Nava spațială Voyager 1, aflată în afara sistemului solar, a reluat legătura cu Pământul/ Instrumentele sale științifice ar putea începe să transmită din nou informații

După luni întregi de rezolvare a problemelor și de așteptare plină de suspans, Voyager 1 comunică din nou cu Pământul, scrie Science News.

Vechea navă spațială a NASA, aflată la aproximativ 24 de miliarde de kilometri de casă, a început să transmită date confuze în noiembrie. La 20 aprilie, oamenii de știință de la NASA au reușit să repună sonda online după ce au încărcat un nou software de zbor pentru a rezolva problema unei părți din memoria computerului de bord care nu mai funcționa. În prezent, ei primesc date despre starea de funcționare a sondei și speră să primească din nou informații de la instrumentele sale științifice în câteva săptămâni, a declarat Suzanne Dodd, managerul de proiect al misiunii la Jet Propulsion Laboratory al NASA din Pasadena, California.

Acest lucru înseamnă că nava emblematică ar putea fi pe cale să se recupereze – și să își continue explorarea spațiului cosmic.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Cum putem scăpa de algoritmii nedoriți de pe rețelele de socializare

6:38

Alina Pătrăhău „dăruiește aripi” copiilor bolnavi

6:05

Mircea Miclea: Profesorii trebuie să aibă 1.500 euro salariu net / Avem o criză de sănătate mintală

7:38

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Lansată în 1977, Voyager 1 a vizitat pentru scurt timp Jupiter și Saturn înainte de a părăsi sistemul solar. Acesta și geamănul său, Voyager 2, sunt cele mai longevive sonde spațiale în funcțiune, având acum sarcina de a studia particulele solare și razele cosmice îndepărtate. În special, sondele au monitorizat modificările câmpului magnetic al soarelui și densitatea plasmei dincolo de sistemul solar, obținând informații despre cele mai îndepărtate zone de influență solară.

„Sonda spațială este cu adevărat remarcabilă prin longevitatea sa. Este incredibilă”, spune Dodd. „Vrem să menținem Voyager cât mai mult timp posibil, astfel încât să avem această înregistrare în timp a acestor schimbări”.

Voyager 1 și Voyager 2, care navigau pe traiectorii divergente, au intrat în istorie traversând heliopauza în 2012 și, respectiv, 2018. La aproape 18 miliarde de kilometri de Soare, aceasta a fost considerată mult timp ca fiind limita exterioară a câmpului magnetic al stelei noastre și a vântului solar, limita înainte de spațiul interstelar.

De atunci, spune Dodd, echipa științifică a făcut câteva descoperiri surprinzătoare. În primul rând, au stabilit că heliosfera, bula uriașă din spațiu dominată de vântul solar, ar putea să nu fie sferică, ci să aibă una sau două cozi, ceea ce o face să aibă forma unei comete sau a unui croissant.

Și datorită Voyager, oamenii de știință știu acum că, în ciuda așteptărilor contrare, câmpul magnetic al soarelui și particulele încărcate rămân de fapt semnificative chiar și dincolo de heliopauză, spune David McComas, un astrofizician de la Universitatea Princeton care nu a fost implicat în misiune.

Unele teorii au prezis un mediu liniștit în oceanele îndepărtate ale spațiului interstelar, dar Voyager continuă să treacă prin valuri de particule încărcate, ceea ce indică faptul că câmpul magnetic solar încă mai are o anumită influență acolo. Mai mult, datele sondelor au arătat cum undele din câmp formează bule la marginea sistemului solar, care este mai spumos și mai dinamic decât era de așteptat.

Alte misiuni au început să se bazeze pe cercetările Voyager în domeniul fizicii solare. Printre acestea se numără Interstellar Boundary Boundary Explorer, sau IBEX, al NASA, și Interstellar Mapping and Acceleration Probe, sau IMAP, care urmează să fie lansată anul viitor. IBEX, care orbitează în jurul Pământului, măsoară de 15 ani particule de mare energie pentru a cartografia heliosfera, în timp ce IMAP va orbita între Soare și Pământ, oferindu-i o vedere neîntreruptă a Soarelui în timp ce monitorizează razele cosmice galactice care reușesc să se filtreze prin heliosferă.

„Există o sinergie uriașă între Voyager și atât IBEX, cât și IMAP”, spune McComas, cercetător principal al ultimelor două misiuni. „Am fost cu toții foarte speriați când Voyager 1 a încetat să mai telefoneze acasă”.

Vor trece decenii până când o altă misiune va putea realiza ceea ce a făcut Voyager. New Horizons, de la NASA, a zburat pe lângă Pluto în 2015 și a continuat să meargă. Se îndreaptă spre marginea sistemului solar, dar se mișcă încet și va rămâne fără energie înainte de a putea colecta date dincolo de heliopauză.

Sondele Voyager pot zbura la nesfârșit, dar energia pentru instrumentele lor se diminuează. În următorii câțiva ani, NASA va opri unele dintre ele pentru a economisi energie pentru restul.

Asta înseamnă că zilele de colectare a datelor științifice ale Voyager 1 sunt numărate. „Este o misiune foarte iubită”, spune Dodd. „Este nava spațială a umanității și trebuie să avem grijă de ea”.