toți postacii ” oligofreni ” tot felul de tâmpenii?

    • victoras, nepotul bunicii, tare departe de adevar esti. In occident fiecare bolnav psihic are toaleta si propria camera si drepturile aparate prin lege…

  3. Nebunia se naste din disperare si din incapacitatea de-a face fata/a intelege realitatea.

    Omul e singurul animal care-si constientizeaza sfarsitul si asta il innebuneste, innebunind pe altii… Chiar va rog sa cititi cartile recomandate, G4Media.

    • Salut, care sunt acele carti recomandate?

    • @cititor „Escape from Evil”, „Denial of Death”, „Homo Sapiens”, pt. inceput …

      Primele doua-s de Ernest Becker, cealalta de Harari(probabil ai citit-o).

    • Omul e singurul animal care-si constientizeaza sfarsitul si asta il innebuneste, innebunind pe altii === total eronat, o teorie despre exceptionalismul rasei umane. A se parcurge in acest sens urmatoarele: ethics and animals de la cambridge press si konrad lorentz – etologie, stiu ca aparuse la humanitas.

      In 2011, Chinese media reported that a bear held captive on a bile farm killed her son and then herself to escape from the torture of their situation. In 2012, Psychology Today blogger Marc Bekoff wrote a post about a burro who, after the death of her infant, walked into a lake and drowned herself. Last year, a friend told me a story about her dog Lucy, who stopped eating after the death of her longtime companion, Steele. Lucy died three weeks after Steele.
      q.e.d.

  4. Doar 3?
    Cata lume tarieste la tara … sigur suntem cu mult subdiagnosticati! Alcoolismul ascunde acelasi lucru no?

  5. E uimitor cum ne situam in top 3 la toti indicatorii negativi!!!!!!!!!!!!! Cred ca atat de jos n-am fost niciodata.

  6. va rugam sa scrieti si continuarea, ca sunt putini psihologi si ca psihologia e subfinantata, ca psihologii sunt platiti sub medici, ca unii profesori din facultatiile de psihologie au chiar ei nevoie de terapie , facand imposibila formarea unei noi generatii, iar la master orice lucru dureaza enorm de mult.
    ce s-ar intampla daca Mario Iorgulescu ar fi internat la psihiatrie ? s-ar descoperi brusc ororile de acolo, mai ceva ca in gradina lui Dinca ?
    e suficient material de lucru pt edupedu.
    vointa sa fie.

  7. Locul 3… Credibil. In acelasi timp este disponibila vreo statistica a numarului bolnavilor mental la 100.000 de locuitori si vreo proiectare pentru anii viitori? Va rog sa publicati si procentul ce ne claseaza pe locul 3. In acest moment lucrez in domeniu, in UK. Toate statisticile sunt disponibile si continute in articolele ce fac referire la ele. Doar de curiozitate, zic.

  8. Bun materialul, mai aveti?
    Suntem o tara de stresati si fara bani de medic psiholog. Francezu cade de pe bicicleta si fuge repede la psihoterapie sa nu ramana zdruncinat pe viata. Englezul bea de stinge si ajunge mai tarziu la psiholog. Ajunge direct la psihiatru, asa e si Anglia, o tara de deprimati care nu-si admit boala.
    La fel si tarile nordice, dar acolo, cel putin, exista educatie in acest sens.
    Deci, da. Igiena mentala e la fel de importanta ca cea corporala.
    Dar cand citesc cu cata vehementacombat pe aici fanii, chipurile, ai USR-ului – recte Sandro si Aveti Ce Votati – imi dau seama ca si ei, copii cu carte, sunt dusi cu capul si netratati.

    V O T E Z I O H A N N I S, UN OM NORMAL LA CAP

  9. Care pacat ascuns, draga redactie? Cum sa argumentezi o pseudo stiinta cu instrumentul de pedeapsa al crestinismului!? Cum sa ………..Pa, Vlad!

  10. Mai mult…………inimaginabil,

  11. Articolul este scris la persoana I. Și-l asumă cineva? Pentru integritate, G4 Media, ar fi bine sa nu mai dați opinii ca scrise de redacție.

  12. Normal, la noi nu exista cabinete pentru consultatii psihologice, toata lumea e inapoiata, se roaga la barbosii de la BOR care ii pacalesc cu moaste si alte basme si substitute ale stiintei… normal ca apar orori ca la Caracal….

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.