Moscova propune Washingtonului extinderea tratatului nuclear New Start, care expiră în 2021. Tratatul stabilește limite cantitative la arsenalele nucleare strategice ale Rusiei și Statelor Unite

Tratatul New Start, ratificat în 2011 de cele două superputeri nucleare, expiră în 2021. Rușii sunt gata să-l prelungească, dar americanii privesc, îngrijorați, spre China, se arată într-o analiză publicată de portalul francez Le Figaro, preluată de Rador.

Când un joc se joacă în doi şi unul dintre jucători vrea cu orice preţ să se joace în trei, dar noul jucător desemnat refuză, poţi paria că jocul se va opri, nici mai mult nici mai puțin. Acesta este, la modul imaginar, ceea ce se întâmplă în domeniul nuclear, în timp ce cei doi foști rivali ai Războiului Rece – Rusia și Statele Unite – continuă să fie giganţi nucleari (mai mult de 90% din focoasele nucleare în lume), dar când Washingtonul urmărește cu suspiciune evoluțiile din China.

Unul dintre principalele domenii de îngrijorare este Tratatul New Start (pentru Strategic Arms Reduction Treaty), moștenitor al tratatelor de limitare şi reducere a armelor strategice (Salt, Star, Sort), datând în unele cazuri din perioada Războiului Rece. Ratificat în 2011, sub Barack Obama și Dmitri Medvedev, tratatul New Start expiră în 2021. Miercuri, Rusia a propus în mod oficial Statelor Unite să îl prelungească cu cinci ani, posibilitate prevăzută de text, dar Washingtonul este de câțiva ani reticent cu privire la subiect. „Le-am propus Statelor Unite să prelungească tratatul cu cinci ani, cum este prevăzut în text, sau, pentru o perioadă mai scurtă, dacă este incomod pentru americani”, a declarat ministrul adjunct de Externe, Sergei Riabkov, pentru agenţia rusă de știri RIA.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Idei practice pentru a mânca sănătos în călătoriile lungi

5:18

New Start stabilește limite cantitative la arsenalele nucleare strategice ale Rusiei și Statelor Unite. Acestea nu trebuie să depășească, fiecare, 1.550 de focoase nucleare dislocate (adică gata de utilizare). În plus, fiecare țară nu trebuie să aibă dislocate mai mult de 700 de lansatoare de rachetă strategice. Prin aceasta se înțeleg toate rachetele terestre intercontinentale (ICBM, în engleză), rachetele balistice trase din submarine (SLBM) și așa-numitele bombardiere strategice precum celebrele B-2s americane sau B-2 sau B-52 americane (Tupolev 95 sau 160, în partea rusă).

„De la venirea lui Donald Trump la Casa Albă, Vladimir Putin i-a făcut cunoscută dorinţa sa de a prelungi acest tratat, dar Donald Trump a fost imediat convins că este o idee proastă”, aminteşte Corentin Brustlein, cercetător la IFRI. Un prim motiv foarte prozaic și personal în acest sens este acela că tratatul datează din epoca Obama şi Donald Trump nu l-a putut privi decât cu suspiciune, având în vedere relația pe care o are cu predecesorul său.

La polul opus, rușii sunt atașați în mod tradițional de aceste tratate de limitare a armelor strategice, care le permit să-şi sublinieze paritatea cu Statele Unite. Vestigiu al Războiului Rece, aceasta este ultimul domeniu în care rușii și americanii se află la același nivel. Un alt motiv este acela că Moscova se teme de o nouă cursă a înarmării care s-ar dovedi fatală pentru finanțele sale, așa cum a fost cazul pentru URSS în anii ’80. Dimpotrivă, de trei ani, pe fondul crizei economice persistente, bugetul militar rusesc se diminuează.

În schimb, de ce americanii sunt în mod clar reticenți faţă de extinderea New Start? „Un prim motiv ţine de percepția Statelor Unite despre Rusia, care nu a fost deloc subtilă pentru a împinge Washingtonul să intre în discuție. Dimpotrivă, rușii au făcut totul pentru a da impresia că vor să eludeze obligațiile stipulate în New Start”, explică Corentin Brustlein, referindu-se, în special, la discursul lui Vladimir Putin din 1 martie 2018, în care președintele rus a prezentat diferite arme strategice noi considerate invulnerabile. „Toate aceste arme, a căror fezabilitate dubioasă pentru unii, urmăresc să arate că apărările împotriva rachetelor inamice sunt inutile și că rușii sunt în continuare capabili să lovească teritoriul american”, spune cercetătorul. De la retragerea Statelor Unită din tratatul ABM din 2003, care limita în mare parte capacitățile de apărare împotriva rachetelor, rușii sunt extrem de îngrijorați de desfășurarea Scutului american în Europa de Est, despre care estimează că le-ar putea afecta capacitățile de descurajare nucleară.

