Moda ca protest: De ce hainele au redevenit politice

Într-o epocă în care lumea pare prinsă într-o succesiune amețitoare de crize climatice, identitare sau politice,  moda nu mai este doar despre frumusețe, tendințe sau apartenență la un anumit stil de viață. A redevenit politică. Nu ca o formă de estetică de moment, ci ca o nevoie reală de exprimare. Hainele au început să poarte din nou mesaje, să protesteze, să provoace și să afirme poziții. De la podiumurile marilor case de modă până pe străzile orașelor, ținutele nu mai reflectă doar gustul personal, ci și opinii despre lume și societate.

Istoria ne arată că moda a avut întotdeauna o relație tensionată și fertilă cu protestul. Rochia flapper, dreaptă, franjurată, scurtă a sfidat normele morale ale anilor ’20. Fusta mini a devenit simbol al emancipării feminine în anii ’60. Pantalonii evazați, tricourile cu sloganuri și pielea punk din anii ’70-’80 au fost declarații de nealiniere și revoltă. Dar, în ultimele decenii, moda a fost adesea acuzată că s-a golit de conținut, că a devenit prizoniera consumerismului și a esteticului fără mesaj. Astăzi însă, acest echilibru pare să se inverseze. Într-o lume polarizată, hainele devin un mod de a lua cuvântul, chiar și în tăcere.

Designeri contemporani precum Demna Gvasalia de la Balenciaga sau Maria Grazia Chiuri de la Dior au transformat podiumul într-o scenă de protest. Demna a prezentat colecții într-un decor apocaliptic, cu modele care pășeau prin zăpadă artificială sau traversau peșteri întunecate, ca simboluri ale migrației, alienării și războiului. Personal, Demna a fugit cu familia din Georgia în timpul conflictelor armate din anii ’90, iar trauma exilului a devenit una dintre temele constante ale muncii sale. Chiuri, în schimb, a dus feminismul pe catwalk într-un mod mai direct – prin tricouri cu mesaje precum „We Should All Be Feminists” sau „Consent Matters”, folosind moda ca mijloc de conștientizare socială.

În același timp, estetica de gen fluid devine din ce în ce mai prezentă, iar hainele contribuie activ la destrămarea binarității. Tot mai mulți creatori propun piese care nu mai aparțin unui gen anume, ci unei identități personale, în perpetuă redefinire. Telfar, brandul creat de designerul queer Telfar Clemens, este exemplul perfect: genți unisex, croieli incluzive, o estetică a libertății și o misiune declarată de a democratiza moda. Motto-ul lor „Not for you , for everyone”  nu e doar un slogan comercial, ci un manifest împotriva excluziunii.

Pe un alt plan, hainele au devenit un teritoriu ecologic. A purta vintage sau a cumpăra local nu mai este doar o alegere stilistică, ci un gest politic împotriva industriei fast fashion, responsabilă pentru poluarea masivă și exploatarea forței de muncă ieftine. În Amsterdam, activiștii montează munți de haine aruncate pe străzi, în fața magazinelor Zara sau H&M, pentru a atrage atenția asupra consumerismului iresponsabil. În Franța, statul ia măsuri concrete, impunând taxe suplimentare retailerilor care vând articole ultra-ieftine. Alegerea unei cămăși second-hand poate părea minoră, dar în contextul actual, devine un gest cu greutate.

Această revenire a modei ca formă de protest e cu atât mai importantă cu cât trăim într-o eră în care discursul politic devine din ce în ce mai steril sau instrumentalizat. În lipsa încrederii în instituții, hainele devin forme alternative de comunicare. O eșarfă, o insignă, o croială, o culoare, toate pot funcționa ca afirmații identitare sau politice. Pentru o generație care se exprimă vizual, dar nu se mai simte reprezentată de discursurile tradiționale, moda devine un mod de a vorbi despre ce contează cu adevărat.

Moda nu mai e doar decor sau aspirație. E un spațiu de luptă simbolică, o formă de solidaritate și o modalitate de a rezista în fața conformismului. Hainele pot în continuare să înfrumusețeze, dar acum îndrăznesc și să deranjeze. Într-un peisaj global tensionat, fiecare alegere vestimentară devine o poziție. Iar în tăcerea dintre cuvinte, materialul strigă.