G4Media.ro

Nu xenofobia e numitorul comun al „noilor populiști”, ci ipocrizia – analiză…

Nu xenofobia e numitorul comun al „noilor populiști”, ci ipocrizia – analiză Washington Post (Anne Applebaum)

În ultimele luni universitari, editorialiști și analiști au consumat litri de cerneală analizându-i pe așa numiții „populiști” care câștigă alegeri ori se apropie de câștigarea lor în atât de multe țări. Mea culpa: și eu, la fel ca ei, am încercat să explic de ce atât de mulți oameni folosesc deodată un limbaj xenofob, atacă „elitele” și aruncă cu noroi în te miri ce instituții internaționale. Ce au ei toți în comun? Care sunt trăsăturile pe care toți le au?, se întreabă jurnalista Anne Applebaum într-o analiză publicată în Washington Post.

După luni de ascultat și citit, încep acum să gândesc că ne înșelăm cu toții. Toate teoriile noastre au pierdut din vedere esențialul. Nici rasismul, nici politica identitară și nici măcar „naționalismul” nu sunt elementele care îl leagă pe președintele Trump de omologii săi din Europa și nu numai. Nu operațiunile informaționale – sau operațiunile de „trolling” online – sunt cele care contează cel mai mult. Lucrul pe care-l au în comun Donald Trump, Viktor Orban, Andrej Babis, Jaroslaw Kaczynski și Marine Le Pen este o simplă trăsătură de caracter: ipocrizia. Acești politicieni nu sunt tribuni ai popoarelor, sunt niște speculanți. Nu sunt dușmani îndârjiți ai sistemului occidental; sunt escroci care caută să profite de pe urma lui.

Cum altfel se poate interpreta știrea că un club de golf al lui Trump din Bedminster (New Jersey), cel pe care consilierii lui l-au poreclit „Casa Albă de vară”, a angajat imigranți ilegali, și nu doar ocazional, ci ani și ani de zile la rând? Nu au fost angajări ocazionale sau accidentale: din contră, zeci de imigranți ilegali – o veritabilă caravană – își croia cu regularitate cale dintr-o mână de sate din Costa Rica până la Bedminster, unde lucrau ca îngrijitori și grădinari. Și nici nu era vorba de vreo eroare comisă de eșaloanele inferioare ale firmei. Clubul lui Trump îi plătea cu o fracțiune din cât ar fi câștigat niște angajați americani, deci directorii clubului știau foarte bine ce fac: ei reduceau în mod deliberat cheltuielile.

Chiar în momentul în care știrea despre caravana lui Trump din Costa Rica se răspândea la Washington, o poveste similară apărea la Praga. Babis, premierul ceh, este un alt politician căruia îi place să vorbească despre opoziția sa față de imigrație. Însă fabricile controlate de compania sa, Agrofert, angajează o gamă foarte variată de străini plătiți sub prețul pieței: vietnamezi, mongoli și ucraineni. Un jurnalist care a vizitat recent una dintre fabrici a descoperit familii de vietnamezi trăind în locuințe aflate în proprietatea companiei. Repet, acestea nu sunt accidente ori mici derapaje: sunt politici pe termen lung, existente de mulți ani.

Ipocrizia este și trăsătura cea mai pregnantă a lui Orban, conducătorul ungar care s-a deghizat cu istețime în inamicul „imigrației” și al UE. Haideți să luăm urma banilor și povestea va fi cu totul alta: chiar în timp ce retorica anti-imigrație a lui Orban atingea noi culmi isterice, guvernul său era ocupat cu un program de „Vize de Aur” prin care peste 19.000 de indivizi, între care și un număr de sirieni plini de pile, și-au cumpărat drept de reședință în Ungaria. Evident, oameni apropiați de premier par să fi avut de câștigat; deloc surprinzător, numeroși apropiați ai premierului au profitat personal și de pe urma programelor de finanțare ale UE. De fapt, o întreagă cohortă din jurul lui Orban a devenit misterios de bogată în ultimii ani.

Ipocrizia nu se limitează doar la „populiștii” aflați la putere. Partidul anti-european al lui Le Pen se întreține de multă vreme cu bani primiți de la Parlamentul European, o parte din ei obținuți prin fraudă. Ipocrizia nu se limitează însă nici la imigrație. Kaczynski, șeful „populist” polonez, a perorat contra presupuselor rețele de foști comuniști din Polonia, pretinzând că aceștia fac bani de pe urma fostelor proprietăți de stat. Dar însuși el a fost acuzat recent că este cel care controlează de facto o companie care a încheiat un acord pentru a procura terenuri de la stat în anii ’90; compania are planuri mari cu acele terenuri, să construiască niște zgârie-nori, iar președintele nominal al firmei este un informator al fostei poliții secrete. Și ipocrizia nu se limitează nici doar la „populiștii” de dreapta: cruciada lui Hugo Chávez în numele sărăcimii din Venezuela s-a transformat rapid într-o goană cleptocrată după bani care i-a făcut pe oamenii din jurul lui extrem de bogați.