Printre aceste arme noi se numără „Avangard”, un așa-numit planor hipersonic (cu alte cuvinte, a cărui viteză este de cel puțin cinci ori mai mare decât cea a sunetului). Acest dispozitiv, propulsat mai întâi de o rachetă intercontinentală tradițională, este apoi capabil să treacă peste straturile superioare ale atmosferei, ceea ce îi permite să deseneze traiectorii mult mai complexe decât o rachetă balistică tradițională, prea previzibilă cu traiectoria sa în formă de clopot. De asemenea, el poate scăpa mai ușor de apărarea antirachetă. Această tehnologie oneroasă, controlată în prezent de ruși, americani și chinezi, este deosebit de apreciată pentru că asigură descurajarea nucleară cea mai credibilă posibil.

În perioada 24 – 26 noiembrie, oficialii americani au putut inspecta „Avangard”, primul model de planor hipersonic care va fi pus în serviciu de forţele ruseşti înainte de sfârșitul anului. Această inspecție reprezintă cealaltă parte a tratatului New Start, care include proceduri de verificare pe lângă limitările cantitative. În fiecare an, Statele Unite și Rusia pot efectua o serie de inspecții reciproce de echipamente, foarte supravegheate.

„De exemplu, vom ridica şi capacul unei rachete pentru a vedea ce este sub el, dar vom acoperi focoasele nucleare pentru a nu dezvălui totul celuilalt. Pe termen lung, acest lucru creează o anumită încredere. Permite măsurarea stabilității strategice”, estimează Corentin Brustlein, care avertizează: „Dacă pierdem această transparență cu privire la structura forțelor adverse, acest lucru va crea o incertitudine care trebuie luată în considerare prin consolidarea propriei posturi”. Cu alte cuvinte, atunci când aveți îndoieli, este mai bine să faceți mai mult decât suficient, ceea ce riscă să producă mai multă proliferare.

În acest cadru, de ce Statele Unite ar mai dori să-și asume riscul ca New Start să moară fără succesor? „Motivul cel mai fundamental, împărtășit pe scară largă de comunitatea americană de apărare, se rezumă la prioritatea acordată Chinei. Intrăm într-o eră de conflictualitate reînnoită. În acest context, constrângerile asupra armamentelor sunt văzute ca dezavantaje”, continuă Corentin Brustlein. China nu face parte efectiv din aceste acorduri strategice de reducere a armelor care îi privesc pe cei doi giganți ai Războiului Rece. Dacă Beijingul ar face parte din New Start, „ar fi desigur sub plafoane. Pe de altă parte, ar exista o schimbare în materie de transparență a inspecțiilor, în timp ce China păstrează secretul asupra capacităților sale”, precizează cercetătorul.

Chiar dacă estimările se bazează pe aproximativ 300 de focoase nucleare, din partea chineză (față de 1.550 pentru Rusia sau Statele Unite), „americanii doresc absolut o trilateralizare a controlului armamentelor. Prioritatea lor este aceea de a aduce China în negocierile privind viitorul tratatului New Start. Ei ar trebui să trimită propuneri Beijingului la începutul anului 2020 și să accepte clar riscul ca tratatul să expire. Ei speră să facă presiune asupra Beijingului, dar și asupra Moscovei. Americanii cred că nimeni nu vrea să vadă Washingtonul scăpat de sub control”, adaugă cercetătorul, care își încheie raționamentul: „Nimic nu spune că această strategie a SUA va funcționa”.

Acesta este același raționament care a împins deja Statele Unite, în 2018, să iasă dintr-un alt tratat americano-rus important, cel privind forțele intermediare nucleare (INF, în engleză), care a permis în 1987 încheierea „crizei euro-rachetelor”. Tratatul, care interzicea toate rachetele de la sol cu o rază de acţiune cuprinsă între 500 și 5.500 km, nu includea China, care are un arsenal în creștere în această zonă. Încă o dată, există un mare risc ca rivalitatea sino-americană să ruineze, treptat, progresele în materie de control al armelor, care până acum vizau Washingtonul și Moscova.

Articol de Alexis Feertchak / Traducerea: Rodezia Costea