„Nu am nevoie de Vox ca să guvernez” – liderul Partidului Popular din Spania, Alberto Feijóo, încrezător că nu va avea nevoie de extrema dreaptă după alegeri

Candidatul favorit pentru a deveni viitorul prim-ministru al Spaniei și-a expus viziunea pentru un stil de guvernare moderat și centrist care respinge „politica Twitter”, sfidându-i pe criticii care spun că are nevoie de sprijinul populiștilor de dreapta pentru a ajunge la putere.

Într-un interviu acordat cotidianului The Times, Alberto Nunez Feijóo, șeful Partidului Popular (PP, conservator), a declarat că este convins că ar putea obține suficiente voturi pentru a câștiga majoritatea absolută la alegerile generale de luna viitoare, convocate intempestiv de prim ministrul și liderul Partidului Socialist (PSOE) Pedro Sánchez. Dacă sondajele sunt corecte, Feijóo va deveni liderul Spaniei după alegerile din 23 iulie.

Un defect în încercările lui Sánchez de a prezenta PP ca fiind aliniat cu extrema dreaptă este faptul că Feijóo este aproape o caricatură a moderației, reticent să se angajeze în războaie culturale și politici tribale. Prudența sa i-a determinat chiar și pe cei apropiați să reînvie vechea glumă despre dificultatea de a determina dacă cineva din Galicia, regiunea sa natală, urcă sau coboară scările.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

PP a fost marele câștigător al alegerilor municipale și regionale de luna trecută, obligându-l practic pe Sánchez să convoace alegeri generale anticipate. Dacă Feijóo va ieși triumfător, chiar și ca parte a unei coaliții, el va prelua conducerea celei de-a patra economii din zona euro, într-un moment de mare tensiune politică și diviziune socială, în care Spania se confruntă cu o inflație încăpățânată.

Una dintre prioritățile sale la preluarea mandatului, a declarat el, va fi reducerea polarizării politice. „Ne vom întoarce la problemele oamenilor, nu la problemele politicienilor. Vom recupera politica centristă, politica ideilor, nu politica tweet-ului.”

Pierderile devastatoare ale PSOE în alegerile locale au fost considerate pe scară largă drept o pedeapsă pentru alianțele premierului cu partidele de extremă stânga și separatiste, catalane și basce. De atunci, Sánchez s-a angajat într-o strategie electorală prin care încearcă să prezinte PP ca fiind sinonim cu partidul dreptei radicale Vox, avertizând asupra unui „tandem de extremă dreapta”, în conformitate cu ceea ce el susține că este o „tendință reacționară” globală.

Dar Feijóo, într-o demonstrație a angajamentului său față de o abordare centristă, a pus capăt unor săptămâni de lupte pentru a forma coaliții, dând înapoi în weekend pentru a permite socialiștilor să guverneze orașul Vitoria, capitala regiunii basce, și Barcelona, capitala catalană. Manevra a confirmat acreditările sale de pragmatic și i-a consolidat poziția față de separatiști. De asemenea, a slăbit încercările lui Sánchez de a-l prezenta ca fiind în alianță cu extrema dreaptă.

Alegerile pun față în față doi lideri extrem de diferiți. Sánchez, în vârstă de 51 de ani, este un politician înalt, chipeș și cu sânge rece, căruia îi lipsește ideologia și simțul practic. Feijóo, cu 10 ani mai în vârstă decât el, este un tip blând, din clasa muncitoare, care a lucrat în magazinul din satul bunicilor săi, a absolvit o studii de drept și a devenit șef al serviciilor poștale și al sănătății publice înainte de a prelua conducerea PP în Galicia. Este la fel de ușor să ți-l imaginezi purtând o cazacă de iezuit ca și un costum de politician.

Sondajele au arătat în mod constant că PP va câștiga cele mai multe voturi luna viitoare, dar sugerează că va avea nevoie de o alianță cu Vox pentru a forma un guvern. Un sondaj recent a estimat că PP va câștiga între 150 și 153 de locuri, față de 176 de mandate cât este majoritatea absolută în Congresul Deputaților, camera inferioară a parlamentului Spaniei, în timp ce PSOE este creditat cu 101 – 104.

