Motivarea CCR: Recomandările MCV privind desființarea Secției speciale nu sunt legi europene obligatorii pentru instanțele din România, iar judecătorii nu au dreptul să declare ilegală Secția în baza lor / Judecătoarele Stanciu și Tănăsescu au susținut contrariul

CCR a publicat motivarea deciziei din 8 iunie 2021 prin care a respins o excepție de neconstituționalitate a SIIJ chiar după decizia din 18 mai 2021 a Curții de justiție a UE, care a statuat că recomandările MCV sunt obligatorii pentru autoritățile din România.

Curtea Constituțională a decis, cu majoritate de 7 la 2, în esență, următoarele:

– Legislația europeană nu are prioritate față de legea fundamentală a României, Constituția, ci doar față de legislația internă infraconstituțională, adică doar față de legile interne mai prejos de Constituție

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

– Secția specială (SIIJ) este constituțională, iar desființarea poate fi decisă doar de Parlament

– Recomandările MCV care îndeamnă la desființarea SIIJ nu sunt legi europene, deci nu sunt obligatorii pentru instanțele de judecată din România, ci doar pentru instituțiile politice precum Guvernul și Parlamentul

– Judecătorii din România au dreptul să aplice legislația europeană în detrimentul legislației interne atunci când acestea intră în contradicție, însă – în cazul SIIJ – judecătorii nu pot da prioritate recomandărilor MCV în fața legislației interne, chiar dacă legea de înființare a SIIJ este în contradicție cu recomandările MCV, întrucât recomandările MCV nu sunt legi europene

<<Curtea reține că o instanță judecătorească are abilitarea să analizeze conformitatea unei dispoziții „din legile interne”, deci aparținând dreptului intern, cu dispozițiile de drept european prin prisma art.148 din Constituție și, în cazul în care constată contrarietatea, are competența să aplice cu prioritate dispozițiile de drept al Uniunii în litigiile ce antamează drepturile subiective ale cetățenilor.

În toate cazurile, Curtea constată că, prin noțiunile de „legi interne” și „drept intern”, Constituția are în vedere exclusiv legislația infraconstituțională, Legea fundamentală prezervându-și poziția ierarhic superioară în virtutea art.11 alin.(3) din Legea fundamentală.

Așa fiind, atunci când stabilește că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne”, art.148 din Constituție nu atribuie dreptului Uniunii prioritate de aplicare față de Constituția României, astfel că o instanță națională nu are abilitarea de a analiza conformitatea unei dispoziții din dreptul intern, constatate ca fiind constituționale prin prisma art.148 din Constituție, cu dispozițiile de drept european>>, a decis CCR.

Opinia majoritară constituie decizia CCR și a fost semnată de judecătorul Daniel Morar, fost șef al DNA pe vremea lui Traian Băsescu, cot la cot cu președintele CCR Valer Dorneanu (fost parlamentar PSD), cu Mona Pivniceru (numită de USL) și judecătorii numiți pe vremea lui Dragnea, Cristian Deliorga și Gheorghe Stan zis Geani (fost adjunct al SIIJ), și alți 2 judecători numiți de PSD și UDMR.

În opinia CCR, dar Guvernul și Parlamentul au obligația de a respecta recomandările MCV, nu și instanțele de judecată.

<<Curtea constată că aplicarea pct.7 din dispozitivul hotărârii (CJUE – n.r.), potrivit căruia o instanță de judecată „este autorizată să lase neaplicată din oficiu o dispoziție națională care intră în domeniul de aplicare al Deciziei 2006/928 (decizia Comisiei Europene prin care României i-a fost impus MCV în domeniul justiției – n.r.) și pe care o consideră, în lumina unei hotărâri a Curții, ca fiind contrară acestei decizii sau articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE (Tratatul privind UE – n.r.)” nu are temei în Constituția României, întrucât, așa cum s-a menționat în prealabil, art.148 din Constituție consacră prioritatea de aplicare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne.

Or, rapoartele M.C.V., întocmite în baza Deciziei 2006/928, prin conținutul și efectele lor, astfel cum acestea au fost stabilite prin Hotărârea C.J.U.E. din 18 mai 2021, nu constituie norme de drept european, pe care instanța de judecată să le aplice cu prioritate, înlăturând norma națională.

Prin urmare, judecătorul național nu poate fi pus în situația de a decide aplicarea prioritară a unor recomandări în detrimentul legislației naționale, întrucât rapoartele M.C.V. nu normează, deci nu sunt susceptibile de a intra într-un conflict cu legislația internă.

Această concluzie se impune cu atât mai mult în ipoteza în care legislația națională a fost declarată conformă Constituției de către instanța constituțională națională prin prisma dispozițiilor art.148 din Constituție>>, a arătat CCR.

Miza este ca instanțele de judecată să nu declare ilegală Secția Specială în baza deciziei CJUE din 18 mai, așa cum a făcut-o judecătorul Costin Andrei Stancu de la Curtea de Apel Pitești. De altfel, judecătorul a fost luat imediat în vizor de Inspecția judiciară condusă de judecătorul Lucian Netejoru, numit de PSD pe vremea lui Dragnea.

Ce au decis judecătoarele numite de Iohannis, Livia Doina Stanciu și Simina Tănăsescu. În opina separată, ele au argumentat exact contrariul opiniei majoritare.

”Instanțele naționale – în calitate de instanțe de aplicare a dreptului UE – sunt obligate, în măsura posibilului, să dea dreptului intern o interpretare conformă cu cerințele dreptului UE pentru a asigura deplina eficacitate a dreptului UE și sunt autorizate să lase neaplicate din oficiu dispozițiile naționale care intră în domeniul de aplicare al Deciziei 2006/928 și pe care le consideră, în lumina unei hotărâri a CJUE, ca fiind contrare acestei decizii sau articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE (a se vedea punctul 7 al dispozitivului Hotărârii C.J.U.E. din 18 mai 2021)”, au arătat cele două judecătoare.

<<Instanțele judecătorești din oricare stat membru al UE au „puterea și îndatorirea” (…) de a înlătura de la aplicare, din oficiu, orice dispoziții naționale contrare dreptului UE>>, au arătat judecătoaree Stanciu și Tănăsescu.

Pe 9 iunie, imediat după această decizie a CCR din 8 iunie, Comisia Europeană a declanșat procedura de infringement împotriva Germaniei, după ce Curtea Constituțională federală a respins aplicarea unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în Germania, potrivit unui comunicat al Comisiei. Este vorba despre o decizie din mai 2020 a Curții Constituționale a Germaniei.

„În consecință, Curtea germană a privat o hotărâre a Curții Europene de Justiție de efectul său juridic în Germania, încălcând principiul preeminenței Dreptului UE. Acesta este motivul pentru a începe această procedură de încălcare a dreptului comunitar”, se arată în comunicat.

Prin ordonanţa din 29 aprilie 2021, Curtea Constituţională a Germaniei a respins două solicitări care vizau executarea hotărârii din 5 mai 2020. Cu toate acestea, ordonanţa Curţii Constituţionale a Germaniei din 29 aprilie 2021 nu anulează încălcările principiului preeminenţei dreptului UE.

Comisia consideră că hotărârea Curții Constituționale germane constituie „un precedent serios, atât pentru practica viitoare a Curții Constituționale germane, cât și pentru curțile și tribunalele supreme și constituționale din alte state membre”.

Germania are termen două luni pentru a răspunde preocupărilor ridicate de Comisie.

Citește motivarea CCR în integralitate aici.

Notă: Alex Costache este jurnalist și la Știrile TVR.