Însă ipocrizia explică într-adevăr de ce toți acești conducători, imediat ce ajung undeva cât de cât aproape de putere, caută instinctiv să submineze presa, să suprime independența justiției și să-i controleze pe procurori și polițiști. Explică de asemenea și de ce sunt ei niște mincinoși notorii. Interesele lor private sunt extrem de diferite de cele pe care le proclamă public și nu vor ca nimeni să afle acest lucru.

Articol de Anne Applebaum (foto) / Traducere: Andrei Suba (Rador)

Doneaza prin PayPal paypal icon
Donatie recurenta

Doneaza lunar pentru sustinerea proiectului G4Media

Doneaza prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Doneaza prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

7 comentarii

  1. o noua eticheta de la Internationala a V-a : ipocrit. Avand in vedere ca productia marxista de etichete nu incetineste vizibil pentru niciun „dusman al poporului” si revolutiei internationale, poate acesti sfinti ai mondosocialismului ar trebui sa ne aminteasca marile realizari ale ultimul deceniu: criza datoriilor suverane, bombardarea si inarmarea „moderata” a teroristilor, valul de liniste din Europa, traficul de persoane de peste Mediterana. Ce tristi vom fi fara aceste lucruri.

    • creier mic, minte ce-ti mai trebuie :)) 2000-2008 presedinte george bush, criza datoriilor a fost de la dereglementarea republicanilor, bombardarea si inarmarea e o politica asumat republicana. pentru partea a doua poti sa-i multumesti pigmeului erdogan.

  2. vad ca publicati opinia unei activiste de stanga a democratilor, cu sot pro-rus, plina de invective false la adresa lui trump. e si normal, doar g4media sustine pe stangistii de la plus-usr impotriva comunistilor de la psd-alde. macar recunoasteti ca nu sunteti de dreapta publicand atacuri false impotriva lui donald trump. maine, poimaine publicati si scrierile ayatollahilor sau ale lui maduro doar pentru ca il ataca pe trump.

    • lumineaza-ne si pe noi ce este gresit in articol sau fals de-a dreptul.

    • Bun, carevasazica Anne Applebaum, autoarea „Gulag”-ului (tradus si de Humanitas in 2012) si a unuia dintre cele mai documentate volume despre Holodomor („Red Famine: Stalin’s War on Ukraine”) este pro-rusă / comunistă / marxistă. David Frum, autorul discursurilor lui George W. Bush, cu o lunga cariera de republican – tot comunist / neomarxist, că, deh, nu se inchină la Trump, ba il si taxeaza regulat in The Atlantic. Robert D. Kaplan – una dintre cele mai avizate voci americane in materie de foreign affairs – il aruncam si pe el la coș pe același considerent, corect? La fel procedam si cu Max Boot, Timothy Snyder, Daniel Pipes, Bill Kristol, Bernard-Henri Lévy, Garry Kasparov si, in general, cu orice intelectual public care arata cu degetul spre imparatul cel gol de la Casa Alba. Probabil ca, daca mai traia si intelegea sa-si exercite in continuare spiritul critic, inclusiv fata de actuala administratie americana, Jean-François Revel ar fi fost si el aratat cu degetul de legiunea martorilor lui Trump drept un ticalos comunist. Vladimir Tismaneanu, unul dintre cei mai importanti kremlinologi, e deja persoana non-grata pentru fanaticii pro-Trump vorbitori de limba romana – nu a inteles nici el sa devina un soldat loial partiturii aberante in derulare la Washington D.C. Nu pot decit sa astept momentul in care exprimarea de opinii pe aceasta tema de figuri precum Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici sau Andrei Plesu ii va plasa si pe acestia la indexul rusinii in ochii unei secte comparabile in fanatism si cecitate cu telespectatorii captivi ai Antena 3 si Romania TV. Probabil ca atunci Martorilor lui Trump, divizia pe Romania, nu le va mai ramane decit placerea lecturilor repetate din Mihail Neamtu, Adrian Papahagi si Traian Ungureanu (acest Nigel Farage cu piruete stilistice). Asta daca nu cumva si acestia din urma vor schimba macazul cu nonsalanta cu care, in alte contexte, au facut-o alde George Pruteanu, Stelian Tanase, Radu Calin Cristea, Gabriel Andreescu sau Alina Mungiu-Pippidi. In definitiv, oportunismul e un sport cu mare priza la intelectualii romani, mai ales cind e favorizat de carente grave de caracter.

  3. Avand in vedere ca la genul asta de articole par sa vina sa comenteze doar postacii pro-populisti, simt nevoia sa-i contrazic pe cei doi de mai sus, avand in vedere ca idolul lor cu ten portocaliu nu este doar un populist. Ca bonus, mai este si un incompetent ridicol. Si am mari indoieli si cu privire la sanatatea lui mintala.

    Norocul SUA este ca omul obsedat de garduri este de obicei oprit cu eforturi mari de oamenii din jurul lui sa faca tampenii mai mari decat a facut deja. Ghinionul nostru este ca nu avem astfel de oameni in jurul lui Dragnea, populistul local, care sa-i opreasca excesele.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.