Cu toate acestea, Feijóo este ferm convins că partidul său nu va avea nevoie de Vox, creditat cu până la 15% în sondaje. De când a preluat conducerea partidului anul trecut, după ce predecesorul său, Pablo Casado, a pierdut o luptă internă pentru putere în fața lui Isabel Díaz Ayuso, șefa regiunii Madrid, extrem de populară, PP a crescut în sondaje.

„Am câștigat patru majorități absolute consecutive în Galicia. Când am preluat conducerea partidului, m-am angajat să guvernez singur”, a declarat el. „De atunci, am câștigat o majoritate absolută în Andaluzia, împotriva tuturor previziunilor, o performanță pe care am repetat-o luna trecută în Madrid și Rioja.” El a adăugat că partidul guvernează acum majoritatea celor 17 regiuni din Spania, marea majoritate fără Vox. „Acolo unde nu este necesar, nu vom face pacte”.

Vox, fondat în 2013 de foști membri nemulțumiți ai PP, este al treilea partid ca mărime din parlament, popularitatea sa crescând datorită susținerii ferme a unității spaniole împotriva separatismului catalan și basc, precum și a pozițiilor sale populiste privind infracționalitatea și imigrația. Până acum a guvernat doar în coaliție cu PP în regiunea slab populată Castilia și León. Dar cele două partide au convenit în weekend asupra unor coaliții în 10 orașe.

Este Vox, condus de Santiago Abascal, în vârstă de 47 de ani, fost membru al PP, un pericol pentru democrația spaniolă? „Nu, în niciun caz”, a răspuns Feijóo, citând adeziunea sa la Constituție și sprijinul său pentru unitatea Spaniei. „Dar insist, obiectivul nostru este să guvernăm singuri”.

Feijóo este dur la adresa rivalului său socialist. „Sánchez a decis să își reproducă guvernul Frankenstein cu aliați populiști radicali de stânga și separatiști basci și catalani”, a spus el. „Regret că s-a îndepărtat de marele consens care a unit Spania în ultimii 40 de ani”.

Argumentând că un alt mandat al lui Sánchez i-ar încuraja pe separatiștii catalani și basci să se lanseze în campanii pro-independență, el a adăugat: „Când observăm comportamentul lui Sánchez, este clar că obiectivele sale primare sunt propriile interese, apoi cele ale partidului său și apoi cele ale Spaniei.”

Deși unii critici de dreapta îl numesc „prea moale”, lui Feijóo nu-i lipsesc dinții pentru unele bătălii de război cultural. El promite să abroge controversata lege a memoriei democratice a guvernului Sánchez, care a încercat să îndrepte greșelile regimului condus de dictatorul Franco (1939 – 1975), dar care a fost considerată „sectară” de către PP, și legea sa privind transsexualitatea, despre care feministele spun că slăbește drepturile femeilor.

„Vom abroga legea memoriei democratice ca un angajament etic față de democrația spaniolă”, a declarat el. „Vom abroga legea trans pentru frivolitatea cu care tratează probleme importante și o vom înlocui cu o altă lege”.

Dar moderația sa este cea care ocupă un loc central. Despre Catalonia, el a spus că va „apăra statutul de autonomie catalană la fel de mult ca și Constituția spaniolă”. „Catalanii s-au săturat ca politicienii separatiști să vorbească obsesiv despre independență. Catalanii vor să vorbească despre economie, despre infrastructură, despre reconciliere și reconstrucție economică, instituțională și socială”, a adăugat el.

Feijóo se simte confortabil să se autointituleze „de modă veche și plicticos” și revine la preocupările tradiționale, cum ar fi concentrarea asupra creșterii economice și a datoriei publice colosale a Spaniei și respectarea acordurilor internaționale. Până în prezent, el a reușit să gestioneze popularitatea copleșitoare a lui Ayuso în avantajul partidului, lucru pe care predecesorul său, Casado, care se temea de aceasta, nu a reușit să îl facă.

„Sunt un reformist și, ca un bun reformist, cunosc importanța conservării catedralelor”, a spus el. „Trebuie să fii într-o permanentă stare de adaptare, pentru a te asigura că lucrurile funcționează, susținând permanent reformele.”