VIDEO O specie de păsări pe cale de dispariţie, mâncătorul de miere regal, şi-a ”uitat propriul tril”/ Cercetător: Nu au şansa să stea împreună cu alte păsări din aceeaşi specie / Aşa că ajung să înveţe cântecele altor specii

Populaţia unei specii de păsări pe cale de dispariţie din Australia s-a împuţinat atât de mult, încât exemplarele rămase au început să-şi piardă cântecul, susţin cercetătorii, potrivit bbc.com, citată de Agerpres.

Mâncătorul de miere regal (Anthochaera phrygia), odinioară prezent din abundenţă în sud-estul Australiei, este în prezent inclus pe lista speciilor în pericol critic de dispariţie, cu doar 300 de exemplare rămase în lume.

”Nu au şansa să stea împreună cu alte păsări din aceeaşi specie şi să înveţe cum sună propriul tril”, a explicat Ross Crates, al cărui studiu a fost publicat în revista Proceedings B a Societăţii Regale din Marea Britanie.

Crates, membru al Difficult Bird Research Group, din cadrul Universităţii Naţionale Australiene din Canberra, încearcă acum să conserve cântecul speciei învăţând exemplarele aflate în captivitate trilul rudelor lor din sălbăticie.

Cercetătorii nu intenţionează să studieze trilul mâncătorului de miere regent, ci pur şi simplu să localizeze păsările.

”Au rămas atât de puţine, iar aria pe care o ocupă este atât de vastă, probabil de 10 ori mai mare decât Marea Britanie, încât e ca şi cum am căuta acul în carul cu fân”, a spus Crates.

Pe parcursul acestei căutări meticuloase, cercetătorii au observat păsări care ”interpretau cântece bizare”.

”Nu semănau sub nicio formă cu trilul mâncătorului de miere, ci mai degrabă suna ca al unei specii diferite”, a mai spus acesta.

Păsările învaţă trilurile la fel cum oamenii deprind vorbirea.

”Când sunt tinere, când părăsesc cuibul şi pleacă în lumea largă, trebuie să se alăture altor exemplare, masculi mai în vârstă, pe care să-i poată asculta cum cântă, iar apoi, în timp, să repete cântecul”, a spus Crates.

Mâncătorul de miere regal, care a pierdut circa 90% din habitat, are în prezent o populaţie atât de redusă şi de risipită, încât e imposibil ca tinerii masculi să întâlnească alţi masculi cărora să le asculte cântecul.

”Aşa că ajung să înveţe cântecele altor specii”, a explicat Crates.

Cântecul natural al acestei specii a ”dispărut” practic la 12% din populaţie, potrivit cercetărilor.

Sue Anne Zollinger, expertă în comunicarea animalelor în cadrul Manchester Metropolitan University din Regatul Unit, a precizat că cercetarea demonstrează modalitatea prin care păsările au nevoie să asculte şi să înveţe de la alte exemplare ”în acelaşi fel în care copiii au nevoie de o experienţă lingvistică bogată atunci când sunt mici pentru a putea vorbi fluent când devin adulţi”.

”Studiul arată cât de devastatoare pot fi declinul populaţiilor şi fragmentarea habitatului în acest proces critic din viaţa păsărilor cântătoare”, a mai spus aceasta.

În speranţa că vor putea sprijini conservarea speciei, cercetătorii folosesc înregistrări ale trilurilor păsărilor din sălbăticie pentru a fi învăţate de exemplarele din captivitate.

Există deja un proiect care presupune eliberarea la fiecare câţiva ani a unor exemplare în sălbăticie pentru a spori populaţia speciei.

”Dar dacă exemplarele mascule cântă un tril ciudat, e posibil ca femelele să nu se împerecheze cu ei”, a explicat Crates. ”Noi sperăm că dacă aud ce ar trebui să cânte, atunci vor învăţa trilul”, a mai spus cercetătorul.