Muzeele şi casele de licitaţii nu ar trebui să deţină rămăşiţe umane, susţin deputaţii britanici

Parlamentarii şi militanţii din Marea Britanie fac presiuni pentru încetarea expunerii rămăşiţelor umane în muzee şi a vânzării de părţi ale corpului uman în casele de licitaţii, potrivit canalului de știri CNN, citat de News.ro.

All-Party Parliamentary Group on Afrikan-Reparations (APPG-AR), format din parlamentari, militanţi şi membri ai comunităţii, a publicat un raport în care solicită interzicerea vânzării şi expunerii rămăşiţelor ancestrale, inclusiv a mumiilor egiptene.

În prezent, legea care reglementează depozitarea şi utilizarea rămăşiţelor umane în Marea Britanie necesită doar consimţământul pentru achiziţionarea şi păstrarea ţesuturilor corporale de la persoane sub 100 de ani.

De asemenea, Legea privind ţesutul uman din 2004 interzice doar cumpărarea, vânzarea şi deţinerea de părţi ale corpului pentru transplant.

Raportul, intitulat „Laying Ancestors to Rest”, a subliniat suferinţa cauzată comunităţilor din diaspora de instituţiile britanice care deţin rămăşiţe ancestrale, dintre care multe au fost luate în timpul regimului colonial.

„Persoana mumificată a fost din punct de vedere istoric comercializată în rândul claselor superioare din Marea Britanie şi Franţa ca o marfă de lux, figurând, de asemenea, ca divertisment în „petrecerile de despachetare a mumiei” britanice din secolul al XIX-lea”, se arată în raport.

„În vremuri mai recente, persoanele mumificate egiptene au fost transformate în figura popularizată şi bântuită a „mumiei”, ceea ce reduce patrimoniul egiptean la o mistică exotizată pentru publicul occidental”, se specifică în raport.

Studiul a făcut 14 recomandări, printre care: vânzarea de rămăşiţe umane ar trebui să devină ilegală; Legea privind ţesuturile umane din 2004 ar trebui modificată pentru a include rămăşiţele persoanelor care au murit cu mai mult de 100 de ani în urmă; consiliile de administraţie ale muzeelor naţionale ar trebui să fie reprezentative pentru diaspora din societate; iar finanţatorii ar trebui să aloce resurse pentru cartografierea inventarului rămăşiţelor ancestrale din instituţiile culturale din Marea Britanie.

În 2005, guvernul britanic a publicat orientări pentru muzee şi alte instituţii cu privire la modul de îngrijire a rămăşiţelor umane.

În conformitate cu aceste orientări, muzeele pot decide, de la caz la caz, dacă să restituie sau nu rămăşiţele umane, la cerere.

În cursul unei dezbateri pe această temă care a avut loc joi în Camera Lorzilor, camera superioară a Parlamentului, Fiona Twycross, ministru în cadrul Departamentului pentru Cultură, Media şi Sport, a recunoscut că aceste orientări erau depăşite şi că „lumea s-a schimbat substanţial” de atunci.

British Museum deţine peste 6.000 de rămăşiţe umane, potrivit site-ului său, despre care spune că „ne ajută să înţelegem mai bine trecutul” şi face progrese în cercetare.

„Muzeul este conştient de obligaţiile etice şi urmează îndeaproape orientările stabilite de Departamentul pentru Cultură, Media şi Sport şi Legea privind ţesuturile umane din 2004, care asigură că rămăşiţele umane aflate în grija sa sunt întotdeauna tratate şi expuse cu respect şi demnitate”, a declarat vineri un purtător de cuvânt al muzeului pentru CNN.

Controversele legate de expunerea şi vânzarea la licitaţie a rămăşiţelor umane persistă la nivel mondial.

În octombrie, casa de licitaţii Swan din Oxfordshire, Anglia, a fost nevoită să retragă de la vânzare mai mult de două duzini de loturi de rămăşiţe umane, inclusiv capete micşorate şi cranii ancestrale, după o revoltă în Marea Britanie şi India.

În 2023, şeful instituţiei Smithsonian din Statele Unite şi-a cerut scuze pentru că, în prima jumătate a secolului al XX-lea, a strâns o colecţie de zeci de mii de părţi ale corpului, în mare parte luate de la persoane de culoare şi indigeni fără consimţământul lor.

În acelaşi an, Muzeul Hunterian din Londra a încetat să mai expună scheletul unui bărbat din secolul al XVIII-lea cunoscut sub numele de „Uriaşul irlandez”, care a ajuns să aibă o înălţime de 2,3 metri şi a dorit să fie îngropat în mare pentru a evita ca trupul său să fie confiscat de anatomişti.