O tânără din Ucraina nu reușește să-și convingă părinții din Rusia că este în pericol / Cum trăiesc rușii în realitatea fabricată de televiziunile controlate de stat: Armata rusă nu omoară civili, rușii au venit să te elibereze / Nu vor strica nimic, ei vizează doar baze militare

Oleksandra și cei patru câini ai săi de salvare s-au adăpostit în baia apartamentului ei din Harkov de când a început bombardamentul. „Când am auzit primele explozii, am fugit din casă să-mi scot câinii din țarcuri. Oamenii intrau în panică și își abandonau mașinile. Eram atât de speriată”, spune ea. Citește mai jos un reportaj BBC despre cum trăiesc rușii într-o realitate paralelă fabricată de presa controlată de stat.

Tânăra de 25 de ani a vorbit de la începutul războiului în mod regulat cu mama ei, care locuiește la Moscova. Dar în aceste conversații, chiar și după ce a trimis videoclipuri din orașul ei natal puternic bombardat, Oleksandra nu reușește să-și convingă mama de pericolul în care se află.

„Nu am vrut să-mi sperii părinții, dar am început să le spun direct că civilii și copiii mor”, spune ea.

„Dar deși își fac griji pentru mine, tot spun că poate din întâmplare, că armata rusă nu va viza niciodată civili. Că ucrainenii sunt cei care își ucid propriul popor”.

Este ceva obișnuit ca ucrainenii să aibă familiile peste graniță, în Rusia. Dar pentru unii, precum Oleksandra, rudele lor ruse au o înțelegere total diferită a conflictului. Ea crede că se acest lucru datorează modului în care  presa rusă strict controlată relatează  despre conflict.

Oleksandra spune că mama ei doar repetă narațiunile a ceea ce aude pe posturile de televiziune de stat ruse.

„M-a speriat foarte mult când mama mea a citat exact televiziunea rusă. Le spală creierul. Și oamenii au încredere în ei”, spune Oleksandra.

„Părinții mei înțeleg că aici se întâmplă niște acțiuni militare. Dar ei spun: „Rușii au venit să te elibereze. Nu vor strica nimic, nu te vor atinge. Ei vizează doar baze militare”.

În timp ce o intervieveam cu Oleksandra, bombardamentele au continuat. Conexiunea la internet era slabă, așa că a trebuit să facem schimb de mesaje vocale.

„Aproape că am uitat cum sună tăcerea. Ei bombardează non-stop”, a spus ea.

Dar, în aceeași zi, pe canalele de televiziune de stat ruse, nu s-a menționat nimic despre rachetele care loveau cartierele rezidențiale din Harkov, despre morți civili sau despre cele patru persoane ucise în timp ce stăteau la coadă pentru apă.

Presa rusă spune că amenințarea la adresa civililor ucraineni nu vine de la forțele armate ruse, ci de la naționaliștii ucraineni care folosesc civilii ca scuturi umane.

Posturile de televiziune de stat ruse justifică războiul dând vina pe agresiunea ucraineană și continuă să o numească „o operațiune specială de eliberare”.

Orice canal rusesc care folosește cuvintele „război”, „invazie” sau „atac” riscă blocarea de către autoritatea de reglementare a presei din țară pentru răspândirea „informații în mod deliberat false despre acțiunile personalului militar rus” în Ucraina.

Unii ruși au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva războiului – dar aceste demonstrații nu au fost difuzate pe principalele canale de televiziune de stat.

Vizionarea războiului la TV rusă – o cu totul altă poveste

Mykhailo, un renumit restaurator de la Kiev, nu a avut timp și nici dorință să se uite la televiziunea rusă.

Când a început bombardarea capitalei Ucrainei se gândea împreună cu soția cum să își protejează fiica de șase ani și fiul.

Copiii lor s-au trezit noaptea din cauza exploziilor și nu s-au putut opri din plâns. Familia a luat decizia să se mute la periferia Kievului și apoi să fugă în străinătate.

Au călătorit în Ungaria, unde Mykhailo și-a lăsat soția și copiii și s-au întors în Ucraina de Vest pentru a ajuta la efortul de război.

Tatăl său lucrează la o mănăstire de lângă Nijni Novgorod din Rusia. Și-a sunat tatăl și i-a descris ce se întâmplă. Tatăl lui a răspuns că nu este adevărat; nu era război și, în realitate, rușii salvează Ucraina de naziști.

Mykhailo a recunoscut puterea propagandei rusești, dar când l-a auzit pe tatăl să vorbind așa, a fost devastat.

„Propriul meu tată nu mă crede, știind că sunt aici și văd totul cu ochii mei. Și mama mea, fosta lui soție, trece și ea prin asta”, spune el.

Mass-media rusă a fost puternic controlată în ultimii ani, iar telespectatorilor li se oferă o viziune necritică asupra Rusiei și a acțiunilor sale din întreaga lume.

„Narațiunea de stat arată  doar Rusia în culori pozitive”, spune dr. Joanna Szostek, expert în Rusia și comunicare politică la Universitatea din Glasgow.

„Chiar și în poveștile despre cel de-al Doilea Război Mondial, Marele Război Patriotic, Rusia nu a greșit niciodată cu adevărat. Și de aceea nu vor crede asta acum”.

Majoritatea rușilor, spune ea, nu caută alte puncte de vedere. Ea crede că narațiunea unilaterală care este extrem de critică la adresa Occidentului explică de ce rușii pot avea opinii opuse celor exprimate de rudele lor din țările vecine.

„Oamenii care critică Rusia au fost mereu prezentați ca trădători sau agenți străini; criticii sunt toți agenți străini care lucrează pentru Occident. Deci nici măcar nu o crezi pe propria ta fiică.”

Părinții Anastasiei locuiesc într-un mic sat la 20 km (12 mile) distanță de Republica Populară Donețk, controlată de rebeli. Satul este încă sub controlul autorităților de la Kiev, dar canalele de televiziune de stat rusești sunt mereu pornite în casa lor. Ei chiar au ceasul setat la ora Moscovei – o întoarcere la trecutul sovietic.

Așa că, când pe 24 februarie, Anastasiya s-a trezit la Kiev în sunetul sirenelor, a știut cum vor reacționa părinții ei.

„Mama mea a fost prima persoană pe care am sunat-o când am sărit din pat la cinci, dezorientată. A fost surprinsă că am sunat și părea foarte calmă, aproape neschimbată”, spune ea.

Anastasiya, un corespondent al BBC ucrainean care s-a mutat la Kiev în urmă cu 10 ani, a auzit bombe explodând și s-a temut pentru ce urmează.

„Mi-am sunat  din nou pe mama. I-am spus că sunt speriată. „Nu vă faceți griji”, a spus ea, pe un ton calm. „Ei [Rusia] nu vor bombarda niciodată Kievul”.

Dar deja o fac, a răspuns Anastasiya.

„I-am spus că sunt victime printre civili. „Dar asta am avut și noi când Ucraina a atacat Donbasul!”, a spus ea râzând. Pentru o clipă nu am putut să respir. Am auzit-o pe mama spunând asta cu atâta cruzime, mi-a frânt inima.”

Anastasiya crede că imaginea creată de mass-media rusă este a unei „armate ruse glorificate” care scapă Ucraina de naziști. Ani de zile a evitat discuțiile politice cu părinții ei, dar de data aceasta a trântit telefonul pe mama ei.

Am vorbit cu Anastasiya când pleca de la Kiev, după patru nopți petrecut într-un adăpost anti-bombă. Mintea ei era îndreptată spre un viitor incert.

„Sunt o mulțime de gânduri în capul meu acum. Ce se va întâmpla cu noi toți? Unde se duce asta? Mă voi întoarce vreodată? Îmi voi mai vedea vreodată părinții? Încă îi iubesc profund, dar ceva în mine s-a rupt. Și nu cred că se va putea repara vreodată